1,093 matches
-
vechiul aliat în lupta împotriva englezilor. Un martor descria atmosferă din fața centrelor de recrutare, afirmînd că ofițerilor britanici care agitau ideea sclaviei în care căzuse mică Belgie li se puneau întrebări jenante referitoare la libertatea Irlandei. Recruții care întrerupeau discursul moralizator al ofițerilor erau făcuți să tacă de polițiști, uneori chiar arestați. Redmond a încurajat valul de incorporări într-un discurs improvizat la Woodenbridge (în comitatul Wicklow), afirmînd că "în Armată Britanică curajul irlandez trebuie să se manifeste pe cîmpul de
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
care nu are echivalent în altă parte, nici prin dimensiuni, nici prin curiozitate și nici prin cultură. 3) Talente excepționale care vor servi multă vreme drept referință pentru întreaga Europă. Pe de altă par te, se manifestă o înfloritoare presă moralizatoare, care se opune presei combative, adeseori caracterizată de o violentă agresivitate față de conducătorii vremii. Richard Steele și Joseph Addison dau deplină strălucire acestui nou tip de presă, publicând în 1709 un renumit periodic: "Tatler" (Flecarul). Acestuia îi succede, în 1711
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
conținând multe traduceri. Precursor al presei literare românești, "Curierul de ambe sexe" a fost gândit ca o revistă- magazin care să alterneze o ediție pentru bărbați (literatură, politică economie) cu alta pentru femei (sfaturi gospodărești și pedagogice, povestiri religioase și moralizatoare). Fără a pune în aplicare separarea anunțată, "Curierul de ambe sexe" a fost, în primii ani, o revistă eterogenă, unde se regăseau foiletoane, nuvele și povestiri melodramatice, traduse din revistele străine, fără o selecție riguroasă. Scopul declarat al revistei era
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
și literară, care a apărut ca supliment al "Gazetei de Transilvania", la Brașov, între 2 iulie 1838 și 24 februarie 1865. Din ianuarie 1837, I. Barac, ajutat de tipograful și editorul brașovean J. Gott, scoate "Foaia duminicii", periodic destinat beletristicii moralizatoare și unei literaturi de popularizare în domeniul istoriei, pedagogiei etc. Revista nu rezistă. Editorul renunță la înțelegerea cu I. Barac și la începutul anului 1838 îl va sprijini pe G. Barițiu, în încercarea lui de a înlocui "Foaia duminicii" cu
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
trebuia să le depășească, istoricul ieșean conturează un tablou realist al anilor 1859-1866, din punctul de vedere al marilor puteri, afirmând că nici una nu susținea pe deplin cauza românească. Cartea lui Liviu Brătescu ocolește judecățile anacronice, dar și pe acelea moralizatoare, fiecare personaj fiind zugrăvit în nuanțe mai mult sau mai puțin favorabile, în funcție de implicarea lui într-un eveniment sau altul. Astfel, contribuția lui Al. I. Cuza la procesul de modernizare a României este bine creionată, în același timp cu sublinierea
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
faptul că „el cunoaște și este cunoscut de o mulțime de înalte fețe bisericești. O prea multă expunere mediatică prin inter mediul cercetării dumneavoastră nu mi-ar prinde prea bine”. Am primit în schimb din partea sa un fel de „discurs moralizator”, în care erau lăudați preoții și patriarhii „din vechime”, dar și o critică subtilă, voalată a „tânărului cler” contemporan, mult prea mult centrat pe „dimensiuni financiare și pe management și mai puțin pe dimensiunea duhovnicească a vieții religioase”. Este seară
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lui Marx, așa cum consideră același autor (2011); o astfel de abordare psihologizantă și simplistă ce reduce marxismul și filosofia idealistă germană care l-a anticipat la probleme de natură personală ale unor indivizi suferind de exces de zel intelectual și moralizator, pe lângă faptul că ratează întâlnirea cu mizele filosofice profunde ale unui Kant, Hegel sau Marx, nu beneficiază nici de relevanță științifică. Revenind la situarea socială a marxismului, Lenin a politizat intens revoluția marxistă și a transformat-o până la urmă într-
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a șoarecele și pisica: tatonând relațiile cu Uniunea Sovietică Moscova nu a ezitat să își manifeste iritarea față de comportamentul internațional, deseori sfidător, al RSR. Gesturile de frondă ale lui Ceaușescu din primii ani de după obținerea puterii, deși circumscrise unei retorici moralizatoare, dețineau întotdeauna și o latură conciliantă: disidența româna nu își permitea să forțeze prea tare anumite limite. Dar problema nu se punea în termenii unei amenințări militare sovietice, ci în presiuni intersistemice care ar fi riscat să se repercuteze până la
