1,878 matches
-
salonul plin de vise, În oglinda larg-ovală încadrată în argint, Bate toamna, Și grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint. În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase, Pe când cade violetul, Tu citești nazalizând O poemă decadentă, cadaveric parfumată, Monotonă. Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare... Dar pierdută, cu ochi bolnavi, Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală, Pe grădina cangrenată, Peste toamna din oglindă - Adormind... Eu prevăd poema roză a iubirii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, Mireasă pe tron Cu grai monoton În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, De geniu trăsnită, De-a pururi monotonă, Goală madonă, De crini
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, Mireasă pe tron Cu grai monoton În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, De geniu trăsnită, De-a pururi monotonă, Goală madonă, De crini prăfuită- În visul meu te port... * Contrast Femeie, -mască de culori, Cocotă plină de rafinării- Tu, care țipi la
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, Mireasă pe tron Cu grai monoton În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, De geniu trăsnită, De-a pururi monotonă, Goală madonă, De crini prăfuită- În visul meu te port... * Contrast Femeie, -mască de culori, Cocotă plină de rafinării- Tu, care țipi la desfrânări târzii Pe visători, cu greu, îi înfiori... Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra melodie, Iar vântul fluiera ca țipătul de tren. Apoi, veni și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și bonduri de ghitară. Plăceri De-o zi de sărbătoare, Voioase, vechi moravuri... Spre câmp se duce Și dumbrave Eroua lume muncitoare. Și după altă zi, Post festum - Îndemânări de cruci Pe străzi Și în tramvaie, Spre necesarul randament Din monotona Muncă. * STUDIU Lângă strune de vioară Cântecul trist L-am ascultat Ca să uit de-odinioară, Sau de târgul meu uitat. Dar vioarele-n șoptire Prezentară Afectat Străzi cu umbre de iubire... Și nici târgul s-a schimbat. * TOAMNĂ ÎN TÎRG
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
că mâine... ... voi înțelege care este totuși nuanța care desparte ridurile înțelepte ale bunicii lor fără nepoți de ridurile unsuroase ale cerșetoarei mele de amintiri? Dacă e să le pui pe amândouă înapoi în tablou, cu rama zâmbind insipid și monoton privitorilor, amândouă deposedate de prieteni, de rude, de contextul lor de culori și sunete, cu pielea golită astfel de nuanțe, le poți confunda ușor sub numele generic de „babă” - mirosind a singurătate și delăsare. Și totuși, viața nu e un
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
femeie și simți un fior de spaimă în timp ce se ruga tăcut să fie orice altceva, numai nu o a treia vedenie a Prepelicarului. Apoi silueta îi vorbi iar el se mai liniști puțin. Vocea era una de femeie, joasă și monotonă, și cu siguranță nu era cea a surorii lui. — Cine ești? l-a întrebat ea. El s-a prezentat, căci nu vedea nici un motiv pentru care să n-o facă. Femeia misterioasă nu i-a întors amabilitatea. Așa că el i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am fost cel care a descoperit totul! — Voi sări peste partea următoare, spuse Liv pe un ton oficial. E ralatarea altor călătorii pe care le-au făcut ei. Camera era de-acum cufundată în întuneric. Vultur asculta absorbit acea recitare monotonă. 1 iulie, ziua Lunii Astăzi Grimus a făcut cea mai mare descoperire a sa și și-a expus planul lui măreț. Trebuie să spun că individul mă farmecă. Deggle este morocănos și închis și bănuiesc că nu este de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că nu poate nici s-o găsească, nici s-o deschidă. Iar curva ascunsă, ghemuită lângă măgar, în spatele unui copac, privea. Dar nu l-a rupt filă cu filă, se gândi Vultur-în-Zbor. — Cincizeci și patru, spuse Liv cu o voce monotonă, banală. Spunea că există o legătură între noi. Vârsta lui veșnică și, numele meu. E un om care-și încalcă legămintele. Știam ce gândește, știam ce simte. îl cunoșteam. Era o legătură mai presus de rupturi și ea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
restul. Alte întrebări? Da, zise Vultur-în-Zbor, amintindu-și ceva. Grimus plescăi, dezaprobator. — Ce nesiguranță mentală, spuse el. — Nu crezi că Experimentul a dat greș, din moment ce Efectul și-a schimbat cursul atât de radical? își păstra intenționat un ton al vocii monoton, indiferent. — Nicidecum, răspunse Grimus. Bună întrebare. Nicidecum. Măi, dar ce întrebări bune pui! îDin nou senzația ușoară că ceva îi intrase în suflet.) N-a prea schimbat natura experimentului. Și a sprijinit alienarea necesară. E important ca oamenii din K
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult în galeria mea de personaje ale Bulevardului. Voiam, în primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a nu cădea iarăși. De a nu începe iarăși să beau. Cât mă va ține hotărârea de acum? Repulsia? Au trecut abia câțiva ani. Vor mai trece alți ani. Și apoi alții. Câți? Nu e mult. Zilele se petrec monotone, leneșe, fără nimic deosebit. Nu pot spune că mă simt un altul. Nici mai curat, nici mai ușor, nici mai limpede în gânduri, în gesturi, în închipuiri, în dorințe. Nu s-a schimbat nimic. Doar Lumea, de fapt, pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
