1,285 matches
-
rugăm! Veniți!!" PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE ALBĂ iunie iulie 1476 "Principii creștini și vecini, cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli, m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii m-au înconjurat din trei părți și m-am găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea de curte, numai, am făcut ce am putut... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vlaicu sprijinit în spadă. Când a auzit, Ștefan s-a făcut ca varul, îi pierise și graiul, săracu'... Eu i-am spus! Dacă nu m-o ascultat, mârâie Stanciu. Acu avem a ne bate deodată cu turcii, cu tătarii și muntenii! Odată! Știi bine care era prețul! sare Duma. Acu-i mai bine?! Turcii de-o parte, tatarii de alta, Laiotă de alta! Și-au dat mâna să ne prăpădească. Săraca Țara Moldovei, murmură Vlaicu. Mi-o sfârtecă păgânii! L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unească cu turcii. Mâna lungă a Padișahului a stârnit lupii din bârlog! se dezlănțuie Ștefan. Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc, răstigniți între tâlhari! îngână în barbă Stanciu. Și bătuți de Dumnezeu... O minune dumnezeiască doar, îngână Vlaicu. Să punem popii să ne cetească... încearcă Mihail să arunce o vorbă de duh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa'... numa' de ne risipim oștirea, cu ce i-om zgorni?! Rămânem cu "Oastea de curte", puțin peste zece mii! sare Șendrea. Turcii, tatarii și muntenii, împreună, adună aproape două sute de mii! precizează Duma. Ați auzit? Socotiți dar: douăzeci de iatagane împotriva unei săbii... și vocea lui Ștefan tremură. Aista nu-i război, e măcelărie. Urgie!... În socotelile mele împreună cu oastea ungurească ce trebuie să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
singura ce ne poate salva: istețimea. Trebuie să fim de douăzeci de ori mai isteți ca turcii! Să profităm de greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar fi venit toți odată turcii din față, tatarii din spate, muntenii din coastă, eram pierduți! Zob eram! Pleavă! Pulbere! Terci eram! Așa... cum se târăște turcimea, ca melcul, avem un răgaz de două, poate trei săptămâni. Îi lovim pe rând. Începem cu tatarii! Aha! Aicea stătea norocu'... Dumo! Încaleci! Omori caii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa abia putu scăpa el însuși prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Principii creștini și vecinii... cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli... m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii, m-au înconjurat din trei părți, și m-au găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră, câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea de curte, numai, am făcut ce am putut... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte căci avem nădejdea în Măria ta, domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și de sabia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Măria ta, domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și de sabia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei * "...Dinamica, geniul, energia, demnitatea voievodală, spiritul de inițiativă și vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și disputa sportivă; așa cum în fotbal, de pildă, ca să folosesc stilul cronicarilor noștri sportivi, buturuga mică răstoarnă carul mare. Din păcate nu eram nici la fotbal, nici pe vremea lui Mircea cel Bătrân (nedevenit încă cel Mare). Apropo de domnitorul muntean cântat de Eminescu în Scrisoarea III. În acele zile, pornind tocmai de la stihurile eminesciene evocând sfidarea adusă lui Baiazid, poetul Niculaie Stoian a născocit, prin parafrază, vizându-l evident pe Brejnev, versurile vieții sale: „N-avem oști, dară iubirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ulițele fără folos, am pornit întristați spre casă. Zarzărele erau de acum zdrobite și au fost îndrumate spre cotețul porcilor. Bunicul s-a arătat foarte supărat pentru că îi spusese unchiului Scarlat să nu obosească cei doi cai fără rost că „muntenii” (cei veniți de la munte) nu vor cumpăra astfel de fructe. L-a trimis pe unchiul Scarlat să dea apă la cai și să-i ducă la păscut. Când s-a însurat, unchiul Scarlat avea atelier de cismărie, dar a dat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
