6,230 matches
-
a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit sau cel puțin mușcaserăm zdravăn din el. Până la urmă Ellie a avut de ales între noi doi. — În român față continuă să se culce cu cei doi bărbați timp îndelungat, zise Fanny. — Românul e pură invenție. N-ai observat că în ficțiune există mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fața lui se citea mai curând întrebarea De unde știi? Eleanor apasă încă o dată pe Play. „...și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit sau cel puțin mușcaserăm zdravăn din el. Până la urmă Ellie a avut de ales între noi doi.“ — Futu-i... îi scăpa lui Adrian. „În român...“ Adrian închise combină. — Chestia asta rămâne între noi, spuse el. — Chestia asta apare pe-o porcărie de-nregistrare! arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de acuzare au circumstanțe atenuante, după cum rezultă din aceleași însemnări ale jurnalului, iar multe dintre ele au fost deja sancționate la vremea respectivă, dar acuzarea a omis în mod voit aceste detalii. Iată câteva argumente: pentru prăpădirea sufletelor acelor cuvioase muște sâcâitoare și enervante, inculpatul a fost poftit pe calul Balan și ,,mângâiat” cu Sf. ierarh Nicolai, după rezultă din nota de la pagina 33 a jurnalului: ,,Și cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare la Balan și a ne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu copaci, flori și pace, vă rog să-mi trimiteți și mie un exemplar. Poate voi aduce copilăria înapoi. Ioana Bălan, clasa a VIII-a A Maratonul Zona era împânzită de masa de deșeuri radioactive; pluteau pe ape, în aer, mușcau solul mort. Ozonul dispăruse cu totul și razele ultraviolete invadau Pământul în rostogolirea lor precum bilele de biliard sunt ușor bătute cu tacul timpului: tic-tac! Timpul se oprise pentru Pământ, Soare și Generația Marțiană. La marginea sistemului solar zăceau șaptesprezece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
singur, unul cu sistem de Internet și altele. M-am dus și am lucrat la toate calculatoarele. Când am fost la cel de înghețată, am mâncat cât am poftit, dar înghețata nu se topea. La cel de gumă, după ce am mușcat, guma a crescut la loc, iar la celelalte calculatoare m-am comportat ca atare. Îmi plăcea foarte mult că ciupercile pe care stăteau calculatoarele erau frumos colorate, dar erau și moi și eu săream pe ele și mă distram. Acea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
liberă. Citea mai ales decesele printre care Își găsea o mulțime de cunoștințe. Un fost director de bancă era un om de lume. De ce sunt atâția morți În România liberă, domnu’ Ster? Pentru că e mult spațiu, Gheretă, răspunse domnul Ster mușcându-și pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta larg deschisă strălucea mocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întâmpla să se gândească tot mai des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a fost fericit. Dar a fost fericit și când a sărutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat cam o jumătate de oră. Desertul era o bere Bucegi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Privea lumea ca pe un paragraf din Sein und Zeit, luminat la intervale regulate de strălucirea mată a coniacului Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la umbra unui măr și așteptau un telefon de la București. Și telefonul a venit: Grațian era respins a treia oară la regie de film. A cules un măr de pe o creangă joasă. Merele erau tari, acre ca gogonelele murate. A mușcat ca dintr-un măr copt. I-au dat câteva lacrimi. Primele. A mâncat mărul cu sâmburi cu tot. Apoi s-a Întins În iarbă. Culcat pe spate părea crucificat. Ei Îl priveau neputincioși. Se zice că unii mănâncă aguridă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă mișc prin lume fără să isc valuri, fără să fiu găsit și sfâșiat în bucăți. Dar a fi Richardson însemna să fiu Richardson tot timpul, nu numai atunci când mi se părea necesar. Așa că socializam. În fața mea, noul meu prieten-epavă mușcă din mijlocul unui alt triunghi de sendviș cu șuncă și muștar, făcând cu mâna liberă o mișcare circulară care însemna stai așa: înghit și apoi vorbesc. Înghiți. — Peninii sunt de vină, repetă el. Dealurile-s prea înalte. Cerul e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
instinctul avea grijă să nu uit acest fapt fundamental. Trebuia să plec, să mă odihnesc, să-mi limpezesc gândurile și să gândesc. — O să trebuiască să mă întorc la hotel și să-mi strâng niște lucruri, apoi... Câte minute? șopti Nimeni, mușcându-și încheietura unui deget. Arăta îngrozitor acum. Cămașa îi era udă leoarcă și lipită de coaste și de stomacul scobit dureros. Părul îi era răvășit, pleoștit și fără nici o formă. Până și ochelarii mari de soare păreau vechi și murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scroafa o sé iasé și o sé-l ménînce, așa cum ménîncé scroafele copiii, dar pe urmé s-a aplecat peste nuiele și a mai lovit-o cu lopata peste spinare și scroafa a Început sé grohéie și a puféit și a mușcat și a aruncat paiele. Șasa a simțit cé Începe sé plîngé și lopată se face tot mai grea și nu mai poate sé o loveascé pentru cé-i vine sé se așeze jos și sé se ținé cu mîinile de piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că n-a vrut să-i observe cineva pupilele topite de spaimă. Mie mi-a rămas frigul care mușcă anual la aceeași dată: 4 