2,575 matches
-
de flori deschise. 30. A acoperit pardoseala casei cu aur, în partea din fund și în față. 31. La intrarea Locului preasfînt a făcut două uși din lemn de măslin sălbatic; pragul de sus și ușiorii ușilor erau în cinci muchii. 32. Cele două uși erau făcute din lemn de măslin sălbatic. A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici și de flori deschise, și le-a acoperit cu aur, a întins aurul și peste heruvimi și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
chipuri de heruvimi, de finici și de flori deschise, și le-a acoperit cu aur, a întins aurul și peste heruvimi și peste finici. 33. A făcut de asemenea pentru poarta Templului, niște ușiori de lemn de măslin sălbatic, patru muchii, 34. și cu două uși de lemn de chiparos; fiecare ușă era făcută din două scînduri despărțite. 35. A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici și de flori deschise și le-a acoperit cu aur, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
lighean, și lîngă ciucuri. 31. Gura temeliei dinlăuntrul coperișului pînă sus era de un cot; gura aceasta era rotundă, ca pentru lucrările de felul acesta, și era lată de un cot și jumătate, avea și săpături. Tăbliile erau în patru muchii, nu rotunde. 32. Cele patru roți erau sub tăblii și osiile roților erau prinse de temelie; fiecare era înaltă de un cot și jumătate. 33. Roțile erau făcute ca ale unui car. Osiile, obezile, spițele și butucii lor erau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
finic deoparte, și o față de leu întoarsă spre celălalt finic, de cealaltă parte; așa era de jur împrejurul casei. 20. De la pămînt pînă deasupra ușii, erau heruvimi și finici, și tot așa și pe zidul Templului. 21. Ușiorii Templului erau în patru muchii. Și în fața Locului preasfînt era ceva care se vedea 22. ca un altar de lemn, înalt de trei coți, lung de doi coți și lat de doi coți. Colțurile, temelia, și pereții lui erau de lemn. Omul acela mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
solul pietros. Apoi, m-am pomenit pe un povârniș absolut scheletic, cu ruine inestetice, scoase din pământ. Ziduri grosolane, coridoare strâmte, pe care nu pot merge alături două persoane, încăperi boltite sau cu tavanul surpat, contraforturi în care bolovanii au muchiile ascuțite, ca un tăiș de secure. Nu întîlneam nici o statuie. Nu vedeam nici un ornament. Singurul semn de preocupare artistică era desenul cu cei doi lei scrijeliți în piatră, gata să sară, unul asupra celuilalt, la "Poarta leilor". În rest, nimic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
24. A întrebuințat un talant de aur curat pentru facerea sfeșnicului cu toate uneltele lui. 25. Apoi a făcut altarul pentru tămîie din lemn de salcîm; lungimea lui era de un cot, și lățimea de un cot; era în patru muchii, și înălțimea lui era de doi coți. Coarnele erau dintr-o bucată cu el. 26. L-a poleit cu aur curat, atît partea de sus cît și laturile de jur împrejur și coarnele. Și i-a făcut o cunună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
pentru ungerea sfîntă, și tămîia mirositoare, curată, alcătuită după meșteșugul făcătorului de mir. $38 1. A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcîm; lungimea lui era de cinci coți, și lățimea de cinci coți; era în patru muchii, și înălțimea lui era de trei coți. 2. La cele patru colțuri i-a făcut niște coarne dintr-o bucată cu el, și l-a poleit cu aramă. 3. A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenușă, lopețile, ligheanele, furculițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Carlos folosi Mercedesul pentru a o duce pe Vilma la ea acasă, o odăiță pe o străduță din cartierul Surquillo, la o mătușă. Celso și Daniel Îi dădură o mînă de ajutor ca să Încarce cufărul vechi, de carton și cu muchiile de tablă, arăta Îngrozitor, În culori țipătoare și fără Îndoială lucrat undeva la țară; unul din cuferele pe care le poți vedea În plasa de bagaje a autobuzelor din provincie, la Oraya, Tarma, Cerro de Pasco etc. Sau la Puquio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
