1,282 matches
-
spațiu restrâns din Moesia Superior. Luată în ansamblu, această perioadă se caracterizează, după Philippide, prin dominația greacă, în cea mai mare parte, a peninsulei balcanice. Pe parcursul acestei perioade, multiple grupări etnice sunt concentrate de el în cinci pânze de popoare: muntenii, ilirii, epiroții, panonii și tracii, pânze care se întindeau din apusul spre răsăritul peninsulei în dimensiuni tot mai mari. Este de remarcat faptul că aceste pânze de populații, cel puțin ultimele patru, nu sunt considerate autohtone, iar despre traci, veniți
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Oricât s-a străduit Pușcariu să lărgească patria primitivă, au rămas zone largi unde prezența romanității orientale nu s-ar putea explica altfel decât prin migrații: aromânii s-au rupt de megleniți migrând spre sud, istroromânii au emigrat spre vest, muntenii și moldovenii au coborât din Ardeal la cel de al doilea descălecat, căci altfel nu s-ar explica prezența maghiarismelor și în limba lor, etc. Elementele nelatine ale limbii române, prezentate în capitolul „Vecinii” (p. 255-316), au avut două căi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un fel, deși reflexele „lor” de gândire, de comportament, mă atrăgeau, mi-erau cumva străine, străine totuși de felul meu, fiind un ins mai degrabă greoi, fără acea celebră replică a bucureșteanului și fără arta sarcasmului care Îi ajută pe munteni, mai ales, să suporte istoria, nenorocirile, dar și personalitățile incomode, autohtone sau venite de aiurea; pe scurt, deși Îl admir, nu sunt un fan necondiționat al lui nenea Iancu Caragiale, trac la origine (spune Drăghicescu!Ă, cu influențe scânteietoare grecești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adevărata, profunda, organica noastră „Unire a tuturor Românilor” Încă nu este Încheiată?! Voi cita Încă o dată cruda, paradoxala frază a lui Nietzsche: „Feriți-vă de visuri, de idealuri - ele se pot Îndeplini!...” Nu, bineînțeles, noi ardelenii mai ales, dar și muntenii lui Heliade sau moldovenii lui Asachi și Eminescu, „nu ne vom feri nici de visuri naționale și nici de idealuri!”, dar vom Încerca Încă o dată să ne păstrăm capul pe umeri, vom refuza orice sentiment de panică sau de catastrofism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ne vom apăra ideea de națiune, ideea națională, deoarece ne vom apăra demnitatea; acea demnitate pe care noi, Românii, am primit-o În „dar” - ca pe o ofrandă, se’nțelege, a viselor și luptelor antecesorilor noștri, indiferent că erau moldoveni, munteni sau trăitori În țara ungurească! - odată cu Întregirea națională! Fapt, proces, eveniment major Întâmplat nu foarte departe În timp, deși unor tineri, cosmopoliți prin vârstă și prin elanul firesc universalist al tinereții, li se poate părea Înecat Într-un trecut prăfuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce datorau. Pe la mijlocul lui octombrie, cu toată șefia mea de clasă, mă aud citit, pe o lungă listă de datornici și... deci, acasă... după banii pentru taxa școlară. M-am supus cerințelor școlii și împreună cu un coleg de clasă din Munteni, de lângă Tecuci, pornim apostolește la drum. Încet-încet ne deplasăm tot pe lângă marginea șoselei ca să evităm pietrișul de pe drumul lung pe care pornisem. În apropierea gării Ghidigeni ne înfruptăm cu poamele roșii și dulci ale unui măcieș cu rod bogat. Era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a înțeles purtarea mea intenționat ironică. După câțiva ani, când a căzut din scaun, era cea mai atentă și drăguță colegă, dar... o scosesem din rândul colegilor adevărați. Mi se clarifică situația. Mi se dă o catedră la Școala din Munteni și la Școala Pedagogică, mult prea departe de locuința ce avem acum în sudul orașului. Găsisem o cameră mai sănătoasă și o mică bucătărie. Simțeam că se urzește ceva pe seama mea și iau măsuri să fiu încadrat la Constructorul, unde
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
autostrăzii. Din câte îmi amintesc, coborâm printr-o serie de Monaco tuneluri de lungimi diferite, având în stânga și în dreapta noastră așezări montane specifice, cu adevărate păduri de măslini și cu un mare număr de sere cu foc continuu, din care muntenii locului scot bani la propriu chiar „din piatră seacă”. Toți muncesc stăruitor și cu pricepere, având un ridicat standard de viață. Pe aici predomină pe lângă măslini și anumite soiuri deosebite de struguri, intens valorificați ca vinuri de calitate ori struguri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu se puteau învăța decât la Paris trebuiau învățate la Paris, bineînțeles, dar celelalte stilul de viață burghez, chibzuința, moderația, spiritul de întreprindere, negocierea etc. se puteau deprinde prin interacțiunile de proximitate. De pildă, puteau fi învățate de moldoveni și munteni direct de la ardeleni, de olteni direct de la bănățeni. Vorbesc aici numai de români, fiindcă străini, alogeni recent sosiți ori împământeniți, existau oricum peste tot armeni, evrei, greci etc. -, dar erau mai greu acceptați ca model. Deci învățarea între lumi asemănătoare
