2,147 matches
-
celălalt e prizonierul său. Dar printr-un foc de armă tras în pieptul „stăpânului”, care făcuse imprudența de a-i oferi victimei alternativa mai nobilă a sinuciderii, unul dintre eroi, de fapt singurul erou. Eroul izbutește să rupă vraja puterii monstruoase. Și astfel acest film aproape kafkian, în care personajele se adulmecă și se mișcă necontenit într-un savant dans de coșmar, se încheie cu o secvență luminoasă: omul strivit ridică iarăși capul și rostește prima sa replică. * Dacă filmul Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care ar putea face gelos pe orice pictor portretist: capete, fețe, măști se substituie, se succed, de parcă ar vrea să-și râdă de noi, până ce, tot modificându-și liniile, mereu de o claritate halucinantă, fizionomiile devin, ca într-un coșmar, monstruoase. * Ce ciudat! Glasul, vocea unui om pe care nu-l cunoști și pe care nu-l vezi nu „redau” niciodată adevăratul lui chip, sugerează întotdeauna o altă fizionomie, ce nu are nimic comun cu cea reală. Se poate afirma că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neapărat amenințător, ci așa, ca și cum te-ai amuza să te uiți la el, să ți-l contempli! Cum s-ar schimba atunci, brusc, lucrurile, raportul de forțe atât de nefavorabil ție până în acea clipă! * Cândva, m-a obsedat un gând monstruos, de un orgoliu nesăbuit. Baza reală a ipotezei mele pe cât de îndrăznețe pe atât de hazardate era dispariția unor oameni care, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică, îmi complicau existența, sau, pur si
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la adresa regimului de anormalitate în care am fost siliți să trăim, nu ani, ci decenii, și voiam să o divulg personal, atunci când lucrul ar fi fost cu putință. Orgoliul „dreptului de autor”? Posibil. Mai important e însă să menționez că monstruosul fapt mi-ar fi scăpat, poate, și mie, așa cum le-a scăpat altora, dacă nu aș fi fost dintotdeauna înclinat spre religie, dacă nu aș fi „simpatizat” cu ardoare creștinismul. Despre ce este vorba? În una din interminabilele sale cuvântări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-o manieră impresionantă ca să scoată în evidență contrastul patimilor omenești, în care triumful binelui e reprezentat de o minoritate absolută, silită să facă loc puternicei unde a slăbiciunilor, a instinctelor josnice, a trădărilor, a păcatelor de orice fel, incredibile, monstruoase. Și, nu vorbim despre istorie care, la rândul ei, nu pare altceva decât relatarea rușinii umane, a aroganței, a lucrurilor arbitrare, a delictelor, a ororilor. Se trece de la un război la altul, de la o crimă la alta, de la o asuprire
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
transform într-un fruct uriaș cu care se hrăneau niște făpturi bizare ce aveau capete de cai și trupuri de bărbați. Am observat atent răsturnarea metamorfozei: nu era vorba de imaginea cunoscută a centaurilor, ci de ceva cu mult mai monstruos. Capetele de cal mâncau fructul acesta și se transformau în capete de șerpi, în timp ce trupurile de bărbați deveneau trupuri de femei ce-și unduiau coapsele în ritmul unei melodii suave. Deodată m-am deșteptat și-am simțit ceva lunecos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din debara", fără a-l neglija pe Neagu Djuvara, cu "sfatul de a nu mai fi retipărită" proza politică a poetului, sau pe Andrei Pleșu, venind cu soluția de a se crea o "tăcere purificatoare" în jurul operei acestuia, deranjându-l monstruoasele inadecvări ale zeloșilor idolatri, oprindu-se și la Ruxandra Cesereanu, agresiv pornită împotriva gazetarului Eminescu, pe care îl consideră drept un "pamfletar pătimaș și naționalist furibund", cu "accente colerice", evident nepotrivite azi, sau la Ioana Bot care, în eseul Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al epocii pentru a putea urmări mai apoi tocmai simțul istoric al gazetarului. Sunt, în acest context, urmărite cu maximă rigoare intervențiile acestuia privitoare la Constituție, la loviturile de stat (2 mai 1864; 11 februarie 1866, denumită de Cezar Bolliac "monstruoasa coaliție", formulă ce s-a impus în toate comentariile istorice și politice ulterioare; tentativa din august 1870, așa numita republică de la Ploiești, reprezentând în concepția lui Mihai Eminescu "cea mai gravă infracțiune la siguranța națională"), la revoluții și răscoale, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Însemnările trecute sub nr. 12: „Oa menii nu sunt egali. Omul cel mai superior [sic!] trebuie să fie stăpânul cel mai mare. Nu e nenorocire mai groaznică decât atunci când puternicii pământului nu sunt primii dintre oameni. Atunci totul e fals, monstruos și toate merg de-a ndoaselea.