KorAP: Find »[drukola/base=mutră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...53 >

1,303 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta, ADN-ul conținut În țigările de foi e același cu cel din firele de păr de pe anexa ambarcațiunii furate... Lucas păru de data asta interesat; luă raportul și făcu o mutră scîrbită. - Dobitocul! - Cine? - Vrei să te pun la treabă? Stéphane bătu rapid În retragere, Lucas formă pe mobil numărul de telefon al Mariei. Ticălosul de Bréhat scufundase barca și ascusese anexa la Morgat, lăsînd să se creadă că era opera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și mișcată a acelui chip care semăna cu chipul lui Loïc... Istovită, se prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada ochiului la ea. Trebuie spus că Philippe nu-și putuse reține cîteva perfidii la adresa bietului Loïc, nevoit să se pitească Dumnezeu știe pe unde ca să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
orgolioși și unul, și celălalt, plini de acea ironie de care știau să se folosească spre a-și masca emoțiile pe care refuzau să le admită. - Ce s-a petrecut pe faleză, Lucas? - Mergeam prea aproape de margine și... Făcu o mutră evazivă. Ea Îl privi cu atenție, apoi vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase mai multe cartușe goale pe care le puse pe pat. - Cartușe de 45. Făcînd un gest cu bărbia, arătă spre holsterul polițistului, atîrnat pe un umeraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să se Îndrepte vremea ca să ne putem reîntoarce pe insulă, și avînd În vedere că e un cer ca de plumb, o să fim norocoși dacă o să putem lua bacul mîine. Remarcă aerul lui preocupat și trase de timp. - Nu face mutra asta, apartamentul meu nu e prea departe de aici, iar canapeaua e destul de confortabilă. Pentru că nu era de nici un folos să mai amîne, Îi Înfățișă observațiile legistului. Ea ajunse tristă la aceeași concluzie: ducîndu-se la post ca să-l vadă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
manevră spre ieșirea din port. De cum ieșiră din raza vizuală, Stéphane se destinse și nu rezistă plăcerii de a savura răsturnarea de situație. - M-ai luat drept un idiot, așa e? Nu-ți poți imagina ce m-am distrat! Ah, mutrele voastre după dispariția lui Pérec! Sau cînd ați vizionat benzile video! pufni el. - Pe frații mei, pe Yves, pe Gwen, dumneata i-ai ucis? Dumneata i-ai ucis pe Nicolas, pe Chantal... - Le spusesem s-o șteargă, dar au dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
desigur bucuria de a afla că Erwan e În viață... chiar dacă se numește acum Patrick Ryan, declară Marie sarcastică, fără să-l slăbească din ochi. Hohotul de rîs al lui PM ricoșă În copacii din parc. Se opri brusc văzînd mutra Îmbufnată a lui Armelle. - Stați un pic... Vorbiți serios? Dar asta ar Însemna... că sînt fratele unui ucigaș? - Și poate complicele lui, zise Lucas. Pierre-Marie se Întunecă. - Hai, spuse el apucînd-o pe Armelle de cot, tata detestă să ia cina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se albiră Încă și mai tare, semn că Înțelegea. Fiul lui Întoarse capul spre ușă auzindu-i pe Marie și pe Fersen sosind Însoțiți de Armelle. - Poliția e aici, tată. Totul o să fie În ordine de-acum. PM Fac. o mutră neliniștită În direcția noilor sosiți. - Continuă să nu scoată o vorbă. Totuși mă aude, sînt sigur. Marie luă fotografia pe care i-o Întindea Armelle, tresări văzînd portretul și i-o dădu apoi lui Lucas. - Am avut aceeași reacție ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
siguranță mai limpede În mintea ei cînd se va fi eliberat de toți demonii care o obsedau, Își spuse ea cu lașitate. Era Încă devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească. - Așteaptă, am să mă duc să deschid obloanele de la birou. TÎnăra polițistă flutură din mînă În semn că se va descurca și singură, intră În birou și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
limitele deficienței lui mintale anterioare, Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să elucideze o parte din mister. CÎnd pătrunseră În cameră, Pierric, stînd În pat, cu capul Înfășurat În bandaje, cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie simți un elan de tandrețe și se Îndreptă spre el ca să-l Îmbrățișeze. - Pierric! Îmi pare atît de bine să te văd! El se trase brusc Înapoi și se uită la ea Încrețindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

