1,110 matches
-
ceva ce văzu În bărbia-i fermă sau În ochii-i albaștri-verzui și reci, care nu clipiră cât dură examinarea, păru a-l convinge. Poate că ai dreptate, Încuviință favoritul. Aș putea jura că faci parte dintre uituci. Sau dintre muți. Rămase puțin gânditor, uitându-se la hârtiile de pe masă. — Am de rezolvat câteva treburi urgente, zise. Sper că nu-ți vine prea greu să mai aștepți aici Încă puțin. Se ridică atunci și, apropiindu-se de cordonul unui clopoțel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și lene de gândire. Se vorbește enorm despre manipularea prin televiziuni a electoratului. Perfect adevărat. Numai că televiziunile, radioul și presa ticăloșită nu sunt totul. Cei mai buni agenți electorali rămân membrii supraponderalei administrații. O scenă la care am asistat mut de uimire, într-o direcție financiară, spune totul despre cine și cum conduce societatea românească a anului 2004. Așteptam răbdător o informație, când mi-a fost dat să aud monologul unei funcționare (cunoașteți genul: femeie cu coc, planturoasă, posesoarea unei
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
au forjat talentul scriind mai întâi schițe și nuvele". Constantin }oiu însuși a debutat în 1965 cu romanul Moartea în pădure, un roman regretabil, "grăbit" și total nerelevant, tributar schematismului realismului-socialist. Însă trei ani mai târziu, scriitorul va publica Duminica muților, un volum de proză scurtă care făcea un salt valoric enorm față de debut. Autorul însuși și critica literară au considerat apoi că abia această carte certifică adevăratul debut în proză. Anul trecut, volumul a fost reeditat cu titlul schimbat, motivația
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
proză. Anul trecut, volumul a fost reeditat cu titlul schimbat, motivația fiind aceea că titlul inițial sugerase, gratuit, în epocă o replică la romanul lui Cezar Petrescu, Duminica orbului. Ceea ce, mărturisește autorul într-un scurt Avertisment, nu era cazul. Duminica muților fusese bine primt de Lucian Raicu, nu și de Marian Popa sau Cornel Regman, de pildă. Acesta din urmă, în cronica sa la Galeria cu viță sălbatică, se arăta de-a dreptul impresionat de evoluția scriitorului și considera Duminica muților
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
muților fusese bine primt de Lucian Raicu, nu și de Marian Popa sau Cornel Regman, de pildă. Acesta din urmă, în cronica sa la Galeria cu viță sălbatică, se arăta de-a dreptul impresionat de evoluția scriitorului și considera Duminica muților o literatură "subțire", "cu story-oare de magazin ilustrat", un volum cu personaje botezate rizibil și care anunța prea puțin romanul de după. Eu însumi am avut dintotdeauna o reținere față de onomastica oarecum jenantă a personajelor lui Constantin }oiu, dar nu știu
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
țânțarilor", "taci ca o lampă de abajur în care se sinucid noaptea fluturii", "mergeam ca spre viață sau ca spre o dulce pierdere"... Cinematografice prin mobilitatea percepției și prin acuratețea detaliului, prozele nu dezvoltă un epic propriu-zis, poate cu excepția Duminicii muților. Gesturile și mișcările converg mai degrabă spre semnificativ, sunt oarecum supravegheate și ușor construite. Poate de aceea, de pildă, Eugen Negrici vorbea despre "alunecarea simbolică a faptelor mărunte", iar Nicolae Manolescu spunea despre proze că sunt "ușor artificiale". Critica a
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
unei după-amieze de vară) și Pana de lumină (semiobscuritatea din cameră) au acea lentoare bizară care dilată timpul și pare să anunțe o bizară irumpere. Capodopera volumului este nuvela care i-a și dat titlul la apariția din 1968, Duminica muților, povestea nostalgică, în flash-back, plină de tandrețe și de umor a adulterului dintre un desenator tehnic și o fostă acrobată de circ. Acesta este și cel mai dramatizat text, epicul are mai multe paliere, iar dialogul echilibrează narativul și descriptivul
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
