887 matches
-
întregi de programe, proiecte, fișe de evaluare, duminică seara mi s-a rupt filmul și creierii mi s-au lichefiat. Dacă n-aș vrea să trec drept o doamnă, aș zice corect că mi i-am simțit pur și simplu muci. Brusc, habar n-am avut în ce zi sunt și dacă „Orizontul“ trebuie deja dus în tipografie, nici că Filip Florian chiar vine la Timișoara cu Attila Bartis. M-am și văzut internată la căminul de zi pentru demenții senili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
pe la noi... Nu...? Nu-i așa? Da...! Apoi a mormăit ceva, după răspunsul meu ferm și sigur, cum că merge să stingă restul de țigară... ,, Merg să arunc chiștocul și revin!’’ Face câțiva pași în noroiul din fața sa și calcă mucul țigării, cu multă îndârjire de parcă ar fi strivit un vierme. Deschid ușa, cu un scârțâit sâcâitor, intru cu pași mărunți și obosiți, mă așez într-un colț, așteptând să vină funcționarul înalt și cam burtos pentru vârsta sa. Da domnule
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în urma ei, o a treia spală termopanele pe dinafară și pe interior. În tot acest timp, Marian își fuma liniștit țigara pe balcon. Trăgea cu poftă nebună fumul în plămânii bolnavi! A terminat cea de a doua țigară... A apucat mucul de țigară într-un fel ciudat și la expediat tacticos în afara balconului. Privea către mine, așezându-și fesul de formă conică, semăna cu celebrul personaj de desen animat Oblio. M-a privit, pe sub sprâncenele stufoase, cu subînțeles - ca de fiecare
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
spuse Conrad și Îngenunche la căpătâiul lui. Se făcuse dintr-odată liniște. Oamenii se retraseră către ieșire. Rămaseră doar câțiva, cei mai apropiați, care Îngenuncheară și ei cu ochii Înlă crămați. Ușor, ca un duh, Johannes se apropie cu un muc de lumânare, pe care Îl aprinse și-l Împlântă Într-o crăpătură a pământului Înghețat. Apoi se retrase de-a-ndăratelea. În tăcerea apăsătoare se auzi dintr-odată un geamăt slab, care-i Înfioră pe toți, căci priviră spre stăpânul lor mort
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi Numai piciul stă-n răzorul Lanului de popușoi Și ferit mai într-o parte, Din mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat și serios, Cu sprâcenele-aplecate, Piciul pufăie vârtos Și cu mucul de țigară Între degete teșit Victor Ion Popa, dramaturg talentat, Printre dinți, ca omul mare, regizor, dar și un poet al gingășiilor. Scuipă foarte mulțumit. Și-ntr-o filă dintr-o carte O țigară și strânge avan. * Dreptatea din 2
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
puțin mutată din loc, de la un obuz, ți-ar fi spus, tablagii, lichele, dame grăsuțe și necizelate, în fine, o mahala în toată regula. Îți dădeai seama în ce loc te afli numai după scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al salonului și mirosul de tărie din aceea împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am văzut un omuleț scund, cu o figură inteligentă, cu privirea ageră, cu mustața în furculiță, pe jumătate îngăl- benită de nicotină, iar la gât cu o cravată neagră, gen lavalieră. De la intrare, m-a izbit un miros închis de mucuri râncede de țigară și un aer îmbâcsit în care Balay stătuse zile în șir fără să iasă, mâncând pe apucate și lucrând cu furie la ultimul său marș pentru fanfară. Avea scrierea măruntă, dar caligrafică. Pe masă erau cărți, neglijent
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simțit cum șiroaiele îi clătesc părul și fața. A stat așa minute bune, a și deschis gura și a băut pe nerăsuflate. Ochii îi erau roșii și obosiți. Pe nas abia dacă putea trage aer, era înfundat de jeg, de muci și sânge uscat, a trebuit cu unghiile să-și elibereze nările și, rupând din coji, a început din nou să-i dea sângele. Privea în chiuvetă cum se amestecă cu apa și cu jegul care încă îi curgea din păr