noiembrie. "Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată, Iordana". S-a ținut de cuvînt. Bunica Leonora mergea la cimitir după ce i s-a dus bătrînul. Se așeza pe băncuță, ba nu, întîi își dezbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să i se vadă ochii fericiți pentru că, din spate, Iordan o ținea de talie. Talia încăpea perfect între mîinile frumos desenate. El spunea "desemnate". Uitase și de caninul ieșit în afară, ca să rîdă cu toți dinții. Rîsul ei fericit. Îmi mușca rotula piciorului drept, să mă facă să rîd. De-asta m-o fi durînd așa, acuma. Era liber. O terminase cu Mam'zelle Nitouche, cea cu picioarele albe ca luminările spermanțet. Hai încoace, ce mai calea-valea, că nu mai scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în a mă privi așa. E pervers pentru vîrsta mea să mă văd femeie tînără erotopat㇇‡‡‡, așteptîndu-mi rîndul la patimă, la vară. Nu ca în ultimele imagini, cînd stau întinsă sub un reflector dur și se vede cum timpul îmi mușcă din obraz. Liniile lui Rusalin sînt veninoase. Întîi fine, apoi dublate, îngroșate. Cu breteaua sutienului intrată în carne și cu vînătăi pe coapsele grele. Vînătăile arată ca niște dîre de la un prea lung șir de ani. Imprimate pe piele de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș; friptură cu afine și mere, la Berlin, pentru imposibilii cartofi noi caramel, la chinezesc. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
milă de fata care se lasă sărutată, mîngîiată între o rîgîială și-un scuipat. Țucături și țucale. Tano apare izbăvitor și-i împrăștie. Era și cazul, îi reproșez cîinelui meu. Pentru cîți te latră pe tine, io ar trebui să mușc trei-patru pe zi. Telefonul de la Șichy (vrea să vină să mă ure și intonația nu-i interogativă cînd o spune) îmi oferă sprijin psihic. Bunul simț (de unde i se trag roșeața din obraji, discreția, loialitatea) o face să fie atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
facem? Milucă a promis că te... Nu-mi vine să pronunț otrăvește. Euthanasiază? Cheamă gărzile? Trupele antitero? Și cum o să-i explice nevesti-si ce căuta în Tătărași? Nu mă mai judeca, Iordanco. De ce nu-mi apreciezi devotamentul? Dacă nu-l muști tu, las' pe mine, că-l mușc io. Mai bine i-ai da niște biscuiți unui cîine flămînd. "Dragostea-i un biscuit în formă de steaaa", încerc eu să fluier a pagubă. Găsim noi o soluție. În cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-mi vine să pronunț otrăvește. Euthanasiază? Cheamă gărzile? Trupele antitero? Și cum o să-i explice nevesti-si ce căuta în Tătărași? Nu mă mai judeca, Iordanco. De ce nu-mi apreciezi devotamentul? Dacă nu-l muști tu, las' pe mine, că-l mușc io. Mai bine i-ai da niște biscuiți unui cîine flămînd. "Dragostea-i un biscuit în formă de steaaa", încerc eu să fluier a pagubă. Găsim noi o soluție. În cel mai rău caz, aplicăm metodologia fugii sănătoase. Un' să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
steaaa", încerc eu să fluier a pagubă. Găsim noi o soluție. În cel mai rău caz, aplicăm metodologia fugii sănătoase. Un' să fugim de-acasă? Io pot face față unui taur, dar lui Milucă? Și ce atîta zarvă? Un om mușcat de-un cîine nu constituie o știre; un cîine mușcat de om, da. Ba este știre. Și ce știre! Pe toate canalele locale: Un cîine furios atacă; Rector sfîșiat de un lup alsacian; Aproape ornorît de un cîine feroce; Altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
soluție. În cel mai rău caz, aplicăm metodologia fugii sănătoase. Un' să fugim de-acasă? Io pot face față unui taur, dar lui Milucă? Și ce atîta zarvă? Un om mușcat de-un cîine nu constituie o știre; un cîine mușcat de om, da. Ba este știre. Și ce știre! Pe toate canalele locale: Un cîine furios atacă; Rector sfîșiat de un lup alsacian; Aproape ornorît de un cîine feroce; Altă viață pusă în pericol de un dulău nesupravegheat; În zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de a mai fi încă o dată lup. Își spune, prețios, Lycaon, de când e la curent cu mitologiile. Pe Vârcolac îl apucă nostalgiile în serile în care ciclurile lunii sunt evidente. Într-una din nopți, s-a crezut că Vârcolacul a mușcat iarăși din lună cerul senin sticlă, spuză de stele, iară luna, în timp ce ar fi trebuit să fie plină, ia-o de unde nu-i! A reapărut câteva ore mai târziu, înjumătățită și roșie, recăpătându-și forma și albeața numai înspre dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iară luna, în timp ce ar fi trebuit să fie plină, ia-o de unde nu-i! A reapărut câteva ore mai târziu, înjumătățită și roșie, recăpătându-și forma și albeața numai înspre dimineață. A doua zi, toată rezervația vorbea că Vârcolacul a mușcat din nou din lună. În aceeași zi, plin de însuflețire și de amintirea zilelor lui de glorie, ne-a relatat cea mai frumoasă dintre poveștile lui. Povestea Vârcolacului Noapte de noapte luam înfățișarea mea de lup, zburam până la lună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din nou din lună. În aceeași zi, plin de însuflețire și de amintirea zilelor lui de glorie, ne-a relatat cea mai frumoasă dintre poveștile lui. Povestea Vârcolacului Noapte de noapte luam înfățișarea mea de lup, zburam până la lună și mușcam din ea câte o bucățică, până devenea o unghie subțire. Atunci o lăsam o vreme să crească la loc, în timp ce oamenii se orientau după ciclurile lunii și recoltele lor erau bogate. Până într-una din zile... luna era plină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]