881 matches
-
mai reîntoarce vreodată. În autobiografia ei, Enid Bagnold povestește cum a trecut peste Canalul Mânecii argintăria lui Bibescu. Anton Bibescu a decedat la data de 2 septembrie 1951. „A avut trei morminte în inima să”, a scris Enid Bagnold în anunțul mortuar din „Times”, „pe care cred că nu le-a putut închide niciodată - cel al mamei sale, al fratelui său, Emanuel și al soției sale.”
Anton Bibescu () [Corola-website/Science/297505_a_298834]
-
Rata mortalității infantile era ridicată, o treime din morți fiind copii cu vârste între 5 și 7 ani. Decapitarea post-mortem se practica în Peștera Hayonim, Naham Oren și Ain Mallaha. Uneori, craniile erau decorate cu mătănii de cochilii (El-Wad). Obiectele mortuare constau în ornamente personale, cum sunt mătăniile făcute din cochilii, dinți de căprioară roșie, oase și pietre. Erau de asemenea și pandantive, cercei, coliere și curele cu ornamente. În 2008, mormântul unui „preot” natufian a fost descoperit (în rapoartele media
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
la spate și la coaste, de gloanțe „dum-dum”, și-a pierdut cunoștința. Nemai părând în viață a fost transportat la o morgă. I se pregătise deja un mormânt în kibutz, când o soră, care a trecut din întâmplare pe la camera mortuară, a bagat de seamă că respira și identificându-l după eticheta prinsă de mână, a alertat-o pe sora lui, care era ea însăși asistentă medicală. Aceasta l-a adus la un medic, care a reușit să-l salveze printr-
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
în viața veșnică. Dacă mormintele faraonilor erau piramidele, ceilalți oameni bogați își construiau "mastabale". Acestea erau niște construcții rectangulare masive din cărămidă sau din piatră ridicată deasupra unui mormânt și care se compuneau din: Zona subterană era constituită din camere mortuare în care se aflau sarcofagele celor decedați și coridoare de acces. Pereții erau decorați cu picturi sau sculpturi reprezentând diverse activități din viața defunctului. Relieful care decorează pereții mormintelor, templelor sau coloanelor este înlocuit treptat de pictura murală. Se practică
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
dar degajă forță morală. Siluetele și grupurile par să se desprindă din masa pietrei.Animalele, chiar cele fantastice, ocupă un loc preponderent în diversele reprezentări. Acest gen de sculptură își are originea în venerarea strămoșilor reprezentați sub forma de măști mortuare.Portretele sunt realiste reproducând trăsăturile fizice și morale ale personajului reprezentat. Erau reprezentați mai ales împărații, având prezente simbolurile autorității și puterii: Aceasta formă de sculptură decorează columnele, altarele, arcurile de triumf și alte construcții.Constituie atât un mijloc de
Arta romană () [Corola-website/Science/315165_a_316494]
-
orz, grâu și rizomi de ferigi la care adăugau lapte de capră, fructe, muguri, rareori pește sau carne (tot de capră). Se îmbrăcau în țesături rudimentare sau în piei de capre, cu care erau și inhumați sau depuși în peșterile mortuare unde s-au mumificat. Din și cu lemn, pietre și cochilii, meșteșugeau mobilă și bijuterii. Cunoșteau olăritul și ceramica, preferând culorile negru și roșu. Îsi vopseau trupul cu aceste culori, precum și cu alb, galben și albastru, după motive simbolice cu
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
peste tot timpuri de pace obligatorie, în care orice război, conflict sau chiar numai ceartă era strict oprit. Dacă doreau să moară singuri, bătrânii de pe La Palma perticipau la o ceremonie de rămas bun, apoi erau conduși respectuos într-o peșteră mortuară unde erau lăsați în pace, cu o cană de lapte de capră. Ulterior corpul era afumat sau acoperit cu rășină, și pus lângâ rudele sale în grotă.