izvoditoare de noi chemări, de noi dărnicii sufletești, dăruire trimisă în Lume de la cei duși, lumină care, atunci când crezi că toate ale tale pierdute îți sunt, vine și-ți daurește iarăși calea. Bătaia molcomă a apei în taluzul șoselei, clinchetul monoton al undelor lovite, sunetele muzicuței depărtate, lumina țâșnind ca o bucurie mult timp zăgăzuită, revărsându-se de pretutindeni, absorbindu-mă în timp ce intra în mine, înecarea mea în vălătuci de lumină, toate mă adunau și aduceau tării și temeiuri de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia voastră. Se permitem? Se așezase în fața mea la masă și încerca să-mi zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au aranjat decorul, peisajul, cum le-au potrivit în așa fel că nu se vede nici un copac, nici o casă, nici un desen de munte. Un cât de firav contur, să dea profunzime spațiului nesfârșit în care m-au aruncat. Doar alb, monoton alb, alb revărsat până în orizont, totul într-un pustiu de alb. Doar fulgii, mai mult ghiciți în materialitatea lor, zburătăcesc în chenarul ferestrei. Unii parcă se opresc o clipă, mă cercetează, îmi zâmbesc, își scot și-mi arată limba, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu toate cadrele didactice sunt dispuse să facă dovada propriei creativități. Ba, mai mult, privesc cu rezerve ( ca să nu spun cu dispreț ) pe colegul care demonstrează interes pentru promovarea unui stil propriu, creativ. Unele cadre didactice nu-și schimbă ritmul monoton de muncă și nici sarcinile rutiniere. Altele, multe la număr, sunt de partea aplicării noutăților, a originalității, utilizează rezultatele cercetărilor proprii sau a specialiștilor, în corijarea erorilor, înclină spre un nivel ridicat de performanță, apreciază just efortul copiilor de a
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
În Grecia, Egipt, Italia sau Indochina, fie admirau, În vitrina anticariatului Ex-Librex, câte un exponat ieșit din comun, cum ar fi un ceainic, un fier de călcat vechi, fotografii de epocă sau alte abțibilduri prăfuite... Zgomotul molcom al pașilor, glasurile monotone și, În general, ritmul lent al după-amiezii de vară Îi creau lui Noimann o stare de disconfort. Atmosfera orașului risipit pe cele șapte coline Îi accentua sentimentul că trăiește Într-un loc prăfuit, unde viața se scurge În zadar... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui, dar nu reuși. Se concentră asupra volumului Das Kapital - o concordanță, Teoriile lui Marx despre comerț și represiune și Glasul proletariatului. În spatele lui se așternu tăcerea. Niște degete grele începură să bată darabana pe masă. Apoi se auzi vocea monotonă a lui Nathan Eisler: — Fete tinere. Prostituate. Lui Lenny îi e teamă că soția lui va afla că le frecventează. Dudley oftă. — Nu-i de ajuns. Mai încercați. Păstrează fotografii porno ale celor... — Neinteresant, tovarășe. — Înșală Fiscul la plata impozitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Grădina lui Celibidache 1 se vedea parcă un deal. Uite cum s-a întâmplat, mi-a explicat Ioana vioaie. Terenul pe care l-am cumpărat era o pajiște plană, de vreo trei hectare. Sergiu a găsit că peisajul era prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu aju torul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la Paris. Noroc că mă împrietenisem cu 65 GUSTUL LIBERTĂȚII Gloria Alcorta, scriitoare și sculptoriță de mare talent, care avea o fermă cu cai, ți-am povestit despre ea. — Ai pictat ceva în Argentina? — Foarte multe guașe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de măria ta și de bunicul măriei tale, Alexandru cel Bun, de la icoanele cele vechi, de la marii maeștri ai Italiei și ai țărilor flamande... de la viața asta, care e frumoasă și imprevizibilă chiar și atunci când credem că e urâtă și monotonă. - De la oameni... Da. În curând vei Întâlni un om de la care avem amândoi de Învățat. Vei Întâlni un om sfânt. Alexandru tresări. Mai auzise cuvintele acelea undeva. Sau le citise undeva. Da, Își aminti. Erau cuvinte din scrisoarea semnată Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o sforțare adresîndu-se unui așa de ilustru personagiu. Lică atunci rămânea în pauze respectuoase, lăsând să cadă cuvintele oracolului, dar schițând pe buze gestul fluieratului lui obicinuit. Lina se apropie de doamna Eliza și începu cu ea o conversație cam monotonă la început, dar care se înviora treptat, apoi micșorară chiar diapazonul pentru a șopti cu familiaritate. Se auzea numai "dragă", la interval. - Ce e cu doamna Eliza? întrebă Mini. Nory înălță din umeri. - Beaute, pentru zile fixe cu joc de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor fu destul de monoton. Mini găsi pe Rim în conciliabul cu Lică. Cu diapazonul jos al vocei, așa cum îl aveau amândoi, părea o discuție între muți. Rim opri din treacăt pe Mini, care se strecura discret, și, bine dispus, o invită în birou. Lică
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sora de caritate, pentru emulație. . . Uneori însă, Lenorei nu-i vorbea deloc. îmi vorbea numai mie, de exemplu. Eu veneam de la Brașov mai des, pentru Walter. Lenora, neglijată, se plictisea, se enerva. " Nu știu ce să fie, dar azi e aici ceva monoton, care te indispune. Mergem să ne plimbăm, domnișoară? Poate că e culoarea rochiei doamnei Hallipa?. Ții mult la rochia asta, doamnă?" Lenora, a doua zi, zdruncina telefonul comandând "modele". Iți dai seama de "cultivarea aspirațiunilor"?. Ce să fac! spunea râzând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]