1,791 matches
-
s-a cutremurat, dar nu a scos un cuvânt. Clipea des, privind într-un colț al bordeiului. Asta însemna că întorcea spusele lotrului pe toate fețele... „Dacă mă opun, mă așteaptă dezastrul! Hoțul nu glumește. Îl știu destul de bine. Și muierea, dacă umblă după el, n o pot păzi oricât aș vrea. Eu am atâtea treburi: să merg după vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț, fiindcă aici poposesc atâtea harabale cu mărfuri și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
treburi: să merg după vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț, fiindcă aici poposesc atâtea harabale cu mărfuri și animalele trebuiesc hrănite. Nu mai spun de oameni... Și toate aestea înseamnă alergătură... Dacă muierea îl vrea pe hoț”... ― Aștept un răspuns, hangiule! Acesta a tăcut, plecând fruntea, ceea ce ar fi putut însemna o acceptare tacită a situației... Lotrul l-a întrebat din nou: ― Ce ai de spus? Nici un răspuns. ― Asta ar însemna că ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tren. ― Todiriță dragă, frumos ne-ar fi stat să-i facem din mână doar... Că trenul nu știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de dă pe dinafară și își ia tălpășița... Și vorba ceea: după tren și după muiere, să nu alergi niciodată, căăă... ― Vine altul... ― Ce ți-a mai scris nevasta? - a întrebat pe nepusă masă Dumitru. ― Păi, ce să-mi scrie? Că totul îi bine și că cea mică îi seamănă ei din ce în ce mai mult. Îi ruptă bucățică
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu mintea pustie o vreme. Nu se lega nici un gând de Doamne ajută. Mereu îi fugeau către Todiriță, a cărui poveste - într-un fel - semăna cu cea a hangiului, auzită atunci în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei, care știe să te încânte și să te
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pășim înainte. ― Să vezi ce bucurie le facem celor de acasă când ne-or vedea... ― Așa cred și eu - a întărit Todiriță, cu jumătate de gură, spusa lui Dumitru. „Te cred, netotule. Te cred. Cum să nu-i faci bucurie muierii tale, când prin sosirea ta acasă îi încurci toate socotelile! Are să se bucure ca de o casă aprinsă” - îl dojenea Dumitru în gând. Pe la Crâșma din drum, lui Todiriță i-a scăpat un oftat adânc. ― Da’ ce jale așa mare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu mare greu a reușit să taie o mladă voinică. A ajustat-o cu grijă și apoi, dintr-o suflare, a fost la poarta casei lui. S-a oprit. A cercetat casa cu privire înfrigurată... „Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer de mâncare!... În clipa următoare, a fost cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă!” - i-a trecut prin cap ca o fulgerare. A deschis-o încet. Din interior l-a pălit un miros de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare de seamă de ușa camerei în care dormeau ei când el era acasă. A ascultat cu atenție. Din interior se auzeau șușoteli, urmate de icnete și ofuri ale muierii... A lăsat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare de seamă de ușa camerei în care dormeau ei când el era acasă. A ascultat cu atenție. Din interior se auzeau șușoteli, urmate de icnete și ofuri ale muierii... A lăsat valiza jos și, scuipându-și în palme, a deschis ușa, ca un fachir... Ceea ce avea în fața ochilor era imaginea care l-a chinuit tot timpul cât a fost concentrat... În clipa următoare, o lovitură de ciomag dată cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ușa, ca un fachir... Ceea ce avea în fața ochilor era imaginea care l-a chinuit tot timpul cât a fost concentrat... În clipa următoare, o lovitură de ciomag dată cu amândouă mâinile de-a lungul spinării bărbatului care se afla deasupra muierii