aminte cât de Îndrăzneață și de avansată ai fost când ți‑ai băgat trufele În poșetă! Cu cât erai mai neconvențional, cu atât Îți atrăgeai admirația lui Ravelstein. Mai târziu, avea să‑i spună lui Rosamund: - Nu‑mi mai face mutrele astea de domnișoară de pension Învelită În șervețele de mătase dantelată! Doar te‑am văzut șterpelind ciocolatele alea la „Lucas‑Carton”. Adevărul este că‑l Încântau delictele minore și nonconformismele. Sub fațada preferințelor lui, Încolțeau Întotdeauna idei. De astă dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
a câinilor de vânătoare Labrador - aurie, cu bogății de lumină ascunse printre falduri. - Asemenea sacouri vezi numai În reclamele din Vanity Fair sau din alte reviste lucioase la modă și, de obicei, sunt purtate de modele cu fețe bărboase, cu mutre de băieți duri sau chiar de violatori care n‑au nimic de făcut - dar absolut nimic - decât să se lase văzuți În toată gloria narcisismului lor Împuțit. Nici nu te poți gândi cum ar arăta asemenea sacou pe un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
și bine informat, iar argumentele sale erau pe deplin documentate. Și toți nătângii se coalizaseră Împotriva lui (așa cum se exprimase cu multă vreme În urmă Swift sau poate Pope). Dacă ar fi avut puteri de FBI, profesorii ar fi pus mutra lui Ravelstein pe afișe - „Căutat urgent de poliție”, de felul celor din clădirile federale. Trecuse peste capetele profesorilor și ale elitei cultivate pentru a se adresa direct marelui public. În fond, există milioane de oameni care așteaptă un semn. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
care nu avea să trăiască mult. Zidurile vieții sunt placate, În toate direcțiile, cu fapte de felul ăsta, Întâmplătoare, pe care nu le poți explica, și dintre care le Înregistrezi doar pe cele mai bătătoare la ochi. De pildă, ce mutră o fi avut Vela când a stat să lipească pe toate obiectele bulinele acelea prăzulii și portocalii. Numai cât te uitai la ele și Îți venea să fugi urlând. Așadar, de ce să te fi căsătorit cu o femeie al cărei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
acord cu tine. Dar făcând abstracție de toate, e un perfect maâtre d'hôtel. - Cine să‑l contrazică dacă pretinde că În zilele lui de glorie a făcut parte din gherilă și a luptat Împotriva germanilor? - De asta are o mutră atât de tristă și de distantă. Așa că ce ne‑a mai rămas? Chestiunea evreiască, a stăruit Ravelstein. - În vremurile acelea era de dorit să nu fii evreu; era chiar un mare atu. Dar nu se știe niciodată. Ce‑i interesant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
lui și ni se adresează În franțuzește. Și curtoazia lui e posibilă pentru că, deși suntem evrei, Îi putem răspunde Într‑o franceză acceptabilă, Chick, Îmi place să te ascult când ești cherchelit și improvizezi liber. - Ai dreptate să vorbești de mutra tristă a lui Kurbanski. Ravelstein ajunsese să fie de acord cu mine că e important să observi și cum arată oamenii. Nu‑i de ajuns să le cunoști ideile, convingerile teoretice și vederile politice. Dacă nu ții seama de felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
În Caraibe. - Da. - Și nu ți‑a plăcut? - E o uriașă mahala tropicală... Dar eu am fost mai mult prin Porto Rico. Hardughii de localuri cu jocuri de noroc, o imensă lagună puturoasă, Întunecoasă și vâscoasă... puzderii de băștinași cu mutre prospere. Și europeni care vin buluc cu avioane charter. Și care se Întorc acasă cu senzația că americanii au dat totul peste cap și că Fidel Castro merită sprijinul capetelor inteligente și independente din Scandinavia sau Olanda. Dar, până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

eu. Faceți și pe dracu-n patru ca să mai dați și voi din gură, să vă mai vărsați și voi veninul! Nu mă prostiți voi... Și acu’ începeți cu scârboșeniile, acu’ când vreau să-mi iau și eu partea? Faceți mutre? COLONELUL: Gufi, zău... GUFI (Isteric.): Vreau să spun. ce am de spus! CĂLĂUL: Bine, da’ scurt! GUFI (Fericit.): Scurt! Scurt! (Către ARTUR.) Domnule, să presupunem că încă nu v-ați retras plângerea... Să presupunem că eu încă nu știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

