1,270 matches
-
să distrugă lumea, pentru a se bucura de D-zeu și de Nimic, pe care el le vede ca pe unul și același (...) alege să se elibereze de D-zeu prin D zeu” (S.B.) Aceste echivocuri, nu pot face din moralistul nostru un nihilist absolut, ci mai degrabă „un credincios fără măntuire” ce exteriorizează „mai curănd o credință fără religie” (S.B.): „Nu e deloc ușor să vorbești despre D-zeu, cănd nu ești nici credincios, nici ateu: și chiar asta e
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
alcătuite de Ioan Barac 174, maghistratul translator al Brașovului, 1831, și care constituie mai mult o Rugăciune la vreme de nevoie și strâmtoare, mai vârtos asupra boalei de la răsărit 175. Avem aici de-a face cu scrisul avântat al unui moralist, profund pătruns de cucernicia creștină, care veștejește păcatele contemporanilor săi și socotește holera ca pe o cumplită, dar cuvenită pedeapsă abătută de divinitate asupra oamenilor, pentru fărădelegile lor. Deși versurile sunt destul de primitive, iar rima în suferință, totuși Rugăciunea vibrează
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
un lac în amurg. Pragmaticii mișcă lumea, dar pe drumurile intuite de visători. Încrucișările de specii, ca și cele de idei, sporesc vitalitatea. Nu lumea trebuie schimbată, ci esența relațiilor dintre indivizi. Talentul devine viabil când este racordat la context. Moraliștii se reped precum Sfântul Gheorghe spre balaurii din noi. Să lăsăm urmașilor idei. Dar mai ales instrucțiuni de utilizare. Nu m-aș stabili într-o altă țară nici prin reîncarnare. Scrie numai dacă zărești ceea ce nu văd alții. Lectura poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
țin de cuvânt, ci de scaun. Mulți tineri de astăzi tind să devină niște banali subalterni ai sexului. Pe scriitori nu - i vând numai librarii. Suspiciunea - această îndrăgită bâtă a trogloditului. Cei învinși în dragoste au mari șanse să devină moraliști. Viciile bat dinspre cald spre dogoritor. Tiranii pretind ori sânge vărsat, ori congelat de frică. A furat o bicicletă din cimitir. Credea că proprietarul ei e mort. Unii țărani ce iau pe mere dau pe bere. Și alți medici s
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
2287 Marginele puse individului de către societate în lupta sa pentru esistență se numesc, în suma lor, morală. Marginele puse individului de stat în lupta sa pentru esistență se numesc, în totalitatea lor, drept. Îngustarea celor de sus o caută întotdeuna moraliștii, lărgirea acestor din urmă filozofii de drept - dintr-asta se naște antiteza între republică și morală, de es. Ci republica reflectează la aceea că societatea să se confunde cu statul. [SOLIDARITATEA NAȚIONALĂ] 2264 Și cine zice un popor zice mult
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
decadență a spiritului e cauza accelerării 84 {EminescuOpXV 85} procesului de consumare a populațiunii. Spiritul literar al acestor epoce e corupt și ni se pare nouă atât de fad pe cât de fade le par și lor scrierile clasicilor și-a moraliștilor mai vechi. Călcîndu-se // din principiu cele ce pentru noi treceau de bune și frumoase și nepunîndu-se nimic în locul lor, căci nu se poate numi o restituțiune acele plăceri ce esaurează sucul vieții, din acest se naște dezgust și greață, greața
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
deseori, se transformă în instrumente ale opresiunii politice. „Individualismul” nu se opune „altruismului”, ci se opune „colectivismului”. „Egoismul” este acela care se opune „altruismului”. Filosofia individualistă este o tradiție de gândire care merge - așa ca să dăm un exemplu -, de la Școala moraliștilor scoțieni la Școala austriacă de economie, sau la gânditori precum Georg Simmel, Max Weber, dar și mai aproape de noi, la Karl Popper, Norberto Bobbio și Raymond Boudon. F. Bastiat: «Ne este greu să înțelegem la ce se referă cuvântul „Stat
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
în față cu nefastele, omnivorele și liberticidele reificări ale conceptelor colective, elaborate de cei pe care Max Weber îi numea Kollektiv-begriffe, cum ar fi: „Statul”, „clasa”, „partidul”, și așa mai departe. Adevărul e că individualismul (să ne gândim la școala moraliștilor scoțieni, la școala austriacă de economie, la Max Weber, Karl Popper, Raymond Boudon) nu se opune altruismului ci colectivismului. Și cum a subliniat Josè Ortega y Gasset, «individualismul a îmbogățit lumea și, tocmai această bogăție, a multiplicat fundamental omenirea». Un