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dură... Cafenelele și restaurantele sunt pline de mușterii. Muzică și mirosuri. Lumina puternică a vitrinelor și a felinarelor „pune în valoare” grămezile de pungi din plastic care vor fi ridicate de gunoieri până dimineață și murdăria mai măruntă de pe trotuar: mucuri de țigară, tipărituri multicolore cu invitații la show-sex. Mărturiile nocturne ale Madridului... Case de schimb valutar la câțiva pași una de alta, afișând cursuri care nu diferă prea mult și înscrisul ce pare obligatoriu: We receive coins!. Schimb restul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu înțelegeam nimic; [aproape toate călugărițele, cu starița în cap, mo țăiau în strane. Din când în când numai, se deșteptau auzind un zgomot și mârâiau; „Asta are potcoave la picioare, nu pantofi. Umblă mai ușor!“ sau „Curge lumânarea, îndreptează mucul! 25 lei kilo“. Popa Cristea era beat; când toca de biserică, s-a dus la arhondărie de a băut cu soldații. Totuși era un tablou straniu de artă: luna vărsa o lumină argintie prin ferestrele strâmte ale bisericii, arătând și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o câtime din cele 40 de mii de tone de praf cosmic ce ajung anual pe Pământ. Cu alte cuvinte, expresia “zăpadă imaculată” este, chiar numai din motive naturale, destul de relativă. Să ne mai amintim acum și de gunoaiele, ambalajele, mucurile de țigări, capacele de Coca Cola ori ce-ți mai fi vrând domniile voastre, chiar și cheile de care am amintit, ce se așează, prin voință ori mai potrivit inconștiență umană, pe același omăt. Pentru urmare, am ceva de reproșat naturii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ar fi continuat să spună ce valoare e Tiffany asta și cum îi recitește ea cărțile până la epuizare. Pentru că, după ce i-am spus că e doar invenția mea, s-a redresat și și-a dat seama că a dat cu mucii-n fasole. Fac pariu că dacă-i alegeam un nume neaoș, Maricica, Vasilica, să zicem, ar fi strâmbat din nas. Aia nu cadra. Dar Tiffany era cu totul altceva. Mai târziu am aflat că tipa respectivă se mândrea, așa cum bănuiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt la fel. Cui ce-i pasă dacă o mierlesc? O cioară care o mierlește, auzi! Să le lovești, să le privești craniul transformat în muci păstoși. Ochii fără culoare. Să le ia dracu’ de ciori, în cele din urmă! De ele ne arde nouă? Se strânseseră duminică dimineață și patrulau din nuc în nuc. E absurd să spui că patrulau. Asta ar însemna să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lemne“, cu oameni de care nici nu-mi mai aduc aminte cum îi cheamă și nici vreo vorbă memorabilă, să zicem, nu am memorat de la ei. Despre unul nu-mi aduc aminte decât că povestea cum își hrănește peștele cu muci. Uit numele, uit fețele, țin minte doar ce trebuie scris. Am făcut pariu cu el ce culoare au chiloții lui Pif în seara aia. Asta pot să-mi amintesc. Să scrii e singura soluție. Majoritatea oamenilor nu pot scrie pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
comportament incoerent. Simți că lumea se autodistruge, așa că, pentru a fi acceptat, trebuie să demolezi și tu absolut orice îți iese în cale. Să fii dur, distrugător. Altfel cum? Asta e singura formă posibilă de „comportament poetic“. „M-am făcut muci! Am făcut scandal! Am regulat de-am rupt!“. Și uite, dacă romanticul se opunea lumii, se izola, iar beatnik-ul se revolta, acest nou comportament poetic pe care-l văd în jurul meu este extrem de conformist și previzibil. Pe linie. Nu deranjează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă întorceam acasă. În absența mea, Securitatea îmi cotrobăise prin casă și, drept semn de luare-aminte, îmi așezase pe pat tabloul de pe perete, mutase scaunele din loc, rupsese câte un colț de la afișele lipite pe ușa dulapului ori zvârlise un muc de țigară în closet. Frica de odinioară în fața Cheii cerului a ajuns să mi se pară aici, în blocul-turn, ca un antrenament timpuriu în vederea lucrurilor de mai târziu. Atât numai că în acest caz nu puteam spera că Securitatea se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de imaginea grea ce se lipește pe retină. Omul cu crucea s-a oprit brusc chiar lângă ei. Micuții piloți zdrențăroși s-au repliat cuminți în spatele său. Crucea este aruncată dintr-o zmucitură pe asfaltul moale. Rămâne încrustată acolo, alături de mucuri de țigară și petale rupte din florile venite par avion din nordul Europei. "Ce vrei, nenea, ce vrei? Vrei să te bați cu mine?", întreabă sacadat creatura canalelor și a nepăsării noastre. "Vezi bă Gigi, te face ăsta, cât îl
