1,213 matches
-
frontul turcesc și cât timp lucrasem la Kripo, aproape că Încetasem să mai văd un cadavru ca fiind Încă În vreun fel uman. Această cunoștință cu moartea continuase de când devenisem detectiv particular, căci adesea urmele unei persoane dispărute duceau la morga de la St. Gertrauden, cel mai mare spital din Berlin, sau la postul de salvamar de lângă un debarcader de pe Landwehr Canal. Înainte ca doctorul Illmann să se uite În cele din urmă În jur și să mă vadă, am stat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ăla de l-au pescuit din râu? Bruno oftă iritat: — Știi, odată și odată o să-ți spun ceva ce nu știi deja. — Illmann mi-a zis despre asta. M-am Întâlnit cu el Întâmplător Într-o seară. — Zău? Unde? — La morgă. Am făcut cunoștință acolo cu mușteriul tău. Chipeș, tipu’. Poate el e Von Greis. — Nț, că m-am gândit și eu la asta. Von Greis avea un tatuaj pe antebrațul drept: un vultur imperial. Hai, Bernie, că tre’ s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el să ne spună unde dăm de Mutschmann. — E posibil. — Și de Tillessen. Am scuturat din cap: — Tillessen e mort, i-am explicat. Von Greis a fost omorât În bătaie cu un tac rupt de biliard. Acum câteva zile, la morga poliției, am văzut ce s-a Întâmplat cu cealaltă jumătate a tacului ăluia. A fost vârât adânc În nasul lui Tillessen, până la creier. Inge făcu o grimasă care-i trăda disconfortul psihic: — Da’ de unde știi că era Tillessen? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
putea să mă simt obligat să vin În vizită la tine cu niște rahați de câine pe talpa Încălțărilor. — Ce-ai pățit, Rienacker, care-i problema ta? l-am luat eu. Ești nevoit să Împarți cu cineva vreo bucată la morgă sau ceva de genu’ ăsta? — Mai tacă-ți fleanca, Gunther, și lasă-mă. — Bine, bine, atunci, fă urechile pâlnie. Taman v-am găsit omu’ și nu mai era nici un strop de culoare. — E mort? — Precum atlanții. O să-l găsești pilotând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a localului cerea haină și cravată. I-am spus că sunt așteptat de domnul Miron Radu Paraschivescu. MRP a apărut imediat, În haină și cravată, Într-adevăr, cum cerea protocolul, declanșase deja scandalul, fără să țină seama de vârsta și morga chelnerului care Încerca să-l liniștească. „Haină și cravată? Da, dar nu pentru artiști... Artistul onorează localul! Poate veni aici Îmbrăcat oricum. Și În pielea goală. Vă face cinste. Rușine! Domnul este artist și invitatul meu!” La apariția volumului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
perfectă stare de Încredere. Erau lipsiți amândoi și de vanitatea „deciziilor importante”, și de ticurile de autoritate pe care sistemul le inoculase chiar și celor care se credeau străini de ele. Cu Sorin eram prieten, știam prea bine cât disprețuiește morga unor colegi instalați În poziții de selecționeri sau critica literară de „direcție”, nu doar ritualurile instituționalizate. Mai complicată era situația cu Ștefan Bănulescu. Îi citisem, firește, cărțile, scrisesem chiar despre el, dar Înainte de a intra În dialog direct nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu semnificația. I-am invidiat, din nou, grația elegantă a stilului, erudiția firească, gentilețea convivială, curtoazia cărturărească. În ciuda unor poticneli fonetice, pe care exilatul din mine le simpatiza și pe care musafirul le ironiza, amuzat, Într-o seducătoare lipsă de morgă academică sau când Îmi cerea un echivalent În engleză al unui cuvânt german, În care tradusese gândul italian, studenții au simțit, prompt, că au În față un intelectual european de rasă, un pătimaș și Învățat om de litere, un mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o perspectivă strict estetică, celălalt dintr-una moral-social-psihologică. Preliminarii incitante ale Întâlnirii cu autorul. * Romanul Marginea orizontului li s-a părut tinerilor lectori mai puțin important prin trama sa detectivistă, de decodarea identității cadavrului livrat, fără minimă informație biografică, la morgă, decât prin efectul pe care Întâmplarea Îl are asupra lui Spino (o ludică derivație de la Spinoza), „recepționerul” medical, obsedat de reconstituirea existenței decedatului. „Sugestiile privind enigma uciderii lui Carlito sunt spectrale, de importanță relativă. Adevărata enigmă se află În orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