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
fantasmele noastre -, ci un Celălalt vecin, prins aproape în aceleași chingi geografice și istorice. Astfel încât, ardelenii, care își aveau modelele printre ei, nu numai în vecini, au asimilat ethosul central-european al învățării despre care ai scris tu, în vreme ce moldovenii și muntenii au rămas pe dinafară, poate cu excepția bucovinenilor. V. N.: Pe de altă parte, să ne uităm nițel la perioada cam de 100 de ani, cam între 1850 și 1940. Bunăoară, vizitez câteodată un oraș mijlociu provincial din Franța, mă uit
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
anume cea a mafiilor autohtone. Cred că este direcția cea bună și că în pofida unor accidente de parcurs, inevitabile probabil - cinematograful românesc a avut un an fast. Din păcate, nu cred că un Caranfil, un Puiu, un Mungiu sau un Muntean vor fi foarte curând prezenți pe marile ecrane cu un nou film... Să ne așteptăm deci la o secetă de filme bune. Oricum, suntem obișnuiți. Exporturile Cel mai de succes film românesc este Filantropica. Cu peste 110 000 de spectatori
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lungmetraj al lui Radu Muntean (care-și anunța manifestul încă din titlu !), a fost un amestec de genuri (dramă socială/ comedie de moravuri/thriller) care investiga pentru prima dată în cinematograful românesc lumea țigănească. Examen (lungmetrajul de debut al celuilalt Muntean : Titus) a fost o mostră interesantă de film politic (à la Costa-Gavras), ce reabilita un gen, la drept vorbind, imposibil de realizat sub Ceaușescu (decât, eventual, autoparodic). Moartea domnului Lăzărescu a fost (tot) un road-movie (cu Salvarea !), combinat cu o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și soția sa, Adriana născută Gane. Matei era născut, ca și mine, în ’34, bucureștean, tatăl inginer, rudă cu „oltenii” Vulcănescu și cu familia Burileanu, era un produs splendid și tipic al generației noastre biologice, născut și crescut în sud, muntean. Brunet, înalt, puțin mai scund decât mine sau Nichita, de cum l-am cunoscut în primăvara lui ’58, în cămăruța de la subsol a lui Grigore, mi-a făcut o puternică impresie, deși... am recunoscut imediat o „alteritate” temperamentală, un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trebuie s-o recunosc, ea este „prezentă”, în forme directe, dar și deduse, „insinuate”, ascunse sub fețe paradoxale și, ca și la nemți, obsesive. Știm de unde venim - marea Școală Ardeleană își are aici meritele ei, oricât de ironizate de unii munteni, în frunte cu Caragiale și alții! -, dar, se pare, nu știm prea bine nu „cine”, ci acel „ce” suntem! Mă gândesc și la magnificul tablou al lui Paul Gauguin din perioada sa finală: D’où venon nous, que sommes nous
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu contestau „adevărul meu”, dar ca mai totdeauna - și, mi-este teamă și azi! -, excesul de argumente și de patimă îmi făcea poziția discutabilă. Or, tocmai acest „exces” de credință, acest patos - în opoziție cu flegmatismul ironic al prietenilor mei munteni! - mă colorau atunci, ca și acum, ca pe un nordic: cineva care trăiește - cel puțin în problema națională -, un adevăr cu prea mare însuflețire, cu o vioiciune deplasată, absolutizându-l cumva. Dar „nordic” eu mă trădez nu numai în „problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că am întrerupt școala un an de zile, dar și mai mult că nu am continuat tot la Bârlad. Mi-aduc aminte cu drag de școală, de colegi, de meleagurile bârlădene, de iarmarocul de toamnă, de luptele dintre coteni și munteni, de fântânile lui Ștefan cel Mare în care am coborât de atâtea ori. Cu Enachi Pompei Ghica m-am întâlnit la Bacău la școala militară. Am făcut armata în aceeași companie timp de 9 luni de zile. Cu tine m-
