KorAP: Find »[drukola/base=monoparental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...47 >

1,152 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

fost căsătorită. Fetele mame sunt în situația cea mai defavorabilă, ca și cum gradul de adecvare față de mecanismul social al căsătoriei determină gradul de acceptare socială. Percepția comună, conform căreia susținerea copiilor în familia completă este mai adecvată decât într-o familie monoparentală, este întemeiată și prin modul în care sunt dezvoltate practicile instituționale 57. Acestea exercită o presiune de conformitate față de modelul clasic de familie, format din doi părinți și copiii lor. Încă de la declararea copilului în maternitate, prin recunoașterea lui drept

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
la fel), iar lecția trecutului este că „femeile sunt incapabile de a se susține singure”, cu atât mai mult cu cât sunt responsabile de educația unor minori aflați în îngrijire. Orientarea conservatoare nu este un cadru ideatic propriu pentru familia monoparentală. Pentru conservatori, familia este purtătoarea tradițiilor comunității și tocmai de aceea trebuie păstrată în forma de altădată. Familia părintelui singur se află într-o situație de viață denunțată de conservatori. Aceștia ar argumenta, pornind de la recunoașterea instituțiilor clasice - proprietatea, Biserica

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Aceștia ar argumenta, pornind de la recunoașterea instituțiilor clasice - proprietatea, Biserica și familia 58 - în favoarea unei familii complete. Din perspectivă conservatoare, politicile de tipul celor afirmative (pentru femei, de pildă), ca și cele ale asistenței față de beneficiari necontribuabili (cum este familia monoparentală, care solicită ajutor public) sunt implicit nedrepte față de cetățenii care plătesc impozite, susținându-i prin efortul lor pe cei dezavantajați. Drepturile lor la protecție socială sunt cel mult niște aranjamente sociale, concesii legale, ca răspuns la anumite probleme sociale. Linia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
statul este dator să investească în formarea noilor generații de contribuabili, iar sprijinul acordat părinților este firesc din perspectiva intereselor pe termen lung ale comunității, este o formă a dreptății sociale. O posibilă intersecție între abordarea conservatoare și problematica familiei monoparentale este nevoia de siguranță. Aceasta se resimte acut mai ales datorită faptului că familia respectivă a trecut printr-un moment de schimbare profundă, cel prin care a rămas incompletă. Fie că a fost vorba de separare, divorț sau deces al

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
nemijlocit prin faptele de viață, prin practici corecte. Prin adoptarea unor legi specifice (cum ar fi legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, legea egalității de șanse între femei și bărbați, legea concediului parental, legea privind protecția familiei monoparentale), România a făcut pași importanți spre modernizare. Pentru ca acestea să fie respectate efectiv, ar trebui depășite practicile ce presupun mentalități conservatoare. În paradigma liberală, se presupunea că nu este cazul ca statul să intervină în sfera privată, în familie, receptată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
al colapsului financiar. Intervenția publică modestă se datorează lipsei de fonduri și a distribuirii celor disponibile în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1. Victimizarea" Principalul merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial. Abordarea problematicii familiei monoparentale pe agenda publică este receptată aparent ca un demers de modernizare a societății, ce pare să recunoască diversitatea formelor de familie și să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial. Abordarea problematicii familiei monoparentale pe agenda publică este receptată aparent ca un demers de modernizare a societății, ce pare să recunoască diversitatea formelor de familie și să fie deschisă față de problemele pe care acestea le întâmpină. Când este analizat însă modul cum este tratată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
agenda publică este receptată aparent ca un demers de modernizare a societății, ce pare să recunoască diversitatea formelor de familie și să fie deschisă față de problemele pe care acestea le întâmpină. Când este analizat însă modul cum este tratată familia monoparentală, se constată o conotație conservatoare puternică: este reprezentată ca o stare de neajutorare, de insuficiență privind resursele, de un dezechilibru relațional. Responsabilitatea părintelui singur față de familia sa este îndoielnică, din moment ce nu poate acoperi singur necesarul acesteia. Se recunoaște existența unei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
se întâmple independent de ei sau cineva să intervină, pentru ca starea lor să fie alta. Nu mai au inițiative, nu au încredere în resursele personale, nu întreprind nimic pentru realizarea propriului bine. Cele mai multe situații de viață prin care trec familiile monoparentale sunt intuitiv surprinse prin starea de anxietate pe care o trăiește cel căruia i-a trecut valul peste cap și este pe cale să se înece. Starea care se instituie este una de panică. Dificultatea problemelor este mai mare decât capacitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
decât capacitatea de răspuns existentă. Ajunge să se instaureze un tip de autosuficiență existențială: oamenii se mulțumesc cu faptul că trăiesc pur și simplu. Experiența este atât de traumatizantă, că nu-și mai doresc nimic, cel puțin pentru moment. Familia monoparentală este receptată în tentă victimizatoare și ca o extindere a felului în care este tratat părintele singur. Abordarea victimistă a femeilor arată că acestea trebuie ajutate în virtutea slabelor capacități ale lor. Femeile sunt caracterizate prin vulnerabilitate fizică, prin fragilitate emoțională

