3,169 matches
-
au fost Papa Clement al II-lea și Papa Leon al IX-lea. Aceste victorii au dăunat însă Sfântului Imperiu pe termen lung, întrucât, odată cu încrederea câștigată, Biserica a dobândit și puterea care a transformat-o într-un rival al monarhului alături de prinți. Domnia lui Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman, fiul lui Henric al III-lea, a scos la lumina noile probleme. Monarhii germani deveneau tot mai dependenți de ministeriali, care crescuseră în influență din sec. XI. Ministerialii
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
încrederea câștigată, Biserica a dobândit și puterea care a transformat-o într-un rival al monarhului alături de prinți. Domnia lui Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman, fiul lui Henric al III-lea, a scos la lumina noile probleme. Monarhii germani deveneau tot mai dependenți de ministeriali, care crescuseră în influență din sec. XI. Ministerialii au fost inițial funcționari în administrație și armată care au primit fiefuri dar fără dreptul de a le transmite prin ereditate. Fiind strâns legați de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de principi germani. Demnitatea regală nu o implică pe cea imperială. Era adăugată și tradiția raporturilor dintre principi și regalitate în teritoriile de la est de Rin, caracterizată printr-un exercițiu riguros al puterii și prin cooperare. Spre deosebire de Franța și Anglia, monarhii germani doar conduceau, nu guvernau. Disensiunile din Germania nu erau numai din rațiuni de ordin personal și conjuctural, ci se repetau în conformitate cu un model care a opus nordul regatului regiunii sale sudice, ceea ce oglindește un conflict de interese și de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
în nordul Italiei, caracterizată de o viață urbană intensă și de o prosperitate economică și comercială, orașele fiind total opuse intereselor imperiale și tutelei politice. Papa Inocențiu III a sprijinit familia Welf la început, dar când Otto a devenit singurul monarh după moartea lui Filip în 1208 și care a dorit anexarea Siciliei, Papa a trecut de partea lui Frederic II, acceptându-l ca rege al Germaniei. Deși a avut sprijinul fraudelor sale din Anglia, Otto a fost învins de Frederic
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a lungul secolului XV. Pe plan religios, principii locali au preluat dreptul de intervenție în problemele bisericii, pe care împăratul nu mai era capabil să-l exercite. La conciliul de la Konstanz, împăratul a negociat cu papa un concordat, care conferea monarhului autoritatea de a superviza alegerile canonice din Germania. Pe fondul dezlănțuirii intereselor particulare și manifestării nepotismului, practicilor simoniace și traficului de influență,s-a stârnit un scandal, ce încuraja violență reformatoare a predicatorilor populari și răspândirea curentelor eretice. Neputință împăratului
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
fratele ei regele Gustavus Adolphus al Suediei i-a cerut să se întoarcă în Suedia, cu familia ei. Moartea fratelui ei mai mic în Suedia, precum și lipsa de moștenitori ai tronului suedez au fost în mod evident motivul pentru care monarhul a dorit să-i mute în siguranță, departe de Războiul de treizeci de ani. Caterina a acceptat invitația și a ajuns în Suedia cu familia ei, în iunie 1622. La sosire, nașterea fiului ei Carol a consolidat imediat poziția ei
Caterina a Suediei () [Corola-website/Science/337345_a_338674]
-
1926-1989) — "1868 - 1947". Din punct de vedere constituțional, perioada imperială a Japoniei se întinde între 29 noiembrie 1890 și 3 mai 1947. Împăratul Shōwa a domnit și în timpul războiului, iar după capitulare a păstrat titlul de "împărat", domnind însă ca monarh constituțional. Constituția recunoștea mai sus-menționata nevoie de schimbare și de modernizare și în același timp de îndepărarea a sistemului șogunatului. Imperiul Japonez a fost fondat "de jure" după semnarea de către împărat a Constituției în 1889. Constituția formaliza cea mai mare
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
o astfel de formă de guvernare, împăratul urma să fie doar un simbol. Puterea urma să fie în mâna unor personalități similare cu Führerul sau Il Duce. Pe de altă parte, militariștii tradiționaliști din marină îl apărau pe împărat ca monarh constituțional, cu un respect de-a dreptul religios. În timp, forma de guvernare japoneză urma să se apropie tot mai mult de fascism. În ciuda acestui fapt, stilul nipon de guvernare avea să păstreze diferențe importante față de fascism, și de aceea
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
