2,822 matches
-
trimitea mereu să aducă apă de la fântână. Locuia lângă casa bunicii. Era una din nurorile ei. Voia bunica uneori să o pună la punct în felul ei înțelept, bătrânește, dar nu avea cu cine și era obligată... De ce și cum, Mura a înțeles mult mai târziu. Strigă soarele de peste acoperișurile joase și îndeamnă la drum pe cei care erau pregătiți pentru prășitul de-al doilea. Răcoarea dimineții trebuia prinsă de pașii încă adormiți ai copiilor. Cine a trecut prin așa ceva, știe
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
copiilor. Cine a trecut prin așa ceva, știe ce înseamnă să duci rândurile până la capăt, să ai grijă să nu tai decât buruieni. Trebuie să ai multă îndemânare, pricepere, răbdare și... mâncare. Aici am vrut să ajung. Aici a „impresionat” mătușa Murei și, poate tocmai de aceea, acest amănunt nu a fost uitat, chiar dacă peste el au trecut zeci de ani. Unele amintiri nu se șterg, cu atât mai mult cu cât ele sunt atât de triste. La apusul soarelui, mătușa, pe
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
unui copăcel rătăcit prin acele locuri o strachină din aceea de lut, frumoasă ce-i drept, dar ce folos. Până la jumătatea ei se zărea, albă și triumfătoare, mâncarea, de care auzise toată ziua și pe care, chiar o așteptau frații Murei, ea și un tânăr de prin sat - o altă victimă a mătușii Ftenia. - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, că acuma vă dau și mâncarea! Haideți, că doar nu ați muncit degeaba! Vă dă acuș tușa Ftenia de mâncare. Și, cum
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
din interior sau... și mai mult, sufletul - o frumoasă mămăligă! Tăiată cu o lamă de cuțit scos la repezeală de mătușa Ftenia din buzunarul șorțului, mămăliguța strălucea în lumina amurgului, ca și brânza, de altfel! Brânză! O, ce bunătate! Și Mura care credea că mătușa sa este o zgârcită! Uite cu ce îi ospătează ea pe toți! Dar, oare va ajunge brânza, la câtă foame avea fiecare dintre ei, după atâta prășit? Se auzea continuu: - Haideți, băieții mamii!... Și, timid, încerca
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Ei, poate mâine o veți dori! Și pune strachina cu brânza din ea neatinsă, cu grijă, într-un coș de nuiele, alături de câteva firimituri de mămăligă. - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, mergeți acasă, la bunica voastră, că doar ați mâncat! Mura aștepta somnul, care spală și curăță ochii de tot ce nu place privirilor de peste zi, într- o ușoară legănare a uitării și a iertării. Din acest motiv, zorile dimineții sunt atât de curate... Roua, acești picuri cristalini pe care îi
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
iertării. Din acest motiv, zorile dimineții sunt atât de curate... Roua, acești picuri cristalini pe care îi primim în dar, sunt lacrimile nopții, lacrimi adunate din ochii celor care dorm și care-și lasă în grija nopții amarul unei zile. Mura... fetița cu ochii de mură. Cu buzele care au uitat sa zâmbească și să pronunțe cuvântul Mamă! Cu mâinile muncite și crăpate de greutățile vieții! Și de-ar fi fost numai mâinile sfâșiate. Dar era și inima, care, printre suspine
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
dimineții sunt atât de curate... Roua, acești picuri cristalini pe care îi primim în dar, sunt lacrimile nopții, lacrimi adunate din ochii celor care dorm și care-și lasă în grija nopții amarul unei zile. Mura... fetița cu ochii de mură. Cu buzele care au uitat sa zâmbească și să pronunțe cuvântul Mamă! Cu mâinile muncite și crăpate de greutățile vieții! Și de-ar fi fost numai mâinile sfâșiate. Dar era și inima, care, printre suspine încerca să-și domolească bătăile
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
de greutățile vieții! Și de-ar fi fost numai mâinile sfâșiate. Dar era și inima, care, printre suspine încerca să-și domolească bătăile și să oprească lacrimile suferinței. Suferința copilului orfan... În vale, zorile anunțau mereu o nouă zi. Pentru Mura, nimic nu părea a fi ceva nou. Toate zilele erau la fel, la fel de sărace, la fel de obositoare, la fel de copleșitoare în duritatea lor. Zilele de vară erau nesfârșite, atunci când bunica, cu lacrimi în ochi, trebuia să o trimită pe Mura