un milion de lei vechi fără să murmure. N-avea chef să se certe de dimineață, la minus zece grade, cu o fâță. Și cam nasoală pe deasupra, își zise, măsurându-i mai mult din rutină caracterele sexuale secundare. Iar la mutră... Eh, totul e chestiune de gust, câți licențiați în sociologie, management și tehnica sistemelor umblă cu limba scoasă după nurii și apartamentul domnișoarei Carbon, cu toată mutra ei de platinată lălâie! Iar gusturile sunt întotdeauna perverse, nu-i așa? Domnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
își zise, măsurându-i mai mult din rutină caracterele sexuale secundare. Iar la mutră... Eh, totul e chestiune de gust, câți licențiați în sociologie, management și tehnica sistemelor umblă cu limba scoasă după nurii și apartamentul domnișoarei Carbon, cu toată mutra ei de platinată lălâie! Iar gusturile sunt întotdeauna perverse, nu-i așa? Domnului Iordănel de pildă îi plac femeile distinse, angelice chiar, și de unde să-i pice lui vreo Ingrid Bergman, vreo divină Garbo? S-a umplut lumea de Sabrine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

o tragă cu fete decât atunci când ele sunt îmbrăcate în băieți? Bill, care vorbise până atunci cu Helen și care era, în mod clar, principala țintă a reflecțiilor lui Hugo, își luă imediat fața de momâie apoplectică. Hugo afișă o mutră satisfăcută. —Soph mi-a promis că-l putem da cu ruj peste tot, continuă el. Nu-i așa că nu-ți place de el, Helen? Cred că ești geloasă și vrei să mi-l furi ca să-mi strici mie distracția - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Câteva firi mai slabe se ascundeau în zona în care se afla bucătăria, ca să-și calmeze nervii. Violet revenise înăuntru, cerându-și frumos scuze pentru că reacționase în mod exagerat. Ca să fiu sinceră, nu părea c-o domină pe Tabitha, în ciuda mutrei posomorâte a acesteia. MM o luă pe Tabitha deoparte să-i spună câteva cuvinte, după care îi spuse să plece. Paul, care avea o mutră de om vinovat, se duse să-i aducă o ceașcă de cafea lui Violet, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
reacționase în mod exagerat. Ca să fiu sinceră, nu părea c-o domină pe Tabitha, în ciuda mutrei posomorâte a acesteia. MM o luă pe Tabitha deoparte să-i spună câteva cuvinte, după care îi spuse să plece. Paul, care avea o mutră de om vinovat, se duse să-i aducă o ceașcă de cafea lui Violet, deși, când acesta se întoarse, îl cam ignoră. Și acum, că erau mai puțini oameni în sală, îmi concentrai atenția asupra lui Hazel, care fusese acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
eu. — Păi asta vrem să verificăm. E cea mai mică din grup și cea mai agilă. Thierry tocmai le-a pus să facă niște scheme de contorsionism și a hotărât că Tabitha e cea mai potrivită. Dând naștere astfel unor mutre din partea celorlalte zâne... Acum se explica grupul posomorâților de afară. Chiar și Sally părea că are îndoieli. Bineînțeles. Tabitha radia de fericire, strălucind ca un bec cu lumină perlată. MM era impasibilă, cu grație, ca de obicei, în timp ce Thierry tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
să vorbesc cu dumneavoastră? — Ce mai e? Am oprit compresorul și m-am întors cu fața, fără să-mi dau jos masca de protecție. Ambii vizitatori făcură un pas în spate văzându-mă cu ditamai năsoiul de cauciuc negru pe mutră. Dându-mi-l jos, strigai: — Ce Dumnezeu, doar lucrez! Nu puteați să veniți când sunt acasă sau în altă parte? — Am încercat să sunăm, zise sergentul care vorbise cu mine mai înainte. Îmi cer scuze că vă deranjez... Am o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cariera cu artele vizuale: cu darul vorbirii ăsta al tău, de o luciditate extraordinară ar trebui să scrii romane sau să intri în politică... Sally mă privea, schimonosindu-și fața cea mică mai expresiv decât ar fi reușit vreodată vreo mutră de anglo-saxon. —Da ție îți place mult, nu? zise el. Dădui din cap. Urmă o pauză cumplită. —Bun, gata cu siropurile, zisei eu, recăpătându-mi echilibrul emoțional. Dr Jones recomandă alcool și flirt, nu neapărat în ordinea asta. Avant 2

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]