vânătoarea urșilor, dând informații de un interes acut pentru excelența-sa. Ba mai mult, la recepție relua temele din cârciumă, traducând ministrului Franței înjurăturile românești "Parastasul mă-ti", "Vedea-te-aș la morgă-n galantar", " Să i-o spui lui mutu", strângând cerc în jurul său. Prostul, cu sau fără știință, era un diplomat eminent. Hangerliu suferea de două complexe, de cel de inferioritate și de cel de superioritate, simultan. Se simțea inferior oricărui om din comun, mai ales mahalagiilor. Întrevedea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ilustrul om să "rămîie la noi, să nu se ducă în țările străine, cum auzirăm că se duc toți aciia cari sunt Gianii, Cantilii, Naci[i] pe terenul de ingineri! Călătorie sprîncenată! Ducă-se unde a dus surdul roata și mutul iapa toți Gianii și toți cei asemenea lor. Atâta pagubă și dobândă pe neamul românesc cât ar pierde din emigrațiunea tuturor reputațiilor improvizate sau uzurpate. Pare că, dacă s-ar duce polcovnicul, orice absolvent al unei școale politehnice nu i-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
țara se cuvenea s-o cunoască. Astfel, în afară de laudele banale și de puțin preț pe cari guvernanții găsesc cuviincios a și le adresa tocmai în privirea celor două cestiuni de căpetenie de natură a neliniști spiritele, guvernul e cu totul mut, gata a se justifica cu această tăcere când votul țării va fi contrariu aspirațiunilor de demagog cosmopolit ale d-lui C. A. Rosetti; gata asemenea a transige cu străinătatea și cu demagogia dacă-i va succede să scoată prin prefecții
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
învățase prin lecții dure că un plan de rezervă are întotdeauna și părțile sale folositoare. De aceea cruțase clonele care, așa cum arătau și acum scanerele, se înghesuiseră în Templu. Se roagă. Unul dintre soldați îi făcu semn cu mâna, întrebîndu-l mut ce să facă. ― O să aterizăm acolo, în Câmpie, și o să lăsăm transportorul să se așeze cât mai aproape de zăcământ, spuse Crey. ― Domnule, nu-mi place liziera aceea. Eu zic să nu ne apropiem prea tare de ea. ― Acum chiar că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
oară: privirea, încărcată de furie și, în același timp, de o insuportabilă suferință, a unor ochi întunecați și inteligenți, adânci și totuși plini de lumină - ochii unei zeițe ultragiate. în ei putu citi o indignare neputincioasă, dar - surprinzător - și un mut, aproape poruncitor strigăt de ajutor. Totul dură doar un moment, căci privirea aceea, disperată acum, se îndreptă în altă parte; însă acel moment fu de ajuns pentru ca în sufletul lui să se miște ceva. Se scutură: luase hotărârea. își desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu mai găsim cai pentru noi. Cu pas ușor, îi ajunseră pe ceilalți din grup. După ce urcară o mică pantă împădurită, ieșiră într-un luminiș întins, în care întâlniră burgunzii ce atacaseră tabăra și o mare parte dintre prizonierii eliberați. Muți războinici erau deja urcați în șa pe caii lor, alții se grăbeau să se urce pe cai împreună cu câțiva galo-romani ce luptaseră împreună cu ei. Câte unul striga din răsputeri, încercând să dea ordine mulțimii de fugari ce veneau să umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
număr apărut în anul 1990. A format și promovat tineri atât la revista, cât și la societatea culturală care o patrona. După 1990 s-a dedicat și activității editoriale, îngrijind publicarea românului autobiografic Gaudeamus și a volumului de nuvele Cărarea mutului, ambele ale prozatorului profesor Vasile Tiganescu, a memoriilor Oltei Nistor-Apostolescu, fiica lui Ion I. Nistor, întitulate Din comoara mea de amintiri, a volumului Foiletoane de Mihai Teliman. S-a ocupat, de asemenea, de reeditarea mai multor lucrări ale profesorului Ion
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93285]
-
dar și clienții mei erau stânjeniți. De aceea, la început nu vindeam deloc. În firmă erau și persoane mai vechi, care se purtau frumos cu mine și mă încurajau călduros: «Și mie mi-a fost greu la început și eram mut, dar, pe măsură ce faci asta, începi să-ți găsești cuvintele.» Am avut parte și de astea, treptat m-am obișnuit cu munca și, puțin câte puțin, am început să vând produse. A fost o experiență de viață foarte bună. Am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
potențial talent literar. A urmat după aceea românul “Refugiații”, scris la finele anului 1940, imediat după răpirea nordului Bucovinei de către armatele sovietice, dar care a rămas în manuscris și în sertar, pana 1997, datorită cenzurii totalitariste. A publicat schița “Cărarea mutului”, în paginile revistei “Cetatea Moldovei”, ăn. ÎI, 1942, iar în 1944 o altă schița intitulată “Crucea lui Bangau”, în “Revista Bucovinei”, nr. 8. În anul 1958 a colaborat la întocmirea și editarea manualului școlar Geografia regiunii Suceava pentru clasa a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