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nu a fost un model pentru nimeni și nu poate rămâne un "etalon moral" sau o imagine luminoasă. Se vorbește atât de mult la noi despre "rectitudinea morală" care ar trebui să-l caracterizeze pe scriitor, există la noi atâția moraliști (proliferare tipică pentru o societate fără simț etic), încît nu-ți rămâne decât să trăiești coșmarul unei lumi literare în care toți autorii ar fi de o puritate ireproșabilă și să te întrebi ce Dumnezeu literatură s-ar putea naște în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scandinavă, în insulele britanice și partea orientală și cea centrală) era un "univers saturat de magie". În acest context, vânătoarea de vrăjitoare ce avea să cuprindă Europa secolelor XVI-XVIII va avea o poziție destul de blândă față de practicarea divinației. Predicatorii și moraliștii au condamnat-o și au socotit-o o practică obișnuită a magiei. Judecătorii și inchizitorii, puternic influențați de tratatele de demonologie (de exemplu, Malleus Maleficarum), manifestau mai degrabă o atitudine tolerantă față de divinație câtă vreme nu se dovedeau implicațiile diavolului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
afirmația, indiferent dacă minte sau nu, și percepția celui care a receptat mesajul. După cum vom vedea și mai tîrziu, acest gen de discrepanță nu apare numai în legătură cu minciunile sociale. Numeroase alte tipuri de minciuni au fost diferențiate de teologi și moraliști ca fiind: jucăușe, paterne, religioase, triviale, medicale etc. Totuși, respectînd scopul acestei lucrări, ar fi indicat să ne oprim aici cu clasificarea, avînd în vedere că am despicat destul firul în patru. Împărțirea inițială a minciunilor în binevoitoare și răuvoitoare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
existe minciuni. 10 Evaluări În acest capitol încerc să abordez două subiecte separate, însă oarecum în legătură unul cu altul: evaluarea minciunii în termeni morali și în termeni sociologici. Distanța dintre cele două subiecte este evidentă; de-a lungul secolelor, moraliștii au scris pe larg despre ceea ce este corect sau greșit din punct de vedere moral (în special despre ceea ce este greșit) în minciună, fără a spune prea mult sau fără a vorbi deloc despre semnificația sa sociologică. Publicul neavizat a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
principalul obiectiv al analizei sociologice, o mai bună înțelegere a modului în care funcționează societatea, ar trebui să fie o piatră de temelie pentru un al doilea obiectiv, structurarea unei societăți care să funcționeze mai bine. Deși majoritatea filosofilor și moraliștilor religioși au condamnat, în majoritatea timpului, aproape toate minciunile, ca fiind greșeli din punct de vedere moral, această atitudine dezaprobatoare a variat considerabil de la un scriitor la altul și de la un fel de minciună la altul. După cum s-a menționat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
opere, l-a urmat pe Sfîntul Augustin, condamnînd toate minciunile (cf. Bok 1978:37 ff., 295 n.15; Kant 1930:224-229), și se leagă mai puțin de începuturile științei moderne, apropiindu-se totuși de alchimie și astrologie (cf. Uberoi 1978). Moraliștii secolului al XX-lea au tendința de a aproba minciunile inofensive și pe cele sociale, în timp ce dezaprobă minciunile rău intenționate. Condamnarea fără nici o discriminare a tuturor minciunilor, care îi aparține lui Kateb (1980), este neobișnuită pentru acest secol. În ziua