a făcut să țâșnească un urlet ca de fiară din gura acestuia... Gâfâind de furie, Todiriță a strigat la bărbatul care se zvârcolea pe jos: ― Ridică-te, potaie, că de aici nu mai ieși viu!!! Când al lui Cocostârc a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-a întors către al lui Cocostârc și, lovindu-l de-a lungul spinării, a urlat la el: ― Taci, anafura mă-tii de netrebnic! Pentru concentrare nu ești bun, da’ pentru călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că te fac eu gospodar! N-ai să mai poți duce măcar o cană cu apă la gură, pocitură! Naaa!!! - striga Todiriță, icnind cu fiecare lovitură pe care i-o aplica lui Cocostârc, fără
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe pajiștea de dincolo de șanțul de pe marginea drumului. Scrâșnind din dinți, Todiriță l-a apostrofat: ― Dacă te mai întâlnesc vreodată, poți să-ți iei adio de la viață, nenorocitule!!! A privit apoi în lungul drumului, pe unde trebuia să se întoarcă muierea cu copiii. Țipenie. A ieșit grăbit pe poartă și a pornit în neștire în susul uliței. La prima cotitură, s-a întâlnit cu ea. Ducea de mână pe cel mare și pe cea mică în brațe. Venea aproape alergând, smiorcăindu-se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și în concentrare - a vorbit Dumitru. Cei doi gustau din când în când din cele de pe masă. Pe Aizic îl ascultau fără prea mult interes. Dumitru îl fura mereu cu coada ochiului pe Todiriță, gândind: „Măi vere, după cum văd eu, muierea ceea a ta te-o amețit de tot. Tare mă tem că mâine poimâine înhami calul și pornești în galop s-o aduci acasă, că mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să spun dacă n-am ce? ― Ce mai știi de nevastă ta? O mai dat vreun semn de când ai trimis-o acasă la mamă-sa? Da’ al lui Cocostârc mai poate merge pe picioarele lui sau tot în cârje? ― Ei! Muierea o trimis la mine tot neamul... ― Și ce vrea neamul ista? ― Ca s-o primesc acasă, fiindcă copchiii n-au nici o vină ca să crească fără mamă... ― Și despre ce a făcut ea, ce spun neamurile aiestea? ― Că o greșit, săraca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
timp de... Iar tu... Tu ai grijă să nu-i lipsească... ― Adică ce să nu-i lipsească, vere? ― Măi Todiriță, nu știu cum să-ți spun eu, da’ mare nătărău poți să fii!!! Adică cum? Tu nu știi ce-i trebuie unei muieri tinere și pe deasupra arzoaie? Ce să-ți spun eu? Te-ai prostit de nu mai știi pe ce lume ești. ― Degeaba îmi spui toate astea, fiindcă capra paște o zi pe islaz, dar seara, când o aduci acasă, tot se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
copii? Așa-i cum spune Dumitru, că altfel nu mă voi putea mișca nicăieri. Uite că de săptămâna viitoare începe școala... S-o aduc pe Catinca ceea care se ținea de mine ca scaiul? Chiar ea o zăpsit-o pe muierea mea că umblă cu al lui Cocostârc și mi-o spus... Nuuu! Nici vorbă, fiindcă, oricum ar fi, nu-i ca mama adevărată”... „Să știi că nefericitul aista s-ar putea să gândească oleacă. Și bine-ar fi, fiindcă băiatul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Nory. Glasul lui Lică nu-L auzise Mini niciodată. Era afon, ceea ce corespundea cu silueta lui discretă și fugară, dar nici nu-l zărise altfel decât fluierând. Avea deci viers! - Da! Fluieră ca un mierloi a pungă goală și a muiere, glumea Nory, liber-cuvîntătoare ca și libercugetătoare. Mierloii ăștia, reflecta tot Nory, sunt un fel de pasări care fluieră mult și se înmulțesc puțin! Mini, nefiind tare în ornitologie, nu o putea informa. - Ce gură rea ai! o mustra Lina, roșie-vînătă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce reprezintă, dar acestea produc un efect impresionant asupra lui Flowers, care geme din nou, lovindu-se cu fruntea de