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de reguli prin intermediul cărora aceștia își maximizează interesele cu un minim de costuri. Deci, pentru a se putea adapta mediului internațional extrăgând un maximum de beneficii, leninismul romantic a pus în scenă un tip de discurs mai apropiat ca ton moralizator discursurilor "burgheze". Dar leninist în esență și naționalist în strategie. Utilizând însă aceleași acte de vorbire, aparent cosmetizate și impregnate de termeni "burghezi" pentru a fi servite drept contra-discurs în competiția cu ideologia dominantă, "burgheză", leninismul romantic a demonstrat din
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în opera sa cauzele accentuatei crize sociale și intelectuale (Essais de psychologie contemporaine, 1883) și a luptat împotriva cultului științei și a celui al naturalismului, recomandînd valorile burgheze consacrate în estetică (Drames de famine, 1900). El prefera romanul psihologic celui moralizator (Le Disciple, 1899). Essai sur le génie al lui Séailles l-a influențat pe Iorga, dar nu în aceeași măsură ca lucrarea Problèmes de l'esthétique contemporaine a lui Guyau asupra definirii frumosului. Guyau s-a referit la vitalitatea estetică
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care a turnat în forma artistică temerile și credințele epocii sale. Imaginația lui Bosch se hrănește din folclorul flamand și din lumea fantastică a Evului Mediu; ea este populată de numeroase figuri legendare și grotești. Bosch pictează satire, lucrările sale moralizatoare amestecă mereu profanul cu sacrul, obișnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezență puternică în arta sa. Creația lui șochează. Perioada cea mai captivantă și mai reprezentativă pentru arta lui Bosch debutează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
diavolul; singur îngerul, îngenunchiat la stânga, îl observă pe Mântuitorul care își arată rănile, înconjurat de nori aurii. În Infern, coloane de fum și flăcări acoperă „cerul”. Prezenți peste tot, monștrii îi supun torturilor pe păcătoșii osândiți la damnație veșnică. Năzuința moralizatoare nu este numai expresia credinței totale, ci și a terorii infernului. Bosch se inspiră din repertoriul pictural al zugrăvirii Infernului pe care îl cunoaște din ilustrații și cărți. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite. Creaturile sale din
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dezvălui, totuși, adevăratele enigme ale operei sale. Bosch rămâne omul asfințitului Evului Mediu, în picturile sale sintetizând credințele și fantasmele populare ale epocii pentru a putea reda angoasa vremii: groaza de infern. Forța de creație a artistului domină prin pasiunea moralizatoare, astfel că Bosch devine cel mai mare predicator al tuturor timpurilor. Suprasolicitarea imaginii demonului terifiant a dus la apariția diavolului grotesc, o întruchipare umană prin intermediul căreia oamenii sunt ajutați să-și domine una dintre cele mai mari temeri. În literatura
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mai vechi preocupări ale omului - de a transforma cuvântul într-un mod de captare, impresionare și manipulare a semenilor. Prin metafore (plastice sau lingvistice) mesajele capătă mai multă forță, ideile sunt mai ușor de transmis, chiar și atunci când au intenții moralizatoare. Dacă ne gândim la ceata lui Harap-Alb putem observa că toți prietenii săi care îi sunt aproape în situații limită și îl ajută să depășească momentele dificile prezintă diverse diformități, plasându-i la granița comunităților; sunt, de fapt, niște apariții
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
morale și spre înfrînarea pasiunilor. Copilului trebuie să i se formeze sentimentele de pietate, generozitate, prietenie, dreptate, dragoste, toate acestea prin intermediul exemplelor date de educator și, mai ales, a acțiunilor în sens moral. Nu trebuie să i se țină discursuri moralizatoare: "făcînd binele, devii bun; nu știu altă practică mai sigură"203. Rousseau a subliniat, de nenumărate ori, inutilitatea oricăror reguli morale date copiilor: "Regulile morale sînt, pentru ambele sexe, moartea oricărei bune educații"204. Educația estetică este rezervată tot acestei
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
se vor stabili maximele cu caracter etic. Prin exerciții morale se cultivă stăpînirea de sine, disciplina, capacitatea de a veni în ajutorul altora. Ca și Rousseau, el avea convingerea că la dobîndirea noțiunilor morale nu se poate ajunge prin discursuri moralizatoare, ci mai ales prin activitate în spiritul unor norme morale, al căror sens va fi înțeles cu atît mai bine cu cît exemplul și-l va oferi copilul însuși. Prin educația fizică se urmărește dezvoltarea forței fizice a copilului pentru
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