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai puține sentimente de vinovăție. Poziționarea războiului la o extremă a criteriilor de aprobare sau dezaprobare a minciunii este ilustrată într-o afirmație a lui Machiavelli prin care acesta dă un sfat contrar părerii lui Butler, Ambler și a altor moraliști. Machiavelli accentuează permanent importanța onoarei și a gloriei cuceririlor militare. Totuși, chiar și așa, el scrie că "liderii înțelepți nu încearcă niciodată să cîștige prin forță ceea ce pot cîștiga prin fraudă". Această preferință pentru minciuni aparține, bineînțeles, mincinoșilor; inamicul lor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pășește pe cărări deja bătute. Studiul meu pe același subiect a durat mult mai puțin. Datele pe care le-am prezentat demonstrează că în ultimele două mii de ani aceleași comentarii și estimări au fost repetate la nesfîrșit de către filosofi, teologi, moraliști și alții, fără a cădea de acord. Lucrările sociologilor sînt direcționate mai explicit spre ajungerea la un consens, însă, pînă în prezent, studiile lor nu au adus nimic nou și au folosit doar extinderii limitelor ignoranței noastre. Poate primul lucru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eticii ca în formularea și implementarea politicii externe să se ia în considerare doar preceptele religioase, principiile morale universale, dreptul internațional sau un interes uman lărgit. Supraviețuirea, în special, este o prioritate absolută în asemenea măsură, încât până și mulți moraliști ar fi de acord cu Machiavelli că "atunci când siguranța țării depinde în întregime de decizia ce urmează a fi luată, nicio atenție nu ar trebui acordată nici dreptății, și nici nedreptății" (1970: Cartea 1, Cap. 41). Dar un asemenea argument
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
2.6.1. Actanții în jocul dialogic/41 2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85 5. Discursul polemic între explicit și implicit / 89 5.1. Polemica explicită / 89 5.1.1. Scrisoarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85 5. Discursul polemic între explicit și implicit / 89 5.1. Polemica explicită / 89 5.1.1. Scrisoarea deschisă / 89 5.1.2. Articolul tip manifest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a inesteticului în estetic (să ne amintim ce spune însuși Arghezi: limba e a noastră doar în piață; de acolo înainte, fiecare cu limba lui; de aici începe stilul). Cum tot la concluzii esențiale ajung analizele când decupează din discursul moralistului Arghezi o estetică a polemistului (expresia "estetică" este a Monicăi Lovinescu) sau când glosează inteligent în marginile estetizării violenței la Arghezi, pentru a nu mai vorbi de subtila poetică a violenței în pamfletul arghezian sau de strategiile retorice descoperite în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argumentație poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un spațiu imuabil al principialității. Aici, dubla semnificație
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
faptul cum se vorbește, în sentimentul activității vorbirii semnificative, care trebuie să se simtă permanent ca activitate unică, independent de unitatea obiectuală și semantică a conținutului său"131. Vizăm, cu alte cuvinte, discursul individualizat din punct de vedere estetic al moralistului, discurs care se valorizează atât prin chintesența și sensul principialității asumate, nu afirmate (iată conținutul obiectului estetic în sens bahtinian), cât și prin rostire, ca formă semnificată estetic și ca expresie a mereu râvnitei singularizari artistice. Dimensiunea morală, ca obiect
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca afront, ca inaderență, într-un cuvânt ca opoziție în raport cu un dat social, religios, politic etc. Într-o lume, de pildă, care cultivă politețea ca manifestare a spiritului de toleranță și bună înțelegere și ca expresie a educației civice, sentința moralistului e semnul unei percepții distincte, al unei situări singulare și, evident, polemice: Politețea e o servitute, o concesie neîntreruptă, un contract de consimțiri"132. La Arghezi, deprecierea semnificației unui cuvânt, pe care norma comună îl valorizează pozitiv, echivalează cu respingerea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Prin degetele ei trebuie să se depene zilnic, ca un fir, sănătatea, veselia și cinstea familiei."133 În plan ontic, principiile călăuzitoare au ca sursă forma practică, țărănească și nealterată a credinței religioase, ceea ce face din poetul cu vocație de moralist un susținător al familiei tradiționale în care rolurile, clar distribuite, nu sunt doar complementare, ci și imuabile. Dacă mutăm discuția în plan dialogic, eul polifonic (în care se suprapun indisociabil sau, dimpotrivă, se instituie ocurențial fie vocea eului uman, fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]