soldaților atâtea kilograme de carne maiorului X, căpitanului Z, plus cât au luat majurii. Caii mor de foame fiindcă boabele le mănîncă gâștele majurilor, fânulă Mare, bun și adevărat om a fost colonelul Coajă. În fine, trecând peste altele, de la Munteni, după ce ni s-a dat masa la toți, bucătăriile pe roate fierbeau de mama focului, ne-am așezat în coloană de marș pe batalioane, companii și plutoane, cu colonelul nostru drag în frunte, călare pe un cal mare și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și Întemeiază mănăstiri. Hotarul de răsărit al Țării Românești așa cum se menționează În titulatura Domnitorului Mircea, se Întindea de la Balcic la Cetatea Albă. Turcii stăpânesc Dobrogea mai bine de 4 secole până la războiul ruso-turco-român când Dobrogea revine României. Ctitoriile voevozilor munteni la Silistra, Babadag, Cernavodă, școala de la Turtucaia Înființată În a doua jumătate a sec. a XVIII-lea au fost acțiuni civilizatoare nu numai pentru populația românească. După cel de-al doilea război Cadrilaterul a cunoscut o Înflorire egală cu a
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
pregătindu-i și discursul pe care-l citește la microfonul radioului în seara zilei de 30 decembrie, având înfipt în spate pistolul comunist, afară armara comunistă și cea sovietică. Prin abdicarea regelui, România devine republică pentru prima oară. Românul, moldoveanul, munteanul, ardeleanul n-au fost de când își cunosc moșii și strămoșii republicani, că au trăit bine-rău au avut în fruntea lor „domnul”, regele! La aflarea abdicării regelui mulți hlipicenari erau întristați și neputincioși la acest act politic al comunismului, dar și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pregătindu-i și discursul pe care-l citește la microfonul radioului în seara zilei de 30 decembrie, având înfipt în spate pistolul comunist, afară armara comunistă și cea sovietică. Prin abdicarea regelui, România devine republică pentru prima oară. Românul, moldoveanul, munteanul, ardeleanul n-au fost de când își cunosc moșii și strămoșii republicani, că au trăit bine-rău au avut în fruntea lor „domnul”, regele! La aflarea abdicării regelui mulți hlipicenari erau întristați și neputincioși la acest act politic al comunismului, dar și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nu metafora se reține, cât ideea. * De-ar fi locuit la Sinaia, poate că Bacovia ar fi scris cronici rimate. Nici pe Eminescu nu-l văd de la munte. Nici chiar pe Enescu. Și, sigur, nici pe Blaga. Topârceanu, da, era "muntean". * Plec, simplificând despărțirea. Mă surprind visând cum ar fi fost viața mea, aici. Ar fi fost mai simplă, mai gospodărită, mai trainică, adică exact contrariul alcătuirii mele sufletești; dar tocmai această alcătuire mă îndeamnă să visez la ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
episodul de la Slătioara, în care „poporul a invitat pe arhipăstor la o mică gustare în ograda bisericii. Era o icoană duioasă: mitropolitul în mijlocul sătenilor, sfătuind cu dânșii în mod intim, fără ceremonii, dar înconjurat de atâta dragoste și venerațiune [...]. Pretutindeni muntenii își spuneau păsurile lor care privesc mai ales pădurile, iar mitropolitul îi asculta cu răbdare și parte le rezolva plângerile chiar în fața lor, având cu sine pe administratorul general al Fondului Bisericesc, parte le arăta în mod părintesc că doleanțele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Când Duca e mazilit, Niculce parodiază vorbirea munteană a doamnei, fata Brîncoveanului: "Aolio! Aolio! că va pune taica pungă dă pungă din București până în Țarigrad; și, zău, nu ne va lăsa așa, și iar ne vom întoarce cu domnia îndărăpt". Muntenii care nu putuse păgubi lui Antioh-vodă "numai se trânteau și plesneau de ciudă". Duca, abia înscăunat, dacă