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bietul om avea să sufere același tratament ca și delfinul și ura din tot sufletul lumea aceea care se îngrămădea în jurul îne catului. Dănuț se distra foarte bine la mare. Construia castele, cu gărdulețe din bețe de chibrit sau din mucuri găsite pe plajă, ai lui îi cumpă raseră un pistol cu apă și el îi stropea cînd ei stăteau la soare, uneori mama îl mai ducea la mașinuțe sau îi lua vată de zahăr și floricele. Cel mai mult însă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
silențioasă. Ne apropiem de masa care conține o grămadă de pietre negre de forme ciudate, niște sticluțe cu diverse poțiuni, câteva flori uscate, țigări, lumânări, niște hârtiuțe pe un colț, praf și un gândac zăpăcit de apariția noastră. Sub masă, mucuri de țigări, bucățele de lumânări, o sticlă cu alcool, încă niște hârtii și mai mult praf. Continui fără grai, timp în care Alfonso se așează la masă, îmi face semn să mă așez pe bancheta de lângă și îmi dă o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
complet fără pereți, de asemenea construită la distanță de pământ și cu acoperișul din stuf sprijinit de un par mai gros central plus câțiva pari de jur împrejur, ceva mai subțiri în diametru. În centrul casei ceremoniale, pe jos, câteva mucuri de țigară și o sticlă de plastic cu o substanță groasă maronie ayahuasca, gândesc, cu o zvâcnitură de stomac. Don Julio este un bătrân impunător, arată poate de vreo 80 de ani dar este în plină putere deoarece se întrerupe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-o baltă de ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca orbii vede și aude în sine: "Allahhh... Allah"... Un bucium buciumă răgușit, se pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dar eu?! Eu ce să fac acuma?! De rămâneam cu voi! Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram doar Domnul Moldovei!... Acu?!!..." Din balta de ceară închegată, ca dintr-un naufragiu din care se ridică doar vârful catargului -, un muc negru fumegă un firișor ce se înalță învălătucit: "Fugi Măria ta!!! Fugi Fugi!!! Fugi!!!" Sunt Domnul Moldovei, cum să fug, măăă !!!" Măria ta!! Ștefane!! strigă Daniil speriat, scuturându-l. Ștefan clipește buimac, dus pe altă lume. "Unde se află?!... Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vezi?! E topit după tine! Ce vorbești? Suntem buni prieteni... Am auzit că-i bastardul lui Vodă. Și ce dacă? E... e un băiat drăguț... și... și-i un viteaz. Calcă pe urmele lui taică-su. Să-și șteargă întâi mucii, spune el cu răutate. Și ... și cum îți spuneam, Mangopul e un tărâm... Voichița ciupește o coardă cu vibrație acută. Pe tărâmul acela n-oi merge nicicând, principe... Cine-s eu? O biată fată, ostatica lui Vodă Ștefan în Cetatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jos. La iconostas, Ștefan se închină cu evlavie, sărută icoanele împărătești și cere să cerceteze zugrăveala. Umbrele înserării, îndulcite prin galbenul, albul și roșul vitraliilor, începuseră să se lase și starețul Ioasif trebui să aprindă o lumânare din cele cu muc mare, cu care slujește la morți și la botezuri. Ștefan cere să-i lumineze "Patimile" mult dragă inimii lui se dă doi pași îndărăt și o privește îndelung într-o visare. Și, meșterul Roșca zice c-a terminat-o? El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întrebat: oare când îmi voi sorbi și eu, "borșul"? De-ar fi după pohte, zâmbește el, aș prefera Cotnarul... Nu-i prea veselă domnia Moldovei, nu?! Tace. O lumânare sfârâie, fumegă înecată în propria ceară. Ștefan o stinge strivindu-i mucul între două degete. Apoi reia, abătut: ...Nu mi-a făcut plăcere să-mi reamintesc toate aiestea. Ți-am povestit însă ca să știi, ca să te păzești... Și tu ești "un pui de năpârcă". "Blăstămul Mușatin" e încă viu. Stafiile mai bântuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]