1,415 matches
-
Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-o iau spre baie, ca să-l spăl. — E totul În regulă, scumpule, Îi cînt eu Încetișor, desfăcîndu-i costumașul murdar și dîndu-i-l jos. Îi ridic maieul și mă străduiesc să nu Îl murdăresc și mai rău decît e deja. Mami e aici, zic și Încerc să nu mi se rupă inima de plînsul lui, În vreme ce-i curăț voma din păr. Îl aduc Înapoi În dormitor și-l culc pe masa pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prins acum de vraja Lisei, dar pînă și eu Îmi dau seama că Lisa se Înșală amarnic crezînd că Michael va pleca de lîngă Linda. Nu vreau să mai rămîn aici, nu vreau să stau În locul ăsta și să mă murdăresc prin asociere, nu vreau să mai am nimic de-a face cu ei. Mă Întorc și-mi iau faxul, apoi ies pe ușă, trîntind-o În urma mea, cu un gest cam copilăresc. Linda mi-a atras atenția să nu am Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trece mult timp și Edmund revine cu o plăcintă mare. Vroiam să mă așez pe iarbă, iar Edmund s-a uitat ciudat la mine. E ceva în neregulă? Am întrebat. Fetele de aici nu stau pe iarbă ca să nu își murdărească hainele. Hainele se spală, i-am răspuns cu un zâmbet pe față. Edmund îmi zâmbește larg după care mă servește cu plăcintă. Fiind într-un ținut diferit, și mâncarea era foarte diferită, dar era bună. Stăteam lângă un măr care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și mușamaua pe care pictează, vorbi cada. Obiectele din baie erau revoltate. Voiau mai mult respect din partea familiei. Pe lângă aceste obiecte și cele din sufragerie erau nemulțumite. Pe mine se așează cu hainele de afară în fiecare zi și mă murdăresc! Măcar de m-ar curăța, spuse canapeaua tristă. Pe rafturile mele sunt o mulțime de cărți foarte interesante, care sunt pudrate cu un strat gros de praf, drept mulțumire! Știu cum este, biblioteco! Pe mine mă folosesc non stop și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oameni își taie pădurile, lăsând în urmă un peisaj dezastruos distrugând mediul de viață al multor viețuitoare. Ei nu realizează că acest lucru dăunează atât ție, cât și lor, ducând la apariția alunecărilor de teren. Zi de zi ei își murdăresc apa cristalină cu diferite deșeuri, înlocuind susurul ei minunat cu zgomotele ce se produc în fabrici. Toate resursele tale naturale au fost exploatate excesiv, urmând ca în decursul a câtorva ani să rămânem lipsiți de acestea. Omul a făcut toate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și frumuseților pe care ni le oferi. Pentru a nu da cu piciorul la tot ceea ce ne înconjoară putem face mici acțiuni ce pot repara greșelile de neiertat. Putem sădi fiecare dintre noi câte un pom, să nu te mai murdărim aruncând gunoaie pe jos și începând să reciclăm. Fiecare dintre noi dorește pentru copiii săi să-i vadă crescând întrun mediu curat, nepoluat jucându-se în lumina razelor soarelui și bucurându-se de tot ce ne oferi tu, dragă Pământule
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sângele nu i-a apărut în acea lună. După atâtea semnale false și pierderi de sarcină, a preferat să țină secretul bine ascuns. S-a dus ca de obicei în cortul roșu și a schimbat paiele ca și cum le-ar fi murdărit. Era atât de subțire încât ușoara îngroșare a taliei n-a fost observată de nimeni. De nimeni în afară de Bilha, care a tăcut. În luna a patra s-a dus la Inna care i-a spus că erau semne bune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau de vreo altă emoție, i-a spus: - Eu le-am luat, Tată. Am luat tot altarul, toți idolii. Sunt aici. Am stat pe ei. Terafim-ul familiei noastre se scaldă acum în sângele meu lunar, din cauza căruia zeii tăi sunt murdăriți fără putință de salvare. Poți să-i iei așa, dacă vrei, a continuat Rahela la fel de calmă, ca și cum ar fi vorbit despre niște fleacuri. O să-i caut și chiar o să-i spăl, dacă vrei, tată. Dar să știi că de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pietricele cenușii. Dar totuși ceva îmi amintesc. Îmi amintesc că