auzi că Antioh, posibil pretendent, este scos din închisoare, "îndată se îmbrăcă cu cămeșă de ghiață". Avea casă grea "cu mulțime de mîncăi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mânia, ori pesemne c-ai mintea ca de prunc într-atîta trupeșie? - Taci, muiere; nu bîrfi! răspunse Dumbravă, nu doară c-ați socoti voi că-i Moldova țară di jac, să ni gioace ca pe urs o mișa pripășită pi la munteni și doi feciori di lele fărmecați, doi lîngăi ce li pute botu a lapte?... N-avem noi nevoie di domn muntean, munteanul îi om viclean; nu-i ca moldoveanul, ortoman, și dănos la mână și la suflet fălos... Hai! voinici
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voi că-i Moldova țară di jac, să ni gioace ca pe urs o mișa pripășită pi la munteni și doi feciori di lele fărmecați, doi lîngăi ce li pute botu a lapte?... N-avem noi nevoie di domn muntean, munteanul îi om viclean; nu-i ca moldoveanul, ortoman, și dănos la mână și la suflet fălos... Hai! voinici, drăguții mei, dați năvală de mi-i prindeți și mi-i legați colea cot la cot să-i ducem poclon lui Ioniță-vodă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de calitatea etnică a scriitorului. Ibrăileanu îl vede însă ca un postulat. După un anume examen, el a ajuns la concluzia că moldovenii și în parte și ardelenii dețin procentul maxim de specificitate, care constă mai ales în spiritul critic, muntenii având mai degrabă spirit politic. Deci sorții cei mai mari de a se apropia de creație l-ar avea moldovenii. Asta însă atinge pe românii nemoldoveni și pe scriitorii de îndepărtată origine străină, ca Ibrăileanu însuși. Atunci Ibrăileanu produce neașteptata
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și pe scriitorii de îndepărtată origine străină, ca Ibrăileanu însuși. Atunci Ibrăileanu produce neașteptata teorie a "ralierii". Specificul românesc, reprezentat numai de moldoveni, plutește peste solul moldav, indiferent de origine. Oricine aderă la acest spirit capătă specific, și fiindcă și muntenii (vezi cazul Caragiale, Brătescu-Voinești) pot adera, colaborând la Viața românească (toată sofistica are scopul subtil de a dovedi că adevărata "viață romînească" e numai în revista ieșană), în măsura ralierii devin specifici. Spiritul critic în cultura românească e o aplicare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din Le dormeur du val: Din șanț executații privesc cu ochiul fix Spre stelele sublime ce ard în depărtare Și-n recile pupile sticlirile stelare Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx. Brăilean, deci apropiat de Bărăgan, poetul are, împreună cu toți muntenii, simțul eternității viguroase a câmpurilor, indiferente la gunoiul uman: Florile de pe câmpie le cosesc mitraliere Și cu sucurile scurse spală rănile mortale De eroi căzuți în tină ca și simple efemere Ce adorm de veci pe-o floare, îngropîndu-se-n petale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să arăt și voi continua să arăt de aci încolo. Pentru ce acum Bucureștiul are această onoare e ușor de priceput, căci Bucureștiul este astăzi centrul românismului, din toate punctele de vedere, centrul care atrage și pe ardeleni, și pe munteni, și pe moldoveni. Blajul a fost Transilvania, Iașul a fost Moldova, Bucureștiul nu este Muntenia, ci românimea. La începutul veacului al XIX-lea, Moldova are deja o tradiție culturală. Acest lucru este de o importanță capitală. Peste vechea cultură vine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
încît, răspunzând la învinuirea de "ideologie" adusă de Logofătul Petru Rusăt unor ziare ale vremii, face constatatea că românii, prin firea lor, nu-s ideologi (Steaua Dunării, I, 32) - greșind, căci trebuia să spună "moldovenii", nu românii, deoarece mulți dintre munteni au fost mai mult sau mai puțin ideologi, ceea ce este fatal și inerent perioadelor revoluționare. Dacă în Moldova ar fi fost condiții mai prielnice spiritului revoluționar, ar fi fost și acolo ideologi. 2 Hronica, "Romînia literară", 1855, p. 265. barea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]