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
de amplificare și aer condiționat; montează termopane și grilaje la ferestre, restaurează pictură, consolidează turla mare și o repictează (Vasile Sarbu), construiește trapeza la subsolul bisericii și amenajează depozitul de lumânări și bibliotecă, ridică în curte lumânărar, grup sanitar, capelă mortuara și acoperă biserică cu tablă de cupru, înzestrand-o cu cele necesare. Acestea sunt realizări obținute cu: preoții conslujitori Tănase Niculescu (†2001), Ghe. Zaharia (1996-2005), Petre Ignat (2005 - ) și Silviu Marian Chițu (2005 - ), epitropii Teodor Palade, Iulian Meșina, consilieri și credincioși
Biserica Sfântul Gheorghe - Grivița () [Corola-website/Science/320196_a_321525]
-
anii 2001-2003 de către pictorul restaurator Stelian Onica (n. 1955). În interiorul vechiului lăcaș de cult se păstrează vechile icoane și cristelnița în care a fost botezat Mihai Eminescu (adusă de la Biserica Uspenia din Botoșani), veșmintele preotului ce l-a botezat, masca mortuară, icoane ale copilăriei lui, o icoana greco-catolică primită în dar la 20 de ani, lingurița de argint cu care primea împărtășania, mucarnița din argint sau obiecte de cult pe care se presupune că le-a lucrat mama lui. Pe peretele
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
cristal și una de birou, cufărul de călătorie, un scrin, o călimară, un suport de cărți și prima ediție a singurului volum de poezii publicat de Veronica Micle) etc. De asemenea, se mai află o copie din ipsos a măștii mortuare a poetului Mihai Eminescu, originalul din ceară aflându-se la Muzeul Literaturii Române din Iași. După amenajarea casei ca muzeu memorial, ea a fost deschisă publicului începând cu anul 1984. În fața casei memoriale a fost amplasat în anul 1998 un
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
arheologice, care să sprijine această ipoteză, nici în sursele timpurii intertestamentare, nici în sursele rabinice mai târzii. Totuși, sunt dovezi că în umărul de sud-ves al acestei vai - Ketef Hinom,a existat un loc de îngropare, în care numeroase camere mortuare a fost refolosite de mai multe generații de familii, începând din secolul al VII-lea și până în secolul al V-lea î.Hr. Folosirea acestei zone pentru morminte a continuat și în primele veacuri î.Hr și d.Hr. Pe la anul
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
și Cultelor nr. 2314/8 iulie 2004. De-a lungul anilor, Emil von Becker a creat numeroase lucrări spectaculoase: monumente publice, monumente funerare, statui, clădiri publice și private, cu sculpturi ornamentale, busturi, cavouri, grădini publice sau particulare, medalistică, numismatică, măști mortuare. O capodoperă realizată de Becker este Mormântul Ostașului Necunoscut din București, închinat memoriei celor căzuți în Primul Război Mondial și amplasat în Parcul Carol I. Acesta a fost vernisat în anul 1923, în fața Palatului Artelor (care, în acea vreme, găzduia
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
Tot lui Emil Becker îi datorăm ultimul portret al lui Carol al II-lea, prezent pe medalia dedicată comemorării inaugurării digului „Regele Carol al II-lea“ de la Balcic din vara anului 1940. A realizat și o serie de de măști mortuare, care se păstrează în casa nepoatei lui. Becker a făcut mulaje după figurile unor marcante personalități ale vremii: Ion C. Brătianu, Take Ionescu, Octavian Goga, Ion Gheorghe Duca, Regina Maria, Patriarhul Miron Cristea, pe baza cărora a creat apoi măști
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
care se păstrează în casa nepoatei lui. Becker a făcut mulaje după figurile unor marcante personalități ale vremii: Ion C. Brătianu, Take Ionescu, Octavian Goga, Ion Gheorghe Duca, Regina Maria, Patriarhul Miron Cristea, pe baza cărora a creat apoi măști mortuare. Din mâinile sale au ieșit și o serie de monumente funerare, adevărate opere de artă, între care "Capela Emil Lahovari" din cimitirul Bellu, clădită de arh. E. Schmidt și ornamentată în stil pseudo-antic de E. W. Becker. Tot el e
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
a bolnavilor din Suceava”". Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o sală de operații, patru cabinete ale medicilor și personalului, o cameră mortuară, laboratoare și magazii, beciuri pentru gheață etc. Complexul spitalicesc era înconjurat de un parc. În pavilionul fără etaj aflat la stradă a fost sediul administrației instituției. Aici a locuit pentru o perioadă primul medic român din Bucovina, Teofil Lupu (1869-1935
Spitalul Vechi din Suceava () [Corola-website/Science/321919_a_323248]
-
în cazul Împăratului Meiji, doamne de onoare de rang înalt au continuat să-l trateze de parcă ar fi fost în viață, servindu-i, de exemplu, trei mese pe zi. În ziua a 14-a, sicriul a fost transferat în sala mortuară (numită "hinkyū" sau "mogarinomiya") unde a fost așezat pe un catafalc, pe ambele părți fiind plasate ramuri ale plantei sfinte "sasaki", lămpi etc., iar în fața lui o sabie. În a 28-a zi, numele nou ce i-a fost dat