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Mura, nimic nu părea a fi ceva nou. Toate zilele erau la fel, la fel de sărace, la fel de obositoare, la fel de copleșitoare în duritatea lor. Zilele de vară erau nesfârșite, atunci când bunica, cu lacrimi în ochi, trebuia să o trimită pe Mura, împreună cu cei mari, la muncile câmpului. Știa să mânuiască sapa precum în zilele noastre un copil mânuiește condeiul, de care ea nu a avut parte multă vreme. Bănuia că rostul său în această lume era să muncească pentru alții. Cât
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Și poate nimeni nu s-ar fi supărat de refuzul ei, dacă mătușa Ftenia nu ar fi certat-o și nu ar fi pedepsit-o pentru neascultare și obrăznicie. Numai bunica a aflat mai târziu motivul. Numai ei a putut Mura să îi povestească pățania. O, Doamne, să fi fost oare, vreodată, un copil mai necăjit decât Mura? Era vestită prin aceea că, la vârsta ei, reușea să împletească frumos, cu modele, cu flori și frunzulițe pe pieptare. Dar numai mânuțele
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
lămpii cu gaz, andrelele străluceau în mișcare ritmică și rapidă. Toți se minunau când, dimineața își răsfățau privirile pe un lucru bine conturat și frumos. Dar, uneori a fost și răsplătită... Cine mai avea rochie în sat, așa, ca a Murei? Era roșie, cu bulinuțe albe, din material lucios și scump la acea vreme. (Pentru cei cunoscători în ale poeziei pentru copii, trebuie să adaug faptul că, în amintirea Murei, s-a născut și titlul unei cărți pentru copii: „Rochița cu
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și răsplătită... Cine mai avea rochie în sat, așa, ca a Murei? Era roșie, cu bulinuțe albe, din material lucios și scump la acea vreme. (Pentru cei cunoscători în ale poeziei pentru copii, trebuie să adaug faptul că, în amintirea Murei, s-a născut și titlul unei cărți pentru copii: „Rochița cu buline''). Ce mândră era bunica de fetița ei și cât de mult a iubit-o! A iubit-o și a ocrotit-o pe Mura chiar și după ce aceasta și-
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
adaug faptul că, în amintirea Murei, s-a născut și titlul unei cărți pentru copii: „Rochița cu buline''). Ce mândră era bunica de fetița ei și cât de mult a iubit-o! A iubit-o și a ocrotit-o pe Mura chiar și după ce aceasta și-a ales, ori a fost aleasă, la o vârstă fragedă, ce-i drept, de cel mai chipeș fecior din sat, dintr-o familie ușor înstărită. Ochi albaștri, băiat de tâmplar și, unde mai pui, șeful
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
cel mai chipeș fecior din sat, dintr-o familie ușor înstărită. Ochi albaștri, băiat de tâmplar și, unde mai pui, șeful jienilor, ceea ce nu era un lucru de neluat in seamă. Învățată cu munca și dornică să aibă propria familie, Mura s-a dedicat trup și suflet acestui țel. Nu a fost ușor să-și vadă visul împlinit. Casele, așa cum se construiau pe acea vreme, implicau eforturi deosebite. Pământul vâscos trebuia amestecat cu paie și apă, frământat bine cu picioarele și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
așa cum se construiau pe acea vreme, implicau eforturi deosebite. Pământul vâscos trebuia amestecat cu paie și apă, frământat bine cu picioarele și, boț cu boț (așa cum le era denumirea) trebuiau așezați frumos între șipcile care conturau viitorul perete. A călcat Mura în picioare atâta lut de-a lungul vremii, încât, ușor-ușor, picioarele ei au căpătat urme vineții. Cu îndemânarea și priceperea de la Dumnezeu, casa a ajuns să fie cea mai frumoasă din sat. Anii au trecut rând pe rând, cu bune
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
din sat. Anii au trecut rând pe rând, cu bune și cu rele, cu bucuria vieții de familie și cu mulțumirea către Cel de Sus! Au rămas amintirile, care se contopesc cu strălucirea steluțelor de pe cer. Final.... de poveste Cinstire Murei, mamei mele, care nu mai este! A plecat acolo unde, poate, se odihnește. Mâinile ei de aur sunt o amintire vie la tot ce a rămas în casa părintească. Sunt neclintite, iar pernele au tot colțurile apretate și ridicate așa cum
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și ridicate așa cum îi plăceau ei. Plângem și deplângem plecarea ei. Plângem și deplângem singurătatea acelei case în care, cu patru ani în urmă, cei șapte nepoți crescuți de ea, făceau să se cutremure pereții de voie bună și fericire. Mura pe numele ei adevărat Vasilica, va rămâne veșnic în sufletele noastre și sunt convinsă că, de acolo de unde este acum, încă mai trimite în gândurile noastre, povețele și înțelepciunea ei. În amintirea ta, iubită mamă!
