2,283 matches
-
fi bursa și dacă nu ar fi bursa, ar fi apartamentul din Florida, ar fi procesul cu compania de asigurări sau ar fi măcar Wallace. Ar fi Angela. Temperându-și marea sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
exprimându-se prin copiii săi („un retardat cu un IQ ridicat, cu ochii răsfutuți“), o demolase În bătaie de joc și o făcuse una cu pământul. Iar Gruner apela la Sammler ca la mai mult decât un unchi bătrân, chior, mormăind straniu Într-o oxfordiană poloneză. Probabil credea că deține puteri neobișnuite, poate magice, de afirmare a legăturii umane. Ce făcuse să-i provoace o asemenea părere? Cum Îi sugerase așa ceva? Probabil pentru că se Întorsese din morți. Margotte avea multe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dat seama. Deocamdată e într-o stare deosebit de irascibilă - extrem de sensibilă la orice fel de „presiuni“. Așa că n-o chem să vină cu mine în bucătărie. Mă duc singură și încep să zdrăngăn vasele. Ea rătăcește prin living o vreme, mormăie de una singură, se învârte fără rost și apoi, după aproximativ zece minute, se înmoaie negreșit și vine după mine. Nu gătesc ceva sofisticat. Apetitul Shebei nu e tocmai ridicat, iar eu n-am fost niciodată vreo gurmandă. Mâncăm simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Sheba și Mawson ieșeau. — E o dulce, nu? a zis Elaine Am zâmbit. — Nu, n-aș zice că e dulce. Elaine a plescăit din buze ca să arate că a suferit un afront. — Ei bine, eu cred că e dulce, a mormăit. În timpul primelor săptămâni de școală, Sheba a stat destul de retrasă. În timpul pauzelor, rămânea mai mult în atelierul ei de ceramică. Când venea totuși în cancelarie, de obicei stătea singură la una dintre ferestre, uitându-se printre draperii la terenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
început să-l întrebe despre el. Cum îl chema? Câți ani avea? Și-a arătat părerea de rău că nu venea la cursul ei de ceramică. Ce alt curs opțional alesese. Connolly a părut atins de întrebarea asta și a mormăit ceva ce Sheba n-a înțeles. — Ce spui, a întrebat ea. — Nevoi speciale, Miss, a bombănit el. În ciuda diverselor „referate“ care ieșiseră la iveală ulterior, Connolly nu era “înapoiat“ sau „retard“. Ca 25 la sută din elevii de la St. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vedeți, Miss. Sheba s-a întors și s-a uitat la el. — Și de ce m-aș deranja să mă uit pe schițele tale, a întrebat ea, când tu ai fost așa de nepoliticos și de urâcios cu mine? Connolly a mormăit ceva și și-a dat ochii peste cap. — Haideți, Miss, a zis el cântat. Mă prosteam și eu un pic. Sheba a dat din cap. Nu era destul, i-a spus. Nu se putea aștepta să-l trateze ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
depună pe șolduri? Ei bine, e ceva de genul ăsta, Barbara. Tot spui: Nu, nu, nu - până când ajungi să spui: Oh, la naiba. Da.“ Connolly îi tot șoptea ceva în ureche atunci, primă dată, în spatele cuptorului. Era ceva urgent ce mormăia el și Sheba a fost nevoită să-l pună să repete de câteva ori. Doar când s-a ridicat de pe ea brusc și aproape a țipat, cuvintele lui au căpătat sens: — Miss, zicea el, e ok dacă îmi dau drumu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-o cum se îndepărta. Cardiganul verde, lung, îi flutura în jur, iar fusta i se lipea de ciorapii de lână, adunându-i-se între picioare. Se juca, ca de obicei, cu părul dezordonat. — Fir-ar să fie, am auzit-o mormăind încet, când se aplecă să ia un cleștișor de păr de pe jos. Am împăturit cu grijă bucățica de hârtie pe care îmi scrisese adresa, am pus-o în buzunarul interior al genții și m-am îndreptat spre Old Hall. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe care o ținea maică-sa: — Pentru ce sunt? — Barbara s-a rănit la picior, a zis Sheba. Polly s-a întors să se uite la piciorul meu sângerând: — Oh, ce scârbos, a zis ea. — Polly, s-a auzit Richard mormăind o vagă admonestare. Sheba a venit la mine și mi-a dat un plasture și un șomoiog de hârtie igienică să-mi curăț rana. Polly s-a aruncat pe sofa cu un oftat țâfnos. — Îmi dai și mie, tata, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