mari, tenebroși și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide și uscățive. Ochii aceștia care mă fixau fără a vedea, îi știam deja. Chiar dacă nu i-aș fi văzut înainte, i-aș fi recunoscut. Nu, nu mă înșelasem: era Ea. Mut de uimire și nemișcat, eram asemenea unui om care visează, care știe că visează, ar vrea să se trezească, dar nu poate. Chibritul arse până la capăt, frigându-mi degetele. Atunci mi-am revenit. Am răsucit cheia în broască, ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
uită cu amor în fața ei, apoi se scoală) Neci pe pământ, neci în cer a mea! FINE {EminescuOpVIII 334} {EminescuOpVIII 335} COMEDIILE COMEDIILE ÎN VERSURI MINTE ȘI INIMĂ 2289 [P E R S O A N E L E ANA, MUȚI, BIBI, MĂTUȘA] [I] [ANA] Povestește chiar din capăt, să te văd daca o știi... [MUȚI] E! Achil și Agamemnon își spunea grobienii Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Este, El mi-a dat să-nvăț acuma și" a codrului poveste". - Hai fată... dă-mi o gură... da' tare, știi colo. - Hai mișelule! ia vină și dă mătușii o guriță. - Țoc. {EminescuOpVIII 349} - Dă-mi o gură, măi jupîne [ - (Muți nu vine)] - Hai, nu-mi dai o gură? - Nu vreu, [nu mi-]ești dragă, ca mama. [Cîteva fragmente se situează în chip sigur tot în I, dar locul lor este, deși intuibil, mai greu de determinat] - Cum să nu, vorbă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
său veșted Și pleac-al său creștet În cruda durere tăcând. b Privește trist cum zace Copilul său veșted Și pleac-al său creștet, Oftează și tace. 370 Privește cum stă-așternut Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În crudă durere și mut. Auzi un șopot trist, 375 Cântare cerească În tremur îl trece Și sufletul fuge cu ea. {EminescuOpVIII 405} Suflarea[-o] salutăm, Vuiește puternic, Să-l plângem cucernic Copilul cel de munte. [VÎRFUL CU DOR] Versiunea B 2254 [BALADA] a Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Înclină din creștet De-un mut amar cuprins. 2262 a Auzi un sunet blând Ce-n valuri tot crește, Pe suflet răpește Și-l duce ca un vânt. b Auzi șoptind abia Cântare divină, Ea tremură lină Și sufletul zboară cu ea. 2254 c Auzi șoptind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să se enerveze, dar în cele din urmă se auzi un pocnet scurt și lacătul cedă: ștergându-și fruntea de sudoare doctorul privi triumfător spre fetiță: - „ Ei gata, am reușit, hai să vedem „comoara”!-și înălță capacul dar brusc rămase mut de uimire, cutia era plină de monezi de aur. „De unde erau oare, de ce nu le folosise cerșetorul, cum de nu descoperise pe ce bogăție stătea?” - „E cutia mea magică, e cutia mea magică, ți-am spus eu!”striga fetița fericită
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
îl chemase la el, după zile în șir de șușoteli și de liniște totală, în care dormitorul părinților fusese supraîncărcat cu închipuiri înfricoșătoare, făcând să crească în noi un sentiment dureros și apăsător. Din cauza asta deveniserăm lipsiți de vlagă și muți. Dar iată, în sfârșit, fratele meu avea voie să intre în cameră, să-l vadă pe tata și în acea ușurare se amesteca și un fel de timiditate, transformată brusc în frică și compătimire, când dădu cu ochii de tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de colo-colo, apoi se intră direct în subiect, ceva întâmplări cu Pierrot, dar stilul era ciudat de tot, căci nici pantomimă nu se putea spune că este, dar nici că n-ar fi. Fără vorbe, un fel de limbaj al muților, în care erau mimate stările, dacă era vorba de foame, se trăgea cu mâna peste burtă, dacă era vorba de sete, se mima paharul la gură. Toată chestia se numește pantomimă albă, iar cel mai cunoscut mim din această categorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
trăim ca sălbaticii. Vrei să stai de vorbă cu un om, trebuie să te uiți în dreapta și în stânga, să nu te vadă mai știu eu cine. Ai dreptate, nașule. Numai că acolo sub nuc nu l-aș mai aduce pe mutul ista de Petrache ferita sfântului. Astăzi nu o scos o vorbă... Măi Costache, ce era să mai spun și eu? Am ascultat cu gura căscată ce spunea inginerul și nu-mi venea să cred că e adevărat. Dacă trăia tata
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]