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Mediu, între secolul al IV-lea și al XVII-lea, denumiți și astăzi de popoarele nordice walachen, cu excepția lui Titus Hotnog care, susține, traducând aceste cuvinte de origine turco-cumană, că aceștia ar fi cumanii negri sau călăreții negri. Înfrângând rezistența muntenilor, prin părțile Buzăului, Bugec a pornit în sus pe valea acestui râu, pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și astăzi toponimicele ca muntele Tătarul Mic, Valea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și ei în aceeași situație cu principii ruși, este inutil să mai discutăm, când falsul călugăr Ascelin mai adăoga că între ungurii și polonii supuși tătarilor se află și locuitorii montani, desigur ai regiunilor muntoase românești. Căci o identificare a muntenilor cu locuitorii regatului Boemiei este inadmisibilă, deoarece aceștia nu au fost niciodată supuși tătarilor. Dacă așa stau lucrurile, în fapt, atunci de jure, actul emis de către Bela al IV-lea, în 2 iunie 1247, prin care dă Cavalerilor Ioaniți, Țara
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nostru și să ne binecuvânteze și ei să nu fie ținuți a plăti nici haraci, și nici tamga... nici una din dijmele împăratului să nu fie obligatorii pentru ei”. E clar, de aici, că nici scutirile acordate clerului moldovean și celui muntean, aplicate în Moldova și Țara Românească, nu trebuie socotite că au venit din inițiativa voievozilor noștri. Ele erau intrate în tradiție încă înainte de venirea tătarilor și au fost respectate și de către aceștia, pentru simplu motiv - crede B. D. Grecov și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1364 murise Nicolae Alexandru, și fiul său Vlaicu se ridicase, împreună cu Strașimir, țarul bulgar al Vidinului, să-și rotunjească hotarele în dauna stăpânirilor Regatului ungar. În ianuarie 1365, regele aducea la cunoștința românilor din Ugocea că a declarat război rebelului muntean Vladislav și la Rusalii, el se afla la Vidin, pe unde avea să coboare, în 1366, Ioan al V-lea Paleologul cu fiii săi, Manuil și Mihail, care îi ceruse ajutor în contra lui Alexandru, țarul bulgar de la Târnovo (1331-1371) și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mulți genovezi s-au refugiat din țara lui Dobrotici în regiunea de sud a Moldovei, de teama turcilor. Înainte de 15 iunie 1389, data când a avut loc bătălia de la Cosovo, la care au participat și contingente de români moldoveni și munteni, Mircea cel Bătrân se intitula deja domn al Ungro-Vlahiei și al părților dunărene, în 20 ianuarie 1390, „despot al țărilor lui Dobrotici și stăpân al Silistrei” și în 27 decembrie 1391, voievod al Valahiei „începând de la Alpi și până la marginile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
făcu apel din nou la turci. De această dată, Mahomed al II-lea, trimise chiar pe Marele Vizir Kediuk Ahmed pașa (1474-1477) care, în 6 iunie, după un scurt asediu, cucerește Caffa cu trupe turcești, tătarii lui Eminek și români munteni. Zeitah a fost prins și dus legat la Constantinopol, iar Mengli Ghirai a fost eliberat din temnița Mangopului, unde a fost pus guvernator Isac Comnenul, cumnatul lui Ștefan cel Mare, repus în funcția lui de han al Crimeii. Un număr
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Alexandru Ioan Cuza, bârlădean, dar care prin voința de-a învăța, de-a avea o cultură foarte înaltă, a ajuns până la gradul de colonel, ca apoi împreună cu alți mari învățați, precum Vasile Alecsandri, la moldoveni sau N. Bălcescu la munteni, să realizeze prima unire a românilor. Ales domnitor al Moldovei, iar apoi și al Munteniei, la 24 ianuarie 1859 a realizat unirea celor două țări, ducând spre crearea unui stat unitar cu efecte îmbucurătoare pentru viața țăranilor, făcându-se prima
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
țară” întreagă, întemeiatorul teatrului de revistă la noi, când a funcționat în această localitate ca învățător. Iată un crâmpei din ceea ce a însemnat ajutorarea lui Constantin Tănase de către prietenul său Ion Adam, cu ascendență fie la Vaslui, fie în satul Munteni de Sus, care i-a propus să-i devină suplinitor la catedra de învățător: „Adam, văzăndu-mă abătut, mi-a spus: „Măi Costică, mergi cu mine la revizorat și fac eu să te numească învățător.” și astfel am ajuns învățător la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
putea spune, cu deosebită dăruire. Deși cunosc foarte mulți moldoveni deosebit de înflăcărați, harnici, buni camarazi, cu dăruire deplină pentru țară, parcă ar fi ostașii lui Ștefan la Vaslui, fiii Vrâncioaiei sau dorobanții la Plevna. Nu sunt mai prejos nici ardelenii, muntenii sau oltenii. Dacă în aviație, eroul războiului a fost Horia Agarici, în marină s-a remarcat Constantin Bibi Costăchescu, un excepțional comandant de submarin, cel care a scufundat „Uraleț-ul”. În prima parte a campanii din est,- pe 26 iunie 1941
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]