chiar și a memoriei celor vii, Spino o resimte, treptat, ca propria sa lunecare În abis și Încearcă să Încetinească venirea nopții. Orânduite „ca niște păpuși mari, supradimensionate marionete ale unui spectacol Încheiat, Într-o magazie de vechituri”, cadavrele de la morgă ordonaseră deja, Într-un fel, realitatea În jurul misterului morții. Criza provocată de cadavrul identificat, În cele din urmă, drept Carlito anulează mecanismele protectoare ale rutinei. La finele romanului, Spino visează un vis din copilărie. Întoarcere În universul prim, infantil, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
laboratorul de „instrumente de simulare” al spitalului unde lucra. Era vorba de instrumente de cardiologie și cercetarea creierului, care reproduceau funcții ale corpului uman pentru a le analiza și vindeca. Scriitorul se dovedise extrem de interesat de laborator, ca și de morga și sala de autopsie a excelentului spital. Urmaseră alte două-trei Întâlniri, discuții despre cărți și pictură. Medicul comisese unele confesii sentimentale. „Scriitorii sunt indivizi rapace”, continua scrisoarea. „Este periculos să le faci mărturisiri.” În 1986, când apăruse romanul Marginea orizontului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dar abia când își forță partea paralizată să se miște reuși să-și localizeze din nou toate membrele. Un hotel anonim, într-o altă țară. O altă emisferă. Singapore. Bangkok. O versiune o idee mai spațioasă a acelor hoteluri tip morgă din Tokio, cu oameni de afaceri puși la păstrare în sertare închiriate cu noaptea. Nici când își aminti unde era, nu-i veni să creadă. De ce era acolo era o întrebare al cărei răspuns îi scăpa. Se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cutia aia?” Și vecinii se uitau la ea cu ochi holbați și ziceau: „E tralala!” Pe la treisprezece ani s-a Închis În șifonier ca să nu facă gălăgie și să nu-l audă ai casei. Locuiau tot la comun undeva pe lângă Morgă, jos la parter era un atelier de coșciuge și cruci, și acolo În șifonier a Încercat să cânte cu vocea lui de pițigoi o arie dintr-un film muzical despre viața lui Caruso. Mergea la un cerc de muzică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a stat cu voi la coadă la Unic până ați cumpărat toate bunătățile astea, pe urmă a stat cu voi În stația lui 34 de la Dunărea, sub copacii plini cu milioane de vrăbii, v-a condus și În mașină până la Morgă, v-a ținut de vorbă pe o străduță din spatele unui magazin de pompe funebre și abia Într-un târziu și-a luat la revedere și În miezul nopții, scăpați de el, ați urcat pâș, pâș, pe o scară de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unei călugărițe misionare. Alături de ea, într-un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți milă de aceste suflete nevinovate. Femeia cere clemență pentru copii nu cu glas umil, dimpotrivă, aproape poruncitor, de parcă soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mine o durere sfâșietoare când mi-aduc aminte de el, de fratele meu drag. Rana din mine nu s-a cicatrizat, sângerează și, probabil că va sângera până în ultima clipă a vieții mele. Am avut curajul să mă duc la morgă, să-l văd după autopsie. I-am văzut și inima, era crăpată. Nu mă pricep la medicină, dar cred că nu a tăiat-o medicul legist la autopsie ci a crăpat în timpul când a survenit moartea, prin infarct miocardic. Nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ai exclusivitate. Nici un alt post TV nu va ști, toți vor veni la noi, implorându-ne să le dăm știrea, spuse Ken prefăcându-se În glumă foarte entuziast. — Ba nu, o vor fura, zise Kitty disperată. — Kitty, ai fost la morgă săptămâna asta? — Nu. — De ce? — Săptămâna trecută am filmat un cadavru exhumat; a fost sinistru. — Oamenilor le place să vadă crime. Continuă! — M-am săturat! — Idei de reportaje, idei de reportaje, crime bune, crime oribile... o să te simți mai bine. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sau altul, utili - sau măcar interesanți. Ce-ar fi putut spune ea, acum că demisionase? — Sunt o fostă actriță, transformată Într-un fel de scriitoare de necroloage. — Cum adică? — Scriu articole despre crime, accidente sau urmăriri cu mașinile. Merg la morgă, sun la spitale și la poliție și pun Întrebări despre ultimele decese. Câte au fost? Două? Slab, slab! Zece? Minunat! Mă Împrietenesc cu oameni precum avocații, antreprenorii de pompe funebre, medicii legiști și gardienii din New York. — Cum ai Întâlnit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
proaspăt...? Destul de curios... Dacă ar fi fost stricat... Dar așa...? De când lucrez În acest laborator, n’am mai auzit un caz asemănător. Dacă-i adevărat...” „Ce propuneți...?” o Întrerupse Nando exasperat. „Efectiv, nu am idee...Totuși, faceți o Încercare la morgă...Această instituție posedă un laborator special, care poate da la iveală toată compoziția chimică a obiectului depus la analiză!” Desamăgiți, câteva momente se sfătuiră. Mai mult, Nando observând o ușoară ameliorare a bolnavului, fu de părere: „Ne obosim degeaba... După cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tragedie dar, nici să nu fiu crezut nu se poate. Ori cum, trebue să aflu adevărul...! Dacă hulitul pește a fost sănătos, atunci Carla...!!” „Ai Înebunit...? Cunoști bine adevărul. Carla te apreciază și ține la tine...!” „Rămâne de văzut...” La morgă, portarul le arătă și le explică cum trebue să ajungă la secția unde se efectuează analizele. Aici, după multe ciocănituri În masiva ușă de stejar, apăru o laborantă careia Tony Pavone repetă „ a treia oară”, calvarul prin care trecuse, cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
patra oară” fu nevoit să deruleze pățania. Maiorul Îl consolă, convingător: „Ați alergat În zadar...Apsolut toate cazurile, crime, sinucideri, otrăviri - trebuesc aduse imediat la cunoștiință organelor de poliție...!! Nu va mai fi necesar să vă duceți din nou la morgă! Puțină răbdare: Într’o jumătate de oră, vom afla despre ce-i vorba...!” „De necrezut...!”aprecie bolnavul surprins. „Ai Încredere, domnule inginer. La brigada criminalistică se află un laborator specializat În tot felul de substanțe otrăvitoare...! Până mai comentăm evenimentele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
când Însuși comandantul Îi primi În audiență - unde Tony Pavone pentru a „Cincea oară”, explică detailat toată tragedia care-l lovise. Ascultând cu atenție, Șeful Poliției Îl rugă să redacteze o reclamație În scris după care le Înmână ordinul către Morgă cu rugămintea de-a satisface dorința bolnavului, urându-le succes...!! De data aceasta cu hârtia salvatoare În buzunar, se prezentară din nou la ușa binecunoscută a Institutului Medico Legist. Laboranta, veche cunoștință, o aflară mustăcind promițător. Avu răbdare să citească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trei ziele să organizeze transportul lucrătorilor, mai important fiind cazarea lor la hotelul din apropiere, aprovizionarea cu materiale după care va urma să revină În capitală. Rămas numai cu Atena, Tony Pavone o anunță. „Îmbracăte...! Va trebui să mergem până la morgă, dumnealor Îmi datorează un răspuns...! Culmea prostiei...! Un om ca mine, nu găsești pe toate drumurile...! Mor, având Încă zile de trăit, iar dumnealui, adică eu, nu am timp să mă ocup de sănătatea mea...!!” La ușa bine cunoscută a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a hotărât să pornesc la drum. Permite-ți să vă citesc textul: Drept urmare a sesizării dv. depusă la acest organ de poliție, vă aducem la cunoștință de luarea măsurilor necesare, urmate de pedepsirea vinovaților. Deci, a-ți primit rezultatul dela morgă care atestă fără dubiu, peștele a conținut substanțe toxice, luând măsurile ce s’au impus...!! Fi-ți bun domnule maior, poate găsiți adresa trimisă...!!” Privindu-l cu compătimire - i se păru lui Tony Pavone - maiorul Își mai aprinse o țigară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]