apoi se va ocupa de generoasa provizie de șervețele... la ce-i folosesc? Plânge? Strănută? Se masturbează? A fost o mică confuzie când fata de la casă a greșit și a inclus laptele și pâinea printre produsele lui. — Nu, nu, a mormăit supărat bărbatul. Mi-a aruncat o privire antipatică, a apucat micul despărțitor de metal și l-a aruncat pe bandă ca să separe lucrurile mele de ale lui. Mi-am dat seama că oamenii singuri sunt foarte prefăcuți unii cu alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era, l-a întrebat ea pe Connolly. — Fratele prietenului soră-mii, i-a răspuns el. — Totuși, poate că ar fi trebuit să ai ceva pregătit. În cazul în care te întreabă cine sunt. Nu crezi? — Nu-ți face griji, a mormăit Connolly, ușor iritat. Deschisese ușa deja. A luat-o înainte printr-o mică spălătorie spre holul principal și spre bucătărie. Sheba își amintește că a fost foarte impresionată de curățenia și ordinea care domneau peste tot. Suprafețele din imitație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ceartă mult? De ce era la o școală cu internat? La un moment dat, Sheba a întrerupt șirul întrebărilor ca să-l sărute și să-i spună ce frumos era. Connolly s-a strâmbat. — Bine, bine, e-n regulă. Calmează-te, a mormăit el. Niciodată n-a răspuns bine la complimente, spune Sheba. Scoteau mereu ceva rău din el. O expresie disprețuitoare de satisfacție îi apărea pe față de parcă ar fi tras-o pe sfoară să cedeze ceva ce ea n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de două ori în jurul clădirii înainte de a intra, ca să fiu sigură că nu era prea devreme. Dar tot am ajuns prima. Era întuneric în restaurant și o muzică pop se auzea foarte tare din sistemul stereo. La recepție o fată mormăia cuvintele care se auzeau pe muzică. Purta un tricou care se oprea câțiva centimetrii deasupra buricului și niște pantaloni care începeau câțiva centimetri dedesubt. I-am spus numele lui Bangs, dar nu l-a găsit în cartea ei cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spun că sunt aici. Nu, draga mea, nu face asta, a zis doamna Taylor. Va fi teribil de morocănoasă dacă o trezești. Sheba s-a lăsat din nou pe scaun. — Va fi teribil de morocănoasă indiferent ce aș face, a mormăit. Mama ei a dat din cap și a exclamat: — Hai, hai. Sheba a mai luat un biscuit. Și apoi încă unul. Imediat mama ei a zis: — Știi că ea crede că ai o aventură? Unii oameni trăiesc cu teama permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
el. Tatăl meu a murit la ferma lu’ bunicu’. Nu-i așa ? Soțul lui Alice, John, care arăta extrem de nefericit îmbrăcat în smoching, a trecut pe lângă Alice fără nici un cuvânt și-a ieșit pe balcon. Unul dintre New York-ezi a mormăit ceva legat de un proces de calomnie. Jina s-a întrebat cine oprise muzica. Eu zic s-o împușcăm, a declarat Irene și unii dintre vechii ei fani au aplaudat-o. Mamă ? a insistat Danny. 3 Drumul de șapte ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe ringul de dans, lângă vâsla din spate, așa cum exersaseră în hambar. Vânătorii i-au ajutat împingându-i în apă cu totul și, când Zach a sărit și el în barcă, au ridicat o bere în semn de salut, au mormăit ceva legat de noroc și-au izbucnit în râs. Zach s-a dus la vâsla din față și-a înșfăcat mânerul lustruit și rece. Zach condusese sau încercase să conducă gabara gonflabilă pe Middle Fork, iar cu ambarcațiunea aceasta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Lui Alice nu-i păsa de dorința lui Danny; ea plângea din rărunchi. Era insuportabil. Se părea că scriitoarea era incapabilă să facă vreun pas înainte, așa că John a coborât el către ea, scoțând un bilet din buzunar. Danny a mormăit: Hai să mergem. Hai să mergem. Drew s-a scuzat mințind că avea nevoie la toaletă. Slavă Domnului că avem râul, a fost