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
însă, dificultățile lor (subordonarea, dependența, exploatarea, violența fizică sau simbolică) sunt o constantă, indiferent de regimul politic sub care trăiesc. Acestea se constituie și pot fi înfruntate numai în plan privat. Aici va avea loc marea confruntare cu patriarhatul. Familia monoparentală oferă un tip de soluție care poate fi apropiat de demersul teoretic al feminismului radical. Avansez ipoteza conform căreia unii bărbați sunt mai deschiși spre parteneriat în ceea ce privește relațiile private, în afara căsătoriei legalizate. Este ca și cum existența legală și formală a legăturilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
persoanele cu ocupații care nu sunt aducătoare de venit (casnicele, elevii, studenții); • persoane ce realizează venituri foarte mici (pensionari, persoane angajate în munci sezoniere sau care muncesc „la negru”). În această categorie intră, în multe cazuri, și persoanele din familia monoparentală. Raportul de interdependență (sau de dependență, în valențele sale economice) dintre familie și suportul public se poate surprinde prin analiza modului cum se constituie bugetul familiei. Bugetul familiei (al gospodăriei) reflectă veniturile membrilor acesteia. Un posibil profil al surselor de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
economice) dintre familie și suportul public se poate surprinde prin analiza modului cum se constituie bugetul familiei. Bugetul familiei (al gospodăriei) reflectă veniturile membrilor acesteia. Un posibil profil al surselor de venit (I. Mărginean, 2000, p. 60) al unei familii monoparentale ar putea să includă: • câștigul personal, rezultat din salarii, pensii (am în vedere pensia pentru limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
invalizi, orfani etc.); • pensia alimentară datorată copiilor de părintele absent 63. Câștigurile reale ale familiei sunt rezultate după ce sunt plătite impozitele și taxele directe 64. Pentru a beneficia de alocația familială complementară, ca și de alocația de susținere pentru familia monoparentală, familia trebuie să realizeze venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1,5 milioane de lei (Ordonanța de Urgență nr. 105/2003). Familiile monoparentale prezintă un risc mai mare de sărăcie decât celelalte tipuri de familii (calcul bazat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
a beneficia de alocația familială complementară, ca și de alocația de susținere pentru familia monoparentală, familia trebuie să realizeze venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1,5 milioane de lei (Ordonanța de Urgență nr. 105/2003). Familiile monoparentale prezintă un risc mai mare de sărăcie decât celelalte tipuri de familii (calcul bazat pe raportul dintre numărul persoanelor aducătoare de venit și numărul persoanelor aflate în întreținere)65. Familiile plasate sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
persoanelor aducătoare de venit și numărul persoanelor aflate în întreținere)65. Familiile plasate sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Banca Mondială 66) pentru care se acordă ajutor social sunt, în ordine: familiile monoparentale cu mai mult de doi copii, cuplurile cu peste trei copii, familiile monoparentale cu un singur copil. Principalele probleme cu care se confruntă aceste familii sunt deci dificultățile economice; mai precis, sărăcia, ceea ce generează în unele situații chiar abandonarea copiilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Banca Mondială 66) pentru care se acordă ajutor social sunt, în ordine: familiile monoparentale cu mai mult de doi copii, cuplurile cu peste trei copii, familiile monoparentale cu un singur copil. Principalele probleme cu care se confruntă aceste familii sunt deci dificultățile economice; mai precis, sărăcia, ceea ce generează în unele situații chiar abandonarea copiilor. Tot din rapoartele Băncii Mondiale se trage concluzia că gospodăriile cu copii, conduse