masă. Diwan-ul privește dezgustat spectacolul și rostește ceva în urdu despre bărbații adevărați și despre cei care sunt mai mult muieri. — Clic, clic, zice fotograful, privind cu mândrie la ceea ce este evident, opera lui. Mi se pare extrem de neigienic, comentează el. Sigur nu există vreo ordonanță a guvernului indian împotriva unor chestii de genul asta? Dar de fapt, voi mâncați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o cârpă urât mirositoare este chiar cartea lui. — Salut FG, zice dezamăgit. — Gunoi străin, se pronunță FG. Ceilalți jucători de crichet se uită să vadă la ce se referă. — Baudelaire, citește unul. O pauză cât se procesează informația. Apoi verdictul: Muiereo! Grupul capătă un aer foarte serios. Cu toate că Atleții nu prea iau în seamă cărțile, în special pe cele subversive, care i-ar submina moral, apreciate de Esteți, numele lui Baudelaire este destul de infam ca să le facă impresie. Jonathan începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ești refractară Ești refractară Ca un pol la echinox Brăzdată De imagini fugitive. Naive, Vagoanele-mi pline de cocs Ce mă aprind Doar pentru tine Sunt persiflate: Primitive Și porți priviri Școlite de-un călugăr Reformat Cu anatemă de la miere. Muiere, Eu n-am decît un iugăr De păcate Și de icoane. Doar pentru tine De mi-i cere Dor să te trăiesc E într-o casă de valah Albastră La poartă are-un tei. De-obicei Iubesc jihad de-ayatolah
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de fapte exista mereu în popor. Dar nu totdeauna capătă dimensiuni în conștiința colectivă. La noi în sat, mi-aduc aminte că într-o zi, să fi fost prin 1930, ne-am pomenit într-o dimineață în casă cu o muiere care ne-a anunțat: "Nea Tudore, țață Joițo, ați auzit?" "Ce?" "Peste trei zile se răstoarnă pămîntul! Pusei de mămăligă, zice, și venii să vă spun." "Ce vorbești, zice tata, vreți să muriți sătui?!" Era o viziune apocaliptică pură, apărută
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
totdeauna la alții și mult prea târziu, abia la bătrânețe, le-a descoperit și la el. Prostu ăla de dă în gropi! Chioru ăla care am auzit că, dă tâmpit ce e, se bate singur, crezând c-o bate pe muierea-aia a lui! Mamelucu-ăla care... Cuvântul mameluci apărea des în conversația lui. Nu-l simpatiza propriu-zis nimeni, sau foarte puțini, dar intrând fără să-și dea seama în viziunea de comedie umană, pe care țăranii știau că o joacă și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
chemat la mine pe nenorocitu-ăsta de Pantazi, ca să fie așa cum zici tu, și i-am dat un chil de țuică (mai mult nu i-am dat, că un chil de țuică face mai mult ca zece lei) și-i spun muierii: "Fă, acuma s-a aranjat, o să avem și noi pâine cât o să vrem de la Pantazi, gata, s-a aranjat"... Și când mă duc să-mi dea, "n-am, bă, îl auz că strigă la mine, de unde să-ți dau, trebuie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să-l auză ăilalți, și peste un ceas mă întorc iar. "Ieși, bă, afară, îl auz că urlă iar la mine, nu ți-am spus că n-am? Ce tot cauți tu p-aici?" Zic eu s-o trimit pe muiere, că nu se uită nimeni la ea. Așa o fi șmecheria. Se duce muierea, și ăla, când o vede, "ieși, fă, afară, zice, nu veni bărbat-tău de două ori, și i-am spus că nu-i dau?" L-am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îl auz că urlă iar la mine, nu ți-am spus că n-am? Ce tot cauți tu p-aici?" Zic eu s-o trimit pe muiere, că nu se uită nimeni la ea. Așa o fi șmecheria. Se duce muierea, și ăla, când o vede, "ieși, fă, afară, zice, nu veni bărbat-tău de două ori, și i-am spus că nu-i dau?" L-am lăsat în pace. Peste trei zile îmi trimite vorbă să-l aștept seara acasă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]