înainte de a mă băga în pat și în fiecare dimineață înainte de a mă îmbrăca; cu picioarele pe linoleumul rece ca gheața, la început tremurînd în vestă, dar încălzindu-mă din ce în ce, pe măsură ce programul înainta. Cu gleznele ancorate sub muchia patului, mă ridicam din poziția lungit pînă cînd nasul îmi atingea genunchii și repetam asta de o sută de ori. După ce pliam patul, se făcea destul loc pentru flotări, executate mai întîi cîte douăzeci, apoi cîte treizeci și cîte patruzeci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
raportor și o nivelă cu bulă de aer, cu care măsură în două rînduri unghiul dintre vergi, numărul de grade cu care se abăteau de la unghiul corect, o dată chiar de-a lungul vergilor și a doua oară de-a lungul muchiei lamei, care a fost ținută apăsat în locaș de către David și de către mine ca și cum am fi vîslit. "Trebuie să meargă", a fost de părere Doctorul și ne-a făcut semn să lăsăm barca pe apă. Nu știu nici acum cum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
seri sub greutăți, cu după-amieze de sîmbătă și dimineți de duminică pe apă, pe care nu o avuseserăm înainte? Nu mai devreme de o săptămînă înaintea primei noastre competiții, Schneiderhahn ne-a explicat cum să luăm startul. Lamele în apă, muchiile abia la suprafață, barca echilibrată, gata să pornească de îndată ce era dat semnalul. Calm. Puternic și lung, dar calm, așa trebuia executată prima bătaie. Apoi două bătăi de trei pătrimi din lungime, ca să prindem viteză. Apoi, altă bătaie întreagă, urmată de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
asupra puterii noastre fără minte. Numai atunci am ridicat privirea. Eram singuri. Echipajele care luaseră startul la stînga și la dreapta noastră erau cu aproape două lungimi în urmă. Puteam să văd spinările vîslașilor, dar, de asemenea, zvîcnetul nerăbdător al muchiilor de la prora. Și cum un calm uluitor se înstăpînise peste ființa mea, am văzut cum distanța dintre ei și noi creștea cu fiecare bătaie. Am trecut linia de finiș conducînd detașat. Nici o clipă ramarea noastră nu a semănat cu ceea ce
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
filme precum cel denumit Love Story în care am văzut ce minunată poveste să trăiești în America puneți, rogu-vă, accentul pe í, ziceți Ameríca așa cum spunea unchiul Tonăs , un moș tare moș, avea peste nouăzeci de ani bătuți pe muchie când mi-a povestit cum a fost el "la Ameríca" pe vremea lui Al Capone , prin anii treizeci ai veacului din urmă, și eu tare mă holbam la el, mirat cum că, iacătă, moșul Tonăs , nici că te-ai fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Oare tot ce facem trebuie să satisfacă pe altcineva ca să merite făcut? Oare tot ce facem e pentru că ne place la modul egoist și inutil? Școala primară, liceul, universitatea, toate ne mănîncă primii douăzeci de ani din viață numărați pe muchie, și pentru a trece în anul următor, trebuie să trecem un examen. Facem totul ca să ne vîrîm sub pielea examinatorului, niciodată de plăcere. Singura plăcere pe care ne-o permit este anticiparea: „O să fie mai bine după examen“. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei anumite rezonanțe proprii profunde, convertirii energiei, cronometrării modificărilor survenite într-un proces imperceptibil, precum și în vreo sută de alte activități, dificil de spus care. Unele tuburi străluceau de o lumină vie în fundul orificiilor practicate în cutia de plastic cu muchii rotunjite. Altele, el o știa, mult prea sensibile pentru a fi expuse unor factori atât de violenți, cum ar fi temperatura normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
studiat, pe pământ născându-se anual cel mult o pereche de asemenea gemeni. 22. Curând după aceea, într-o după-amiază, eram obosit, aveam în față niște poheme, stăteam cu obrazul lipit de ele, Zenobia nu era acasă, mă aflam pe muchie de cuțit între pohezie și celelalte, care trebuiau făcute cu grijă. Aș fi ațipit sau chiar ațipisem, cu capul pe masă : terminasem de scris. Era, într-un fel, ca atunci când începi să mori, în fine... Stăteam cu capul pe masă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