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
unele situații chiar abandonarea copiilor. Tot din rapoartele Băncii Mondiale se trage concluzia că gospodăriile cu copii, conduse de femei, sunt mai vulnerabile la factorii de risc (inclusiv la sărăcie) decât cele conduse de bărbați. Pe lângă faptul că numărul familiilor monoparentale conduse de femei este mai mare decât cel al familiilor conduse de bărbați, semnificativ este că veniturile femeilor sunt, în medie, mai mici decât cele ale bărbaților. La aceasta concurează mai mulți factori: susținătorul familiei este de o vârstă mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mai mici decât cele ale bărbaților. La aceasta concurează mai mulți factori: susținătorul familiei este de o vârstă mai mică, dispune de o pregătire școlară mai modestă și, implicit, are șanse mai scăzute pe piața muncii 67. Deși numărul familiilor monoparentale este în creștere, acest tip de familie nu are încă o vizibilitate pregnantă în spațiul social. În funcție de cum sunt asigurate veniturile în gospodărie 68, se pot distinge (I. Mărginean, 2000, p. 61): • gospodării care sunt autosuficiente economic și nu primesc

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
contribuie ele (transferurile sunt mai mari decât impozitele); • gospodării care se bazează pe transferurile de la bugetul public și, eventual, pe alte surse, externe lor; • gospodării care se bazează exclusiv pe surse nebugetare, exterioare gospodăriei proprii. În această tipologie, cele mai multe familii monoparentale se înscriu în categoria acelor gospodării care primesc din partea bugetului public mai mult decât contribuie. Dependența este un termen ideologic (N. Fraser, L. Gordon, 2001, p. 56), face parte din interpretarea de ansamblu a lumii în care trăim, în lumina

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sprijin îndreptățit, cuvenit (primesc înapoi ceea ce au investit), fără să atragă premise ale stigmatizării, deci fără a fi apreciate ca sursă a dependenței, alte tipuri de prestații (cum ar fi ajutorul social, alocația familială complementară, alocația de susținere pentru familia monoparentală) lasă impresia unor foloase necuvenite: beneficiarii primesc fără să dea nimic în schimb. Ce tipuri de dependență sunt blamate de opinia publică? Ajutorul primit din sfera publică este semnificat drept sursă a dependenței care ar trebui descurajată. Dependența economică a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
comunități care nu respectă liberul arbitru al fiecărei persoane. În genere, nu se poate exercita în comunitățile în care drepturile omului se opresc la ușa casei, a instituției, firmei sau a statului (M. Miroiu, 2001, p. 63). În cadrul problematicii familiei monoparentale, o astfel de condiție ar putea fi identificată la nivelul cauzelor care au determinat constituirea respectivei familii. De multe ori, se recurge la separare sau la divorț tocmai pentru că în familie au existat constrângeri, pe care unul dintre parteneri le

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
slăbiți de boală drepturi politice sau garanții împotriva ingerinței statului în viața lor privată înseamnă a-ți bate joc de ei... Ce este libertatea pentru cei ce nu pot face uz de ea? (I. Berlin, 1996, p. 207) Pentru familia monoparentală (mai precis, pentru părintele singur), poate fi analizată libertatea pe parcurs (de-a lungul vieții): sunt realizate acele condiții necesare pentru ca părintele singur să își manifeste libertatea de alegere? Pot fi considerate pârghii de diminuare a libertății de a alege

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
realizate acele condiții necesare pentru ca părintele singur să își manifeste libertatea de alegere? Pot fi considerate pârghii de diminuare a libertății de a alege: - resursele economice reduse: pentru starea de fapt prezentată, în România, unde sărăcia afectează cele mai multe dintre familiile monoparentale, posibilitățile reale de alegere sunt relativ modeste. Părintele singur este adesea în situația de a-și dobândi doar resursele necesare traiului zilnic și pentru acoperirea nevoilor copilului în creștere; - dubla zi de muncă 75: femeile, în general (și mai cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]