singurul lucru la care a putut să se gândească Danny. Slavă Domnului că râul face zgomot atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în cameră, o să aibă de-a face cu mine. Oare nimerisem direct în armată sau greșisem căminul? Ăștia nu dormeau niciodată? Nu știa namila că am mers o zi întreagă cu trenul și noaptea de somn a fost foarte scurtă? Mormăind incantații cu sfinți printre dinți, m-am întors pe partea cealaltă căutându-mi de visul de care cu greu mă puteam dezlipi. Nu știu cât am mai dormit fiindcă dintr-o dată am simțit o zguduitură și podeaua lipindu-se de fața mea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
scrisori iar acum nu știam ce să-i spun ca să nu par un biet disperat. Eram mulți în acel cerc, aproape o sută și ea parcă nu mai reușea să ajungă la mine. Când mi-a ajuns în față am mormăit un simplu ”bună” și i-am întins o mână care voia cumva să o țină mai mult la distanță, decât să o lase să se apropie de mine. Ce puteam oare să-i spun, mai ales că de față era
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că o iubeam, dar că nu știam cum să-i spun. Mă hotărâsem să mai aștept. Și dacă avea dreptate? Dacă eram omul cel mai potrivit pentru ea și dintr-un orgoliu prostesc o lăsam altuia? Apleacă-te puțin! am mormăit. De ce? Ca să -ți spun un secret... și când a fost aproape de mine, am sărutat-o prima oară pe buze. Aveam obrazul umed de lacrimile ei. Nu-mi păsa de ce zice lumea din jur. Nici măcar de Petruș nu mă mai sinchiseam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
A ascultat de Baci și nu mi-a mai pus nicio întrebare în timp ce fața lui se lumina tot mai mult. Nu mai era repezit și devenise suspect de grijuliu, chiar dacă nu-i stătea în fire. Tot drumul până în sat a mormăit. Doar când am ajuns la ușa mătușii a vorbit tare și clar. L-am adus de la crucea lui Codruț... A umblat iar cu lupii în brațe... Știi dumneata ce ai de făcut. Mătușa a vrut să-l poftească în casă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca viitor elev extern. Câștigase dreptul de a merge în oraș în fiecare zi și șansa de a ieși la plimbare cu Erjika fără să dea socoteală Creței. Merita să încaseze palmele tatălui fără să se apere în vreun fel. Mormăi un “iertați-mă” și o promisiune că nu se va mai întâmpla să greșească, asta doar ca să-și mai potolească tatăl și să-i arate că s-a făcut bine înțeles. Sini veni lângă noi și prezentându-se mamei îi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de frig. — Prudența ta e lăudabilă, Îmi spuse el privindu-mă șmecherește. CÎt despre zona asta, las pe mine. Poți parca chiar aici, dacă dorești. Nu are acoperiș, dar am grijă de teritoriu ca de propria mea casă. — Bine, dar... mormăi aproape imperceptibil bucătarul, strecurîndu-mi și mie o ceșcuță cu saké. Ce vrei să spui? Îi ceru fratele socoteală brutal. Ce te nemulțumește? Hai, zi! — Nu mă nemulțumește nimic, răspunse el cu indolență, legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
după atîta vreme, soarele radia din nou printre fisurile create În nori. Și acum Încercam să privesc din nou fotografia LUI... din toate unghiurile. Fotografia era În fața ochilor mei. Mă aflam iarăși la ghereta din parcare. — Da, optzeci de yeni, mormăi paznicul anevoie. Nu vreau rest, și i-am Întins o bancnotă de cinci sute de yeni... cu fotografia LUI peste bani.. Părul lui, tuns neuniform, nu se rărise Încă prea mult. — Am o rugăminte. Bătrînul avea o pătură pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu ești, Neculai? întrebă popa, răsărind ca din ațipeală. —Eu, părinte. Zice Petrache că pe unul l-a pălit damblaua. —Da-da, de bună-samă! mormăi popa. Alte capete se arătară în cadrul ușii. Sărutăm dreapta, părinte! —Domnul cu voi... Domnul cu voi... împroșcă popa. Oamenii intrară, se strânseră împrejurul celui căzut. Se plecau și se uitau cu luare-aminte la el. —Aista-i cel cu calul, băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]