meu, la masa mică unde obișnuiam să scriu, a luat unul din pohemele mele, apoi încă unul și încă unul, în total trei, făcea avioane din ele, puștiul îl privea serios și atent, le mai netezea și el un pic muchiile, cu unghia, și le arunca prin cameră. Îmi venea să urlu și să râd, puțin îmi păsa și de poheme, și de mine, m-am pomenit mișcând (înăuntru) degetele; făceam (înăuntru) exact ce făcea Dragoș; brațul meu drept zvâcnea (înăuntru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vechi pentru că ceea ce credeai că te scosese și chiar te scosese devine capcană și te readuce tot acolo ca să înțelegi odată că ultimul tău adevăr e la fel de iluzoriu pe cât fusese primul și ca să nu uiți că te afli totdeauna pe muchie de cuțit. 2. La câteva zile după plecarea lui Dragoș pornisem pe jos, n-ar fi fost departe. Mergeam agale, din când în când mă opream, îmi rezemam fruntea de zidul vreunei case și plângeam, îmi plăcea figura; un bătrânel
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unei anumite rezonanțe proprii profunde, convertirii energiei, cronometrării modificărilor survenite într-un proces imperceptibil, precum și în vreo sută de alte activități, dificil de spus care. Unele tuburi străluceau de o lumină vie în fundul orificiilor practicate în cutia de plastic cu muchii rotunjite. Altele, el o știa, mult prea sensibile pentru a fi expuse unor factori atât de violenți, cum ar fi temperatura normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dori să trăiască, măcar o vreme, în această mansardă a lui Godun. Abia atunci pricepea că, de fapt, erau chestii care nici nu-i trecuseră vreodată prin minte. El fugise, atâta tot. Omar Evadatul își lăsă picioarele să atârne peste muchia saltelei și durerea aceea îi gâlgâi în stomac. Se purta ca un om care duce o rană mare sub piele. Auzi cum cocoșii din cotețele lui Godun își treceau unul altuia cucurigul de dimineață și parcă se mai calmă. Zăpada
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
curent cu viețile lor și, de altfel, din pricina limbii, nici nu urmărea vreun jurnal. Isabelle-Anais și Mémé îi puseseră lui Max o poreclă, dar Omar, în secret, îi zicea Șobolanul fiindcă avea ochii de rozătoare și îi îngusta ca pe muchiile unor lame de ras când vorbea despre plombe, fațete acrilice și implanturi care îi burdușeau buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
râdea Godun. El nu mai fusese de-o viață bolnav și de-aceea nici nu știa cam cum să se poarte cu unul care zăcea. Și febra ori crampele propriilor copii îl speriau, așa că urcase și se așezase pe o muchie de pat. Erau numai ei. Doar cu Veterinara nu putuse să facă în așa fel încât să rămână o clipă singuri. Ești mai bine? întrebă gazda. — Fii sigur că sunt și, mai mult, mă bucur că ai răgazul să vii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
afla pe căruț Omid. Omul transpirase și era palid. Încercă să citească cel puțin prima frază, însă gardianul se rățoi: — Hai, că șeful ți-a povestit-o, n-avem tot timpul din lume aici, iscălește! Omid sprijini declarația pe o muchie de cărucior și își puse pe ea numele în clar. — Ce e astăzi? Joi... Ne vedem tot joi, săptămâna viitoare, și ai grijă să nu uiți ceva: numele, ziua, ora, cu cine era, de unde ți s-a urcat în taxi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întâlnit asta, dar pe victimă au îmbrăcat-o cei doi asasini. Asta nici nu e treabă pe care s-o facă o femeie de una singură, poate să-ți confirme orice legist. În același timp însă, adevărul meu stă pe muchie, fiindcă un bărbat sau chiar doi ar fi îmbrăcat-o la loc cu chador-ul pe care îl purtase când venea în mașină, și nu cu o rochie cochetă, de interior... — Iartă-mă, dar sunt speculații, zise Ghazal. Să nu pierdem
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu tine. Desprinse Fragonard-ul din cui apoi trecu la un impresionist francez, o natură moartă cu vaze, cărți și un scaun pe care nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40 sau 50 de ani, îi strangula degetul. Pe mâna dreaptă purta un safir în montură bărbătească. Simți pe braț respirația șuierătoare a lui Șerbănică și strânse mai tare din dinți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]