“ Dacă l-am fi cunoscut mai bine pe C. Beldie și l-am fi ascultat, n-am fi suferit așa de mult! A fost o vreme la noi când totul era fals, monstruos și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fals, monstruos și toate merg de-a ndoaselea.“ Dacă l-am fi cunoscut mai bine pe C. Beldie și l-am fi ascultat, n-am fi suferit așa de mult! A fost o vreme la noi când totul era fals, monstruos și toate au mers de-a-ndoaselea din cauza incompetenților... Cealaltă broșură, Glossa spiritului cărturăresc, scrisă de Beldie În septembrie 1918, a fost dedicată băiatului său, Alexandru, și cuprinde eseuri Împărțite În două capitole: „Analiza critică a spiritului cărturăresc“ și „Câteva idei constructive
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i spun mai repede. Pentru mine, a fost copilul meu și așa trebuia să rămână. Dar dacă această taină poate să-l ajute acum să-și dobândească soția pe care și-o dorește, atunci tăcerea mea ar Însemna un egoism monstruos. Pe de altă parte, mă tem ca obârșia lui să nu-l primejduiască. Nu știu ce să fac, părinte, vă rog să-mi dați un sfat! Alb ca varul peretelui de care se sprijinea, călugărul luă cruciulița și-o privi Îndelung. Tăcu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dimineață sau de seară sunt mult mai gustoase decât cele culese la amiază. Odată cu trecerea la ora de vară, miezul nopții, pentru fantome devine o dilemă. Ideea de a fi cineva, depinde mult de buna dispoziție. Tineretul de azi e monstruos: nu are respect pentru părul vopsit. Ceea ce ești, vorbește mult mai mult decât ceea ce spui. Când vrei să câștigi prea mult, pierzi totul. Pe drumul prieteniei, nu lăsați să crească iarbă. De vezi purcei ducând în gură paie, e semn
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
A fost ca și cum aș fi început o luptă înverșunată cu o limbă deosebit de dificilă, pentru că franceza nu este, cum se spune, limba ideilor clare și precise. Este în grad suprem limba nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă te pui cu întreprinderi nemăsurate. Benedetta Craveri: În "Exerciții de admirație" citim că "a scrie este un viciu". În ce constă acest viciu ? Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză, alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
răbdarea unei pedagogii adecvate, preferau să mă bată, iar când mă băteau, ocara lor era ironică, ceea ce mă jignea nespus. Bătăi care desigur nu afectau câtuși de puțin integritatea mea corporală, mie însă mi se păreau întotdeauna nedrepte, ofensatoare și monstruoase. De când îmi aduc aminte, m-am opus părinților, pe care totuși îi iubeam, într-un amestec permanent de sentimentalism și revoltă. Când ridicau mâna sau joarda asupra mea, scoteam țipete și urlete în stare să alarmeze vecinii: asta și voiam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
A fost ca și cum aș fi început o luptă înverșunată cu o limbă deosebit de dificilă, pentru că franceza nu este, cum se spune, limba ideilor clare și precise. Este în grad suprem limba nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă te pui cu întreprinderi nemăsurate. Benedetta Craveri: În "Exerciții de admirație" citim că "a scrie este un viciu". În ce constă acest viciu? Emil Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
existențial obligatorie : acesta e cazul când în persoana prietenului se revelează brusc un monstru, când, cu alte cuvinte, întregul său spațiu moral e invadat de inumanitate. Să despuiem asemenea cazuri de orice eventual și iluzoriu prestigiu „demonic” : adevăratele urme ale monstruosului și inumanului sunt : nulitate, impostură, minciună sau, pentru a da niște exemple din literatură, Hlestakov ori Coriolan Drăgănescu. Între derizoriu și odios deosebirea e doar de optică, nu și de esență ; de la Tartuffe la Iago, de la Hlestakov la Macbeth nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
niște coordonate similare - restructurarea revizionista a raportului dintre provincie și capitala, semnalarea clivajului din interiorul paradigmei optzeciste, profesarea unei „critici de identificare”, centrată pe „experiență revelatoare” a textului - se plasează și următoarea carte a lui P., Anatomia frigului. O analiză monstruoasa (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Mureș). Principala diferența vine din caracterul ludic mai direct asumat al textului, confirmat de incursiunile hedonist-metafizice ale criticului și de semnalarea „monstruozității” analizei, provenită din „(dis)proporția ei desantata față de scurtimea textului analizat” - nuvelă Drumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