măcelarul nu ne dau carne și pâine pentru că sunt generoși cu noi, ci pentru că au la rândul lor interese care trebuie satisfăcute într-o diviziune socială a muncii fără sfârșit. Émile Durkheim, în "Diviziunea muncii sociale"253 arată că "agentul moralizator al omului ca ființă socială este societatea"254. Tocmai de aceea, "diviziunea muncii sociale este un fenomen fundamental pentru destinul societății în ansamblu, nu doar pentru latura sa economică"255. Omul economic este un om social. Economia ca activitate nu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
trebuia să le depășească, istoricul ieșean conturează un tablou realist al anilor 1859-1866, din punctul de vedere al marilor puteri, afirmând că nici una nu susținea pe deplin cauza românească. Cartea lui Liviu Brătescu ocolește judecățile anacronice, dar și pe acelea moralizatoare, fiecare personaj fiind zugrăvit în nuanțe mai mult sau mai puțin favorabile, în funcție de implicarea lui într-un eveniment sau altul. Astfel, contribuția lui Al. I. Cuza la procesul de modernizare a României este bine creionată, în același timp cu sublinierea
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
A] și de milă [B] și [C] al cititorului ar trebui să fie urmat de indignare [D], de data aceasta, pe baza unei emoții care se sprijină pe norma echității. Este vorba și aici se află întregul sens al genului moralizator al Caracterelor de a tranșa între nedreptate (sărăcia țăranilor reduși la stadiul de animale) și dreptate: ei merită cel puțin să mănînce pîinea pe care o seamănă. Ajungem aici la o caracteristică fundamentală a retoricii: capacitatea de a emoționa (movere
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
să intituleze scrisoarea deschisă a lui Zola către Președintele Félix Faure: "J'accuse!", alegerea lui s-a sprijinit pur și simplu pe macro-actul dominant care a devenit titlul-rezumat al articolului. În fragmentul 128 de La Bruyère, putem rezuma textul spunînd că moralizatorul săvîrșește o acțiune discursivă: denunțarea condiției poporului de la țară, la un sfîrșit de secol marcat de perioade de foamete. Macro-actul săvîrșit poate servi și la desemnarea genurilor discursului. Faptul este adevărat pentru genul batjocurii sau al insultei rituale în "Ta
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
rugăciuni cu caracter diferit, rugăciuni cu ocazia unui eveniment nou, rugăciuni locale, rugăciuni pentru o persoană, iar pentru un moment să se folosească limbajul națiunii, al provinciei sau al familiei. Dar trebuie ca toate acestea să ia formă literară sau moralizatoare, iar totul să se petreacă de parcă, în loc să împrumute de la societatea generală noi mijloace de expresie, teatrul și Biserica au găsit pur și simplu aici ceva ce le aparținea și care se rătăcise. Prin aceste caracteristici, societatea actorilor ori cea a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
acești poli să poată fi separat de ceilalți. Soluția este dată de însăși poziția delicată a moralistului: cel care scrie face parte din referent (nu se poate sustrage condiției umane), fiind și exterior referentului (având în vedere că se vrea moralizator); în plus, discursul său poate fi asumat de fiecare cititor desemnat, și el, prin acest "on". Folosirea lui "on" în enunțuri separate (maxime, morale) este un caz aparte; foarte adesea, "on" nu poate fi disociat de cotextul care-l înconjoară
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
specifice literaturii populare și le adaugă fraze-slogan din "lupta de clasă". Dacă nu am cunoaște adevărul, textele lui Dan Deșliu ar putea să pară adevărate parodii atât prin deformarea clișeelor literaturii populare, cât și prin accentuarea excesivă a caracterului didactic, moralizator al lor. De altfel se discută despre deceniul al V-lea ca despre unul caracterizat prin bătălia dintre două formule lirice: literatura "turnului de fildeș"53 și literatura pentru mase, prima fiind evazionistă, a doua angajată. După 1946, se va
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fără a se lăsa copleșit, căci conștiința efemerității determină apelul la înțelepciune. Trebuie de subliniat însă că, sub condeiul bătrînului scriitor, din noțiune de chimie, atomul devine noțiune de filozofie și morală 4). Tînărul Eminescu valorizează, de asemenea, în chip moralizator cuvîntul „atom”: „în veci aceleași doruri [spune el în penultima strofă din „împărat și proletar”] mascate cu altă haină./ Și-n toată omenirea în veci același om -/ în multe forme apare a vieții crudă taină./ Pe toți ea îi înșală
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
după alții de „marasm”. Contrastele resimțite cel mai dureros erau cele dintre preocupările materiale și cele spirituale, dintre individualism și demagogia solidarității, dintre certitudinile bazate pe averi și eclipsele de conștiință. Nici unul din ele n-a scăpat ochiului moraliștilor și moralizatorilor. în această ultimă ipostază, cel mai șfichiuitor îmi pare a fi fost Gala Galaction, preot cu idei socialiste, care a dat zeci de definiții anilor de „secetă și prăpăd” prin care înota: „vremuri de învălmășag și zăgazuri rupte”, „amărîte și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]