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
sabie. În a 28-a zi, numele nou ce i-a fost dat (adică, Meiji) a fost anunțat de către noul împărat. Înmormântarea a avut loc în a 45-a zi de după deces. În acea dimineață, noul împărat a vizitat sala mortuară o ultimă dată. Seara, sicriul a fost scos din palat și pus pe un dric tras de 5 boi, care a dus sicriul în cortegiu la sala funerară (numită "sōjōden"), care era în altă parte a orașului. Acolo s-a
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
a bolnavilor din Suceava”". Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o sală de operații, patru cabinete ale medicilor și personalului, o cameră mortuară, laboratoare și magazii, beciuri pentru gheață etc. Complexul spitalicesc era înconjurat de un parc. În anul 1906 s-au adăugat la pavilionul principal încă două aripi. Spitalul a fost condus de un comitet la nivel central până în anul 1918, când
Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava () [Corola-website/Science/328902_a_330231]
-
Marea Piramidă poate înghiți Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florența și Milano și Catedralele Westminster și Sf. Paul din Londra, toate laolaltă. Pe fațeta din nord se află intrarea în piramidă. Coridoarele și galeriile duc fie spre camera mortuară a regelui, fie au avut alte funcții. Camera regelui se află în inima piramidei, putând fi accesată numai prin Marea Galerie și un coridor ascensional. Sarcofagul regelui este făcut din granit roșu, ca și pereții interiori ai camerei. Cea mai
Marea Piramidă din Giza () [Corola-website/Science/325962_a_327291]
-
-lea î.Hr., orașul se dezvoltă sub conducerea frigienilor care întemeiază un regat puternic la vest de râul Halys (în prezent, râul Kızılırmak) în vecinătatea Lidiei. Regii Frigiei își construiesc numeroase orașe în apropriere de numite tumuli, movile așezate peste camerele mortuare, unde se găseau sarcofagele suveranilor. Cel mai cunoscut rege al Frigiei a fost Midas, acest a cerut sprijin împăratului asirian, Sargon al II-lea împotriva triburilor cimeriene invadatoare. Strabon ne relatează că în timpul asedierii Gordiumului de către cimerieni, Midas se sinucide
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
directoarei, actorii și personalul administrativ al teatrului fac o analiză a premierei, scoțând-o vinovată numai pe directoare și decizând să părăsească teatrul. Directoarea sosește și primește pe toată lumea în audiență colectivă: maestrul Mihoc (căruia i se dăduse un anunț mortuar în ziar, după ce lipsise de la repetiții) își înaintează demisia, dar este scos din schema teatrului, maestrul Precup cere să fie transferat temporar la Teatrul Național, dar primește un transfer definitiv cu post cu tot, regizorul Fanache cere să i se
Premiera (film) () [Corola-website/Science/326499_a_327828]
-
pe str. Mihai Eminescu nr. 7, în centrul orașului, în apropiere de primărie. Ea a fost construită pe locul unde s-a aflat anterior o biserică de lemn, care fusese mutată în 1895 în cimitirul catolic și transformată în capelă mortuară. Hramul bisericii este Schimbarea la Față a lui Isus și se sărbătorește la 6 august. În anul 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
a dovedit a fi neîncăpătoare. Astfel, a apărut necesitatea de a se construi o biserică mai mare. Vechiul lăcaș de cult a fost demontat și mutat în anul 1895 în cimitirul catolic din Vatra Dornei, el servind astăzi drept capelă mortuară. Actuala biserică parohială a fost construită între anii 1895-1905, pe locul unde se aflase biserica veche. Lucrările au fost începute în anul 1895, ele fiind finalizate în 1905. Biserica a fost sfințită în 1905 și s-a stabilit ca hramul
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
în sfera arhitecturii romanice, singular ca formă în spațiul hunedorean, dar și în zonele învecinate, sunt contestate de cercetătoarea Eugenia Greceanu, în viziunea căreia nucleul originar era prevăzut, încă de la început, cu un vestibul dreptunghiular vestic, încadrat de două capele mortuare, destinate mormintelor ctitorilor. Controverse au suscitat și identitatea ctitorilor și destinația inițială a bisericii. O primă ipoteză susține că edificiul ecleziastic ar fi fost ridicat la sfârșitul secolului al XIII-lea de membrii familiei nobiliare maghiare Illyei din neamul Ákos
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
care se conturează în spatele scenei. Mimii vânează o „fantomă”, pe care nu o pot captura, alergând în jurul ei în cerc. În cele din urmă, un monstruos „trup târâș” apare și-i mănâncă pe mimi. Cortina finală cade jos, „un giulgiu mortuar”, semnalând sfârșitul „tragediei «Om»” al cărei erou este doar „”. Mama și tatăl lui Poe au fost ambii actori, iar poemul folosește metafore din teatru pe parcursul prezentării vieții umane la un nivel universal. Poemul pare să sugereze că viața umană este
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]