o dată la fiecare șapte zile, Bunica dădea un mare spectacol din facerea pâinii. În restul zilelor nu se amesteca în nici o muncă a femeilor, cu atât mai puțin nu-și murdărea mâinile cu frământatul aluatului. Dar în a șaptea zi, lua făină, apă și miere, le amesteca, le dădea formă și rupea un colț din turta cu trei colțuri pe care o ducea ofrandă Reginei Cerului, șoptea ea aluatului, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar eram în Egipt și aici eu eram străina. Acea noapte a marcat și sfârșitul convalescenței mele. Rana mi se vindecase, iar copilul era sănătos, așa că am fost trimiși în grădină, unde mizeria pe care o făcea n-ar fi murdărit podelele, iar gângureala lui n-ar fi tulburat munca scribilor. Așa că îmi duceam zilele în aer liber. Când fiul meu dormita între flori, eu pliveam în grădină și culegeam tot ceea ce îmi cerea bucătăreasa, învățam plantele și fructele locului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai știu eu ce, îi juca lama, închizându-se mereu, îmi era frică să nu mă tai la deget, mă chinuiam, deci, să-l repar, însă cărămida nu era destul de tare, degeaba tot ciocăneam nitul, în afară de faptul că mi-am murdărit mâna și pantalonii de uniformă, n-am reușit nimic. După-amiezile, poteca era neumblată, stăteam acolo de vreo juma’ de oră și numai pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am salutat, mie nu-mi era frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a zâmbit, și a tras un șut în coșul de sub mine, și atunci a sunat de ieșire. Am căzut de-a binelea, pe spate și într-o rână, m-am lovit la fund și la coate și mi-am murdărit uniforma, iar de-acolo, de jos, de pe podea, până și soneria se auzea mult mai tare. Nea Klidész s-a uitat la mine și mi-a spus că halal elev de serviciu mai sunt, apoi și-a luat catalogul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aveau la inimă pe taică-su, și nici acum, c-a murit, nu scot o vorbă bună despre el, se tot spune că i se urâse cu viață, de-aia s-a spânzurat, cu minciuni de-astea vor să-i murdărească amintirea, iar acum apărem noi, interesându-ne cu atâta drag de bietul bătrân, se poate să nu fi auzit noi vestea cea rea?, și atunci Zsolt a zis că nu, când s-a întâmplat, iar omul cu un picior i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe taică-su, Zsolt i-a zis că de mult, să tot fie vreo trei ani, la care caporalul a dat din cap, a mai tras o dușcă și ne-a spus că ne roagă să fim sinceri, să nu murdărim amintirea lui taică-su cu politețuri de-astea, ne roagă deci să-i spunem ce fel de om era, cum ni s-a părut nouă că era, întâi Zsolt n-a zis nimic, stătea cu nasul în pământ, apoi, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
va fi scrijelit lucrul acela pe care l-am văzut numai noi doi, azi dimineață. - Mai scrijelește pe scoică și o casă de-a lui Dilc deși, cinstit să fiu, mai mult Îmi place de tată-său! El parcă nu... murdărește. Minos a pufnit În râs, iar eu am dat să trec apa care curge dar, chiar atunci, un tânăr ce venea În fugă din sat, se năpusti spre noi, chiuind și făcându-ne semn să așteptăm: - Pâlcul de cinci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dacă‑i pe așa, ce căuta o sticlă de Coca Cola la un asemenea dejun!) Soțiile universitarilor știau că atunci când Îl invitau pe Ravelstein la masă aveau mult de furcă după aceea ca să curețe În urma lui. Împrăștia, Împroșca, fărâmița bucatele, murdărea șervetele, scăpa bucățele de carne sub masă, răsturna paharul cu vin când râdea la o glumă, lăsa câte un Întreg fel de mâncare În farfurie după o Înghițitură sau Îl zdrobea sub talpă pe jos. O gazdă cu experiență ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca orice persoană normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță spațioasă. Pereții de cărămidă fuseseră pictați cu veacuri Înainte. În unele locuri Însă erau albi ca brânza de vaci. Dar brânza se murdărise. Pivnița era iluminată cu tuburi fluorescente - și pretutindeni se Înșirau mese după mese după alte mese Încărcate cu obiecte de doi bani, Îmbrăcăminte de femei din aceea donată bazarurilor de spital: lenjerie, ciorapi, pulovere, fulare, fuste. O infinitate de mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în genunchi în fața lor. Uite, eu aram o bubă pe genunchi. (Îi arată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce frumoasă e! (Întinde mina.) IOANA (Speriată.): N-o atinge! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te doare? IOANA: Nu mă doare. Dar nu vreau să se murdărească. (Șoptit.) E amintire de la mama. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cucerit de inocența IOANEI.): Ioana, ești foarte frumoasă. IOANA: Minți. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mint. Îmi place să stau cu tine. IOANA: Ba minți! Aici toată lumea minte. Și eu mint. CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Probabil sunt dincolo de deal. Îi aud. Mulțumesc că ne-ai lăsat să stăm aici. Spunea deja „noi”. Cu câteva clipe înainte era singură. Acum era cu cineva. — Cu plăcere. N-a pomenit nimic de faptul că o ajutasem și mă murdărisem. Asta mă supăra. După ce a mulțumit, a răsuflat tare și a leșinat. Sau poate a adormit. Mogâldeața de pe ea s-a trezit și a prins să i se târască liniștită peste sâni, dând din mânuțe. Ai fi zis că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe mine și n-am mai avut liniște până n-am curățat din nou pe jos. Nu mă mai puteam opri, aveam senzația că-mi scapă mereu câteva pete, apoi m-am întrebat dacă nu cumva eu sunt cel care murdărește pardoseala; mi-am verificat tălpile, erau curate. Singura explicație stătea în faptul că obosisem și mi se împăienjeneau ochii. Era cazul să plec. Am pus la loc toate ustensilele, cârpele, măturile, periile, detergentul, aranjându-le cu cea mai mare grijă posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în culmea furiei. Unde e nenorocitul? Fitz nu era nicăieri. În mormanele de cadavre, oricât le răscoliră cei rămași în viață, nu se găsi nici măcar o bucată din costumul său alb sau din cămașa roz. Poate că hainele i se murdăriseră și i se amestecaseră cu cele ale morților, care erau acum de un roșu întunecat. De asemenea, o altă explicație pentru negăsirea trupului său era că fusese sfârtecat în bucăți, iar cum bucăți de materie umană se găseau din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dintre duhuri îi jucase o vestă urâtă Tabithei pentru a o aduce cu picioarele pe pământ, decât că Violet se obosise să se urce până pe schelă și să-i blocheze cablul Tabithei. Cu alte cuvinte, nu o vedeam pe Violet murdărindu-și mâinile. În plus, era greu de înțeles ce motiv ar fi avut; doar ieșise victorioasă din micile hârjoneli cu Tabitha. După care, mi-a venit altă idee. Dacă Violet aflase că Tabitha fusese în spatele acelui mesaj de pe robotul telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu cel final, n-am niciodată îndoieli: trebuie să-l aduc pe Dumnezeu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la chemarea lui Hristos și sămânța se prinde în ei, pentru că poartă în ei nevoia de a Crede într-o Ființă Bună la Suflet care să-i apere de nenumăratele primejdii ce-i pândesc - trase din nou din pipă și murdări iar de fum liniștea selvei. Cu toate acestea, continuă el, când e vorba să-i adaptezi la lumea noastră, la secolul în care trăim, totul devine mult mai complex. Într-atât de complex, încât ajung să fiu descumpănit. Credința noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să se stăpânească și reuși să evite râsul. Îi fu milă de ea și simți chiar și o anume tandrețe. Simți ceea ce simțea pentru Tom-Tom când se târa la picioarele lui, scâncind pentru o mângâiere și cerând iertare pentru că se murdărise la bucătărie. Zâmbi ușor și clătină din cap în semn de încuviințare. Fata păru mulțumită și se îndreptă spre vatră, peste care era cât pe-aci să cadă, călcând pe poalele ciudatei ei îmbrăcăminți. Se sprijini de masă, își reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]