1,379 matches
-
acest gând constituia o mângâiere, un sprijin, o speranță. N-aș putea spune că mă gândeam la o împăcare. Ar fi fost lipsit de sens să mi-o mărturisesc deschis chiar mie însămi. Dar în adâncul sufletului, spun drept, tot nădăjduiam. Și acum căzuse și asta! Erai de aici înainte al alteia. Și cine îndrăznise să mi te răpească? Cici! Tocmai ea, buna și neprețuita mea prietenă! Dacă nu cunoști sufletul femeiesc, n-o să înțelegi niciodată năpraznica mea durere. Aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care se spunea: "Cu frică și cu tremur să vă apropiați!" Pentru mine era examenul hotărâtor al vieții. Știam cât de grea este munca de învățător, cât de desconsiderată era de către domnii din guvernele care se succedau la putere dar nădăjduiam în timpuri mai bune. La putere era guvernul prezidat de Nicolae Iorga, având ca ministru de finanțe pe Constantin Argetoianu. În acest timp, numai în județul Ismail, cunosc două cazuri de dispariție a unor învățători: unul în comuna Caramahmet care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
stele, pe care le zăream doar la răstimpuri, atât cât mă aflam între două felinare. Mă bucuram de tăcerea aceasta, de blândețea serii, de orașul pustiu. Eram mulțumit. Avusesem o zi bună: un orb, reducerea de pedeapsă pe care o nădăjduiam, calda strângere de mână a clientului meu, câteva fapte mărinimoase și, în cursul după-amiezii, o strălucită improvizație în fața câtorva prieteni despre asprimea clasei noastre conducătoare și despre ipocrizia elitelor. M-am dus pe Podul Artelor, pustiu la acea oră, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
orice caz, că n-am mai fost părăsit de sentimentul acesta din clipa în care am descoperit în miezul amintirilor mele acea întâmplare pe care trebuie, în sfârșit, să v-o povestesc, în ciuda atâtor digresiuni și argumente laborioase, pe care nădăjduiesc că le-ați apreciat așa cum merită. Uite că nu mai plouă! Fiți bun și întovărășiți-mă până la mine. Sunt obosit și, ciudat, nu pentru că am vorbit, ci numai la gândul a ceea ce trebuie să vă mai spun. De altfel, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
discretă: doream să fiu uitat ca să mă pot plânge mie însumi. Cu câteva zile înaintea glorioasei date, atât de bine cunoscute mie, pândeam, atent să nu-mi scape nimic din ceea ce ar fi putut deștepta atenția sau memoria celor care nădăjduiam că mă vor uita (într-un an, am fost chiar pe punctul de a truca un calendar de birou). Izbutind să-mi demonstrez astfel singurătatea, puteam să mă las în voia farmecului unei tristeți virile. Astfel, fața tuturor virtuților mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Dacă răspundeam da, mă legam mai mult decât îmi îngăduiau adevăratele mele sentimente. Dacă îndrăzneam să spun nu, riscam să nu mai fiu iubit, ceea ce m-ar fi făcut să sufăr. Cu cât era mai în primejdie sentimentul în care nădăjduiam să-mi găsesc liniștea, cu atât îl ceream mai imperios de la partenera mea. Eram, așadar, silit să fac făgăduieli din ce în ce mai explicite și să pretind inimii mele un sentiment tot mai adânc. Am făcut astfel o falsă pasiune pentru o femeiușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cu un șarpe. Am căutat, așadar, aiurea dragostea făgăduită în cărți, dar pe care n-o întâlnisem niciodată în viață. Îmi lipsea însă entuziasmul. De mai bine de treizeci de ani mă iubeam numai pe mine. Cum aș fi putut nