889 matches
-
Fondatorul Universității Catolice a Inimii Sacre din Milano, călugărul, doctorul și psihologul , a concluzionat că Padre Pio era „un psihopat auto-mutilator de joasă speță care exploata credulitatea oamenilor”. Pe scurt, a fost acuzat de de încălcarea tuturor celor trei jurăminte monastice: sărăcie, castitate, ascultare. Agostino Gemelli de asemenea specula că Padre Pio își păstra rănile sale deschise folosind fenol. Din această cauză rănile erau însfăsurate în pânză. Conform credinicioșilor, sângerearea a avut loc de-a lungul a mai bine de 50
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
bulgarilor înstăriți din toată țara, sub îndrumarea arhitectului Alexi Rileț. Ridicarea clădirilor rezidențiale a început în 1816, iar la turnul lui Hrelyu s-a adăugat în 1844 o clopotniță. Tot atunci, Neofit Rilski a înființat o școală în cadrul mănăstirii. Complexul monastic, considerat a fi una dintre cele mai de seamă capodopere ale arhitecturii renașterii naționale bulgare, a fost declarat monument istoric în 1976 și a devenit loc în patrimoniul mondial UNESCO în 1983. Din 1991, este subordonat în întregime Sfântului Sinod
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
este un așezământ monastic situat la altitudinea de 1700 de m pe versantul vestic al Culmii Piatra Tăieturii din Munții Bistriței, aflat în arealul administrativ al Comunei Panaci din județul Suceava. "Avertisment: Unele surse situează eronat ansamblul în Munții Călimani." Căi de acces Punctul
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
Acoperământul Maicii Domnului este un așezământ monahal ridicat pe teritoriul actualei comune Dorna-Arini din județul Suceava, în vatra satului Gheorghițeni. Complexul monastic este situat la aproximativ 5 kilometri de stațiunea Vatra Dornei, spre Piatra Neamț pe partea stângă a râului Bistrița la câțiva metri de aceasta, la poalele Dealului Bârnărel. Aleea de la intrarea în mănăstire este pavată cu pietre de râu, iar scările
Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna-Arini () [Corola-website/Science/325824_a_327153]
-
lemn, dispuse în mai multe registre. Catapeteasma și mobilierul - sculptate cu motive florale, sunt din aceeași esență lemnoasă. Pictura în stil bizantin, îi aparține unei echipe de pictori coordonate de Valentina Petrescu în anul 2004. Se găsește la intrarea complexului monastic și are o înălțime de 60 de metri. Aceasta gazduiește un număr de 24 de clopote (dintre care cel mai mare cântărește 5 tone), legate printr-un sistem computerizat central telecomandat, care le coordonează, și un carilon. Asemeni celorlalte construcția
Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna-Arini () [Corola-website/Science/325824_a_327153]
-
biserici. Direct sau indirect, Adelei i se datorează întemeierea colegiilor de la Aire (1049), Lille (1050) și Harelbeke (1064), ca și a abațiilor de la Messines (1057) și Ename (1063). După moartea lui Balduin, Adela a mers la Roma, a luat vălul monastic din mâinile papei Alexandru al II-lea și s-a retras la mănăstirea benedictină de la Messines, în apropiere de Ypres. Acolo a și murit, fiind înmormântată tot acolo. Onorată ca sfântă în Biserica Romano-Catolică, comemorarea Sfintei Adela are loc în
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
că ar fi fost diacon. Principala operă a lui Paul Diaconul o constituie "Historia Langobardorum". Este vorba de o istorie incompletă împărțită în șase cărți, care a fost redactată după 787 și oricum, nu înainte de 795/796, probabil în mediul monastic de la Montecassino. Istoria acoperă istoria longobarzilor de la originile legendare ale acestora, din Scandinavia și migrațiile lor ulterioare, în special în Italia în 568/569 până la moartea regelui Liutprand din 744, și cuprinde multe informații despre Imperiul Bizantin, franci etc. Istoria
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
Bari, numit "civitatem Sarracenorum", aparținuse anterior "beneventinilor". Cronica ebraică "Ahimaaz" menționează că ultimul emir de Bari, a condus orașul cu înțelepciune și că a s-a aflat în buni termeni cu savantul evreu Abu Aaron. Pe de altă parte, cronicile monastice creștine îl descriu pe Sawdan ca fiind "nequissimus ac sceleratissimus": "cel mai imposibil și mai pervers". Desigur, raidurile musulmane asupra creștinilor și evreilor nu s-au încheiat pe durata domniei lui Sawdan, însă există dovezi asupra înaltei civilizații de care
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt). Primele atestări documentare ale acestor construcții au apărut de abia în secolul XVI, moment în care spre mijlocul acestui secol în zona montană a Buzăului s-au afirmat unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate în piatră. O parte din aceste ansambluri rupestre au fost folosite în scopuri religioase - ca lăcașuri de cult, chilii sau locuri de rugăciune, cele mai cunoscute fiind schiturile "Aluniș" (funcțional
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
în primii ai ai secolului al XVI-lea și odată cu apariția sa a reprezentat un veritabil cap de pod pentru arhitectura religioasă de la curbura Carpaților. În zona montană a Buzăului s-a afirmat spre mijlocul secolului XVI, unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate în piatră. Acestea au scăpat documentelor istorice scrise în mare parte, pe fondul vieții monahale caracterizate de apostolat fără predică și trai fără discipoli. Un element caracteristic anahoretismului de pe teritoriul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Simion și Vlad. Existența acestora ca personaje reale este relevată de un act de confirmare din data de 20 iunie 1742 al închinării mănăstirii de la Aluniș - existent în fondul de documente al Episcopiei Buzăului, care enumeră între alte metohuri: . Perioada monastică s-a încheiat în 1864 când a devenit biserică de mir. În 1903 s-a realizat pictura pe tablă de zinc. Locația sa este pe marginea unui povârniș, la 4,5 km nord de satul Nucupe "Culmea Spătarului". Din ansamblu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
ichtis", a condus la opinia existenței în acest loc a unei biserici paleocreștine, după cum alte elemente arhitecturale plasează originea schitului în secolele XIII sau X. Prima atestare documentară este însă din 1587, iar ultima din 1733. Dispariția sa ca ansamblu monastic este legată tot de Războiul din 1735-1739, deși folosirea sa a continuat ca locuință pînă în prima jumătate a secolului XIX. Are Are hramul Schimbarea la față și este situat în satul Nucu, la aproximativ 2 km nord de acesta
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de aproximativ zece kilometri și are destul de multe întreruperi. Acces: Mănăstirea Poiana Mărului de riț ortodox, este situată pe teritoriul administrativ al satului Băltăgari din Comuna Bisoca. A fost ctitorita în anul 1730 de către Constantin Mavrocordat fiind un important centru monastic și cultural în secolul al XVIII-lea. Se evidențiază ca fiind printre putinile biserici cu pictură atât exterioară cât și interioară, pe lemn. Acces: Masă lui Bucur sau masă ciobanului Bucur, este un monument al naturii situat în satul Pleși
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
grecești în limba latină, în special pentru traducerea operelor lui Origen. Educația și-a făcut-o în Roma, la gramaticianul Donatus, fiind coleg de studii cu Fericitul Ieronim. Studiului i-a urmat în jurul anului 371-372 botezul și începutul unei vieți monastice în Aquileea. Între anii 373-380 îl găsim în Egipt, acolo unde a învățat și limba greacă. Sub călăuzirea lui Didim cel Orb, probabil învățător la Școala din Alexandria, Rufin începe studierea operelor lui Origen și a sistemului său teologic. În
Rufin din Aquileea () [Corola-website/Science/326279_a_327608]
-
de maici se bucurau de mare succes în secolul al XII-lea. Regulile mai stricte ale ordinului cistercian și ale altor ordine determinau însă pe multe femei să caute comunități cu o disciplină mai puțin severă. În plus, aceste ordine monastice erau și suprasolicitate, ele refuzând multe cereri de admitere. Ca obstacol suplimentar, în unele cazuri era necesar un anume grad de prosperitate pentru ca o femeie să fie admisă într-o mănăstire oficială. Ordinele orășenești, cum ar fi dominicanii, care nu
Béguinages flamands () [Corola-website/Science/326328_a_327657]
-
acolo la creștinism, la fel cum au făcut și cu cei din Scoția, Cornwall și Țara Galilor. Biserica Celtică a câștigat foarte mulți adepți în aceste regiuni, mai ales în Irlanda, putând să se dezvolte cu adevărat. Această biserică era una "monastică", deoarece avea foarte puțini preoți și mulți călugări și mănăstiri, unde se scriau de mână diferite texte sfinte. Din secolul al VI-lea, călugării irlandezi, au început să urmeze regula Sfântului Columban, o regulă mult mai strictă decât cea a
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
atac al vikingilor, ce a deschis epoca lor, a avut loc în anul 793 d.Hr la mănăstirea din Lindisfarne, din nord-estul Angliei, când vikingii au masacrat călugării de acolo și au ars mănăstirea din temeli. În anul 795, comunitățile monastice din insulele irlandeze Ioana și Rathlin au avut aceiași soartă. Situația devenise atât de gravă încât călugării ajunsese să se roage lui Dumnezeu să fie furtună pentru ca nordicii să nu poată naviga. Vikingii au amenințat și Imperiul Carolingian, relativ puternic
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
și a suferit consecințele politice ale acestei afilieri. În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, Patriarhia Română a decis să trimită două grupuri de călugări români ca să întărească efectivul Schitului românesc Prodromu și să revigoreze viața monastică a schitului, în 1977 și 1978. Părintele Petroniu a făcut parte de valul al doilea, din 1978. Din 1978, Părintele Petroniu a trăit neîntrerupt la Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareț. A renunțat la stăreție
Petroniu Tănase () [Corola-website/Science/329889_a_331218]
-
cameră mică de locuit, cu sensul de "cămăruță". Inițial (monahismul anahoretic) chiliile - simplu construite, săpate în piatră sau amenajate în peșteri, erau cât mai simple și mai izolate, pentru a nu fi distrasă atenția călugărilor de la cele sfinte. În centrele monastice din Egiptul Inferior ("Nitria" și "Kellia" - secolul al IV-lea) distanța dintre chilii era măcar aceea care permitea ca rugăciunile și cântările spuse cu voce tare să nu se audă de la una la alta. În lavrele din Palestina (sec. IV
Chilie (lăcaș) () [Corola-website/Science/329910_a_331239]
-
cuvânt în limba franceză atunci când a ajuns în Normandia; cartea sa, deși scrisă mulți ani mai târziu, demonstrează că Orderic nu și-a pierdut niciodată modul de a gândi în engleză și nici atațamentul față de țara sa origine. Superiorii săi monastici l-au rebotezat pe Orderic cu numele de Vitalis, din cauză că li se părea dificilă pronunțarea numelui său de botez. În titlul marii sale cronici, el va adăuga epitetul de "Angligena", "născut englez". Viața sa la mănăstire a decurs fără evenimente
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
al Normandiei, William Rufus și Henric. El își continuă lucrarea, sub formă de anale, până la înfrângerea și capturarea regelui Ștefan la Lincoln în 1141. Istoricul Marjorie Chibnall afirmă că Orderic ar fi folosit colecțiile de documente (astăzi pierdute) ale caselor monastice normande pentru realizarea scrierilor sale istorice.
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
1724. Orașul Toruń a fost construit de cruciații germani ai Ordinului Teutonic în apropierea unui mai vechi oraș al slavilor. În 1223 orașul a primit privilegiile prevăzute de legea Kulm, alături de alte câteva așezări germane de pe teritoriul controlat de Ordinul monastic al teutonilor. În scurt timp au ajuns aici noi coloniști precum și călugări franciscani și dominicani. În secolul al XV-lea, pe măsură ce deveneau tot mai dezamăgiți de politica Ordinului Teuton, cetățenii statului monastic înființat de acesta s-au organizat într-o
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
câteva așezări germane de pe teritoriul controlat de Ordinul monastic al teutonilor. În scurt timp au ajuns aici noi coloniști precum și călugări franciscani și dominicani. În secolul al XV-lea, pe măsură ce deveneau tot mai dezamăgiți de politica Ordinului Teuton, cetățenii statului monastic înființat de acesta s-au organizat într-o Confederație Prusacă și au proclamat secesiunea cu ajutorul Coroanei polone în 1454. La sfărșitul Războiului de 13 de ani (1454-66), terminat prin cea de-a doua Pace de la Toruń din 1466, Prusia Regală
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
deține aproape 300 de paturi în 140 de camere, incluzând 5 camere de lux regale și 20 de camere cu standarde înalte de servicii. Pentru a păstra tradițiile istorice a castelului teutonic, hotelul a fost împărțit în 4 secțiuni: secțiunea Monastică, secțiunea Cavalerilor, secțiunea Vânătorilor și Închisoarea. Designul interior păstrează arhitectura castelului, și evidențiază unele din frescele autentice, pereții și podurile policrome, ușile gotice, cadrele ferestrelor, precum și criptele castelului. Restaurantul castelului, are de asemena un design gotic, și are capacitatea de
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
și Austria și avea mandat pentru o misiune socială planificată inițial să dureze 6 luni (inițierea unui dialog cu copiii străzii și înființarea unui adăpost pentru aceștia). Observând dimensiunea nevoilor copiilor străzii bucureșteni, călugărul a solicitat superiorilor din ordinul său monastic acordul pentru continuarea activității, în România. În calitate de asociație de sprijin, Caritas Austria a susținut continuarea activității acestuia doar pentru o perioadă, după care preotul a trebuit să se descurce singur. În timp, asistența socială destinată copiilor în dificultate avea să
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]