în timpul domniei soțului ei. Anterior, ea a fost prințesă de Wales din 1863 în 1901 (cea mai lungă durată în care cineva a deținut acest titlu). Din 1910 până la moartea ei, a fost regina mamă, fiind regină și mamă a monarhului George al V-lea al Regatului Unit, deși ea a fost în general mai mult numită "Maiestatea Sa Regina Alexandra". Îndatoririle ei publice au fost restricționate la implicări necontroversiale în acte de caritate. Odată cu moartea reginei Victoria în 1901, Albert
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
reginei Victoria în 1901, Albert Edward a devenit rege sub numele de Edward Albert al VII-lea, iar Alexandra regină. De la moartea lui Edward în 1910 până la moartea ei a fost regină mamă fiind atât regină cât și mamă a monarhului domnitor George al V-lea, deși era în mod frecvent numită maiestatea să regina Alexandra. Ea nu avea deloc incredeare în nepotul ei împăratul german Wilhelm al II-lea și și-a ajutat fiul în timpul Primului Război Mondial când Marea Britanie și aliații
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
trezit-o pe Alexandra și a dus-o în siguranță. Cuvintele marii ducese Augusta de Mecklenburg-Strelitz au fost: ”Trebuie să ii dăm crezare bătrânei Charlotte pentu adevărata salvare a vieții Alexandrei.” În 1910, Alexandra a devenit prima soție a unui monarh britanic care a vizitat Camera Comunelor în timpul unei dezbateri. La scurtă vreme și-a vizitat fratele George I al Greciei în Corfu. În timp ce era acolo, a primit vestea că regele Eduard este grav bolnav. S-a întors în Marea Britanie imediat
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
de Commonwealth. Acestea sunt: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vicențiu și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis. A urcat pe tron la 6 februarie 1952. Este cel mai longeviv monarh din lume, iar în istoria Marii Britanii are cea mai lungă domnie, depășind-o pe regina Victoria la 9 septembrie 2015. A domnit mai mult decât cei patru precursori ai ei la un loc (Eduard al VII-lea, George al V
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
să aibă numele de familie "Mountbatten-Windsor". În 1957, Elisabeta a făcut o vizită de stat în Statele Unite unde s-a adresat Adunării Generale a Națiunilor Unite. În același tur, a deschis a 23-a sesiune a parlamentului canadian, devenind primul monarh care deschide o sesiune parlamentară canadiană. Doi ani mai târziu, a vizitat din nou Statele Unite ca reprezentant al Canadei. În 1961, a făcut un tur în Cipru, India, Pakistan, Nepal și Iran. În fiecare an, regina deschide sesiunea parlamentului britanic
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
regină. Mai târziu s-a descoperit că au fost gloanțe oarbe. Sarjeant a fost condamnat la cinci ani de închisoare și eliberat după trei ani. În 1991, în urma victoriei din Războiul din Golf, Elisabeta a II-a a devenit primul monarh britanic care s-a adresat Congresului Statelor Unite. Anul următor a fost foarte dificil pentru familia regală, fiind marcat de despărțirea Prințului Charles de Diana Spencer și a prințului Andrew de Sarah Ferguson, precum și de divorțul Prințesei Anne de Mark Phillips
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
oară Australia în octombrie 2011, într-un tur supranumit de presă „de rămas bun”, dată fiind vârsta reginei. Regina și Ducele de Edinburgh și-au sărbătorit 60 de ani de căsătorie în 2007; este cea mai lungă căsnicie a unui monarh britanic. În ciuda vârstei înaintate, Elisabeta a declarat că nu are intenția să abdice, deși în timp tot mai multe dintre îndatoririle ei publice vor fi preluate de Prințul Charles. Regina și-a sărbătorit Jubileul de Diamant în 2012, marcând 60
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
domnie. Elisabeta a devenit șeful de stat britanic cel mai longeviv (depășindu-l pe Richard Cromwell) la 29 ianuarie 2012, la vârsta de 85 de ani. De asemenea, la 9 septembrie 2015, la vârsta de 89 de ani, a devenit monarhul britanic cu cea mai lungă domnie (depășind-o pe regina Victoria, care a domnit 63 de ani și 216 zile). Regina Elisabeta a deschis Jocurile Olimpice de vară de la Londra la 27 iulie 2012 și pe cele paralimpice la 29 august
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
din 1976, iar Prințul Filip pe cele de la Melbourne din 1956. În 2016, când regina va împlini 90 de ani, urmează să fie organizată o petrecere de stradă de mari proporții, la care sunt așteptați 10.000 de oameni. Fiind monarh constituțional, regina nu își exprimă opiniile politice în public. Ea are un profund sentiment al datoriei religioase și civice și ia în serios jurământul de la încoronare. Deține rolul oficial de șef al Bisericii Anglicane. Credința reginei transpare în mesajele anuale
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