Georges Bataille și Emmanuel Levinas, din această întâlnire rezultând un discurs speculativ și digresiv, cu numeroase observații pertinente, dar și cu destule momente de suprainterpretare. SCRIERI: Între extreme. Eseu despre poezia lui Aurel Pântea, Cluj-Napoca, 2002; Anatomia frigului. O analiză monstruoasa, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ion Pop, Aurel Pântea în monografie, „Piața literară”, 2002, 13; Livius Ciocârlie, Scrisoare pe marginea unei cărți, VTRA, 2002, 5-6; Nicoleta Cliveț, Postmodernismul revelat, „Cuvântul”, 2002, 7; Al. Cistelecan, Extras dintr-un manuscris, VTRA, 2002, 8-9
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
pe care o descrie. și aici, Tinerețilese aseamănă cu Muzici și faze sau cu Exuvii prin imaginea proaspătă, complet necon vențională a epocii comuniste văzute prin ochii unui copil inocent. În lumea lui Dănuț nu există Ceaușescu și cultul lui monstruos, nici Securitatea, nici lipsurile materiale, nici sentimentul de teroare, de carceră pe care autorii „se rioși“ se simt datori să le scoată în evidență. Autorul nu se simte un „martor“, o „conștiință morală“, nu judecă și nu condamnă. Dimpo trivă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de scîrbă sau de indignare. Pe mine, nu. Din perspectiva mea, comunismul a fost ceva îngro zitor, într-adevăr, dar asta numai în plan general - social, politic, economic, național etc. Însă pentru mine, ca individ, el nu a fost ceva monstruos. M-am născut în ’68, deci comunismul a fost mediul în care am apărut și am crescut, aerul pe care l-am respirat. Cum n-am luat contact cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele reprezentau pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
eu divagații poeti cești despre arcuirea sprîncenelor, rotunjimea fermă a sînilor sau pasul ei de domnișoară ? Tot n-o puteți vedea. Dacă ai încerca să reconstitui femeile din elementele oferite de cei care „le cîntă“, ai ajunge la niște rezultate monstruoase : un gît lung, ca de lebădă, un păr bogat și negru ca noaptea, două buze foarte roșii, suspendate undeva, între păr și gît, plus un sîn marmorean și o gleznă gracilă. Cum ai putea să iubești un asemenea obiect ? Ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Îi răspund: „Ca să învețe franțuzește bine“... Mouetta dragă, dragă, simți tu cum parcă dintr’o suflare de zmeu se îngroașe depărtarea dintre noi; zidul nu mai e de sticlă, ci de gresie; îmi face impresia că stau îndărătul unui zid monstruos, gros de o mie de kilometri, și cu un burghiu încerc să sfredelesc să vină cel puțin gândul meu până la tine... Și nici el nu mai poate veni. Nu trebuie să ne descur ajăm. În fiecare seară citesc versetul din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ales serile mi-aduc aminte de mine. Cum spune Char:/ «frunza trece prin copac»./ Mă revedeam copil cum înțărcam vițeii/ punându-le pe frunte coronițe de spini/ sau scânduri din care creștea o pajiște de cuie [...]/ Cât de inexplicabili și monstruoși/ sunt totuși în dragoste multiplii lui unu./ Din corpul meu vid și verzui/ sub razele Roentgen/ O priveam fără glas/ unduitor și transparent ca un vierme marin” (Jocul de șah). În Piramida împădurită (1989), carte cu un vers mai epurat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
gradul I : deficiența (abatereaa de la normală se poate corecta și hipercorecta; - stadiul / gradul II : deficiența se poate corecta, dar nu și hipecorecta; - stadiul / gradul III : deficiența se corecteză numai parțial, nu în totalitate; - stadiul / gradul IV: deficiența este ireductibilă, adeseori monstruoasă.. Cunoscând stadiul de evoluție, prognosticul recuperării devine accesibil kinetoterapeutului, știut fiind că gradele I și II pot spera la un bilanț favorabil integral, gradul III parțial (mai mult sau mai puțină, iar gradul IV nu mai poate spera la nimic
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
om care pare că se gândește adânc, și care, lucru curios, nu se gândește niciodată la nimic. Capul său stă drept, tinde spre cer, ca un balon gol, nu stă plecat în piept ca de plumb, cum stă plecat capul monstruos al domnului maior Ghelemè. Și mai vezi comandând diferite companii pe diferiți vechi căpitani care nu și-au petrecut vieața în războae sângeroase, și care nu vor adormi în somnul veșniciei pe câmpul de onoare. Vezi pe căpitanul Gârlea bălăbănindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]