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
care dată. Din păcate, nici eu, nici soția mea nu ne-am putut depla- sa... știți... anii... bolile... - Nu face nimic, domnule, vă ofer eu câteva rămurele. Omul a zâmbit aprobator, dar s-a mirat când a primit trei ră- murele: - O, stimata doamnă, dar una singură era suficientă... cel mult două... - Da, domnule, dar în țara mea există obiceiul să se ofere numere impare de flori. Sau ramuri. - Desigur, dar și unu e un număr impar, madame... - Impar, dar ar
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
patiserie”, fiindcă e cu totul altce- va. Pentru mine, cel puțin. Și acum îmi lasă gura apă. Din când în când, Henri trecea strada și ne aducea niște cu-tii din plastic sau din carton pline cu altfel de bunătăți: mure, căpșune, smeu- ră, coacăze roșii. Ba chiar și roșii... roșii. I-am întrebat pe ai mei: - De unde are Henri asemenea produse? Mi s-a explicat că vecinul și prietenul nostru fusese până a ieșit la pensie profesor și director la
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
tot udare prin furtun mi-niatural. O seră cu plante foarte tinere; o alta cu plante înflorie; încă altele, pe rod. Un rod bogat și frumos, cu irizări ireale. Natura în straie de gală. Imagini asemănătoare vedem și în serele cu mure, cu smeură sau coacăz, negru sau roșu. La un moment dat, intrigat poate și de as- pectul viguros al fructelor de tot felul, l-am întrebat pe Henri: - Henri, ce fel de chimicale se folosesc în aceste sere? Omul s-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
apărea dintr-o dată și din senin o uriașă pasăre violent colorată, de bună seamă că toată omenirea s-ar năpusti să vadă și ar pricepe că nu e un lucru obișnuit. Credința, pocăința în felul acesta ar fi prea ușoare mură-n gură. Na-ți paraua, dă-mi sarmaua. Ni se cere a crede însă în deplină libertate și s-ar zice că mai rău decât atât scenariul se desfășoară als ob (ca și cum) am fi nu numai deplin abandonați, ci și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
dintre Iahve și Baal s-a prelungit atât de mult în timp și, în ciuda compromisurilor și a infidelităților, s-a terminat prin victoria iahvismului."46 45 Abia în mitologia buddhistă se va mai întâlni un alt marc zeu al morții. Mura, carc-și datorește imensa-i putere chiar oarbei iubiri de viață a oamenilor. Dar, evident, în perspectiva indiană postupanisadică, ciclul viață-sexuali-tate-moarte-reântoarcere la viață constituie cel mai mare obstacol în calea eliberării (vc/i partea a Il-a a lucrării de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dexterități, trouvaille-uri stilistice: un „exercițiu de limbaj”, formal. „Ei!... - avertiza Macedonski - S-a trecut cu moda de lacrimi și suspine/ Și cu acele crunte dureri imaginari/ Rubinele pe buze, mărgăritarii-n gură/ Și crinii de pe sînuri și ochii ca de mură/ Sunt niște mărunțișuri ce nu și mai au vreun curs”4). Ce anume îl îndreptățește pe Bacovia s-o condamne? Propria sa suferință, de care e sigur. De la ea pleacă orice comparație cu ceilalți. Așa stînd lucrurile, a rupe legătura
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Camelia, Casa Thomas (Poiana Țapului), Căprița, Casa Albu (Poiana Țapului), California (Poiana Țapului), Carmen, Cascada din Bucegi (Poiana Țapului), Ciocârlia, Dodo, Dumitrescu Rodica, Dary, Dolly, David, Dimi, Dani, Din - Gym, Daniela, Eliza, Ermitage, Fortuna, Florilor, Foișor, Kătălina, Gal, Gecomi, Maria, Mura (Poiana Țapului), Maicom, Matei (Poiana Țapului), Marcela, Merlea, Mădălina, Maria Edy, Mihaela, Nisi, Maria, Iulia, La Fănică, Olimpia, Popa, Pascu State, Radu, Sofia, Samuel (Poiana Țapului), Viorica, Văleni (Poiana Țapului); - complexe turistice: Izvorul cu Păstrăvi, Gura Diham și Cochet (Poiana
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
ucis nevasta, în pușcărie acolo, unde organizațiile pentru drepturile omului sunt cu ochii pe el, și e respectat, hrănit, asistat, nu ca în pușcăriile românești. E doar cetățean cu drepturi depline al Uniunii. Calitate care ne-a căzut la toți mură-n gură, fără niciun merit personal special și de fapt fără niciun merit colectiv special al nostru sau al conducătorilor noștri. Adevărul trist este că fumul de la milioanele de lumânări pe care le vom aprinde și aburul de la vorbăria noastră
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]