cea mai protejată zonă locuită de wisentul polonez ("Żubr"), cel mai greu animal terestru care a supraviețuit în Europa. Datorită poziției sale în apropiere de Cracovia, apoi capitala Poloniei, Pădurea Niepołomice a fost cel mai popular loc de vânătoare a monarhilor polonezi începând cu secolul al XIII-lea. În vecinătatea sa, regele Cazimir al III-lea cel Mare a construit Castelul Regal de vânătoare, care mai târziu a fost reconstruit de Sigismund I cel Bătrân și dotat cu grădinile reginei Bona
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
politic este izolat de cel filozofic (cum o va face mai târziu Platon și Aristotel) și de aceea Cautilya poate fi considerat fondatorul absolut al științei politice. Dar ceea ce îl apropie de Platon și Aristotel este încrederea în puterea științei: monarhul va exercita o conducere eficientă numai dacă va stăpâni știința politică. În "Analectele", Confucius, cel mai mare gânditor al Chinei antice, afirmă necesitatea studierii profunde a tradiției, pe care o consideră baza rațională a construirii unei legitime ordini sociale și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Filozofia democrației prin simțuri” și “Cetatea Soarelui”, Tommaso Campanella a teoretizat o organizare rațională a societății care se baza pe desființarea proprietății private, fiind astfel, alături de Thomas Morus, unul dintre cei mai importanți precursori ai teoriei comunismului. Potrivit concepției sale, monarhul ar trebui să fie ajutat de trei principi numiți astfel: Sunt suprimate deosebirile dintre sexe: femeile iau parte cu drepturi egale la adunarea poporului; ele servesc în armată, luând parte alături de bărbați la exerciții militare zilnice. Regimul economic preconizat este
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
politica cuceritorilor spanioli în Lumea Nouă. Opera vastă și multidisciplinară a lui Voltaire reprezintă o critică la adresa inechităților sociale, superstițiilor, intoleranței religioase. A susținut ideea unei monarhii puternice, sprijinite de o elită de nobili educați. Într-o astfel de guvernare, monarhul ar fi condus cu înțelepciune, cu toleranță, puterea bisericilor și a clericilor fiind controlată. De asemenea, în scrierile sale a acordat o atenție deosebită problemelor economice, sociale și aspectelor legate de mentalitatea, obiceiurile și cultura popoarelor. De aceea, unii autori
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
feudale. Exprimându-și adeziunea față de teoria contractului social, consideră că adevărata cauză a sărăciei și inegalității este proprietatea privată. Ca ieșire din impas, propune luminarea poporului, o educație mai bună pentru toți, iar formă de stat monarhia condusă de un monarh luminat. Dacă în Franța, sub influența lui Locke, Hume, Newton, filozofia luminilor a dobândit un caracter empirist, naturalist și social, în Germania, sub influența lui Leibniz, aceasta va avea un caracter raționalist, dar marcat de evaziuni mistico-religioase. Iluminismul german va
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ajuta pe om să dobândească adevărata libertate, libertate care pentru estetician avea o semnificație mai mult spirituală. În operele sale literare își exprimă adversitatea față de feudalism, de despotismul german, împotrivire ce se explică prin adversitatea lui manifestată față de tirani și monarhi, prin afirmarea poziției lui pro-revoluționare, prin apropierea idealurilor lui de instaurarea republicii. Era convins că forțele progresiste vor putea fi susținute de către un monarh luminat, care ar înțelege imperativele societății și le-ar soluționa fără să fie supus la presiuni
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
față de feudalism, de despotismul german, împotrivire ce se explică prin adversitatea lui manifestată față de tirani și monarhi, prin afirmarea poziției lui pro-revoluționare, prin apropierea idealurilor lui de instaurarea republicii. Era convins că forțele progresiste vor putea fi susținute de către un monarh luminat, care ar înțelege imperativele societății și le-ar soluționa fără să fie supus la presiuni. Una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale, Johann Wolfgang von Goethe, în capodopera "Faust", arată că sensul vieții stă în faptă
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
având următoarele trăsături: Apariția proprietății private contribuie la deschiderea conflictelor între oameni și de aceea este necesar acel contract social, care să creeze sentimentul de siguranță. Deci, după Grotius, statul este rezultatul acțiunii conștiente a oamenilor, care se vor subordona monarhului absolut. În lucrarea sa filozofică fundamentală, "Etica more geometrico demonstrata", Baruch Spinoza susține teoria dreptului natural. Conform teoriilor sale, apariția conflictelor între oameni determină instabilitatea acestui drept și necesitatea constituirii statului. Astfel, prin intermediul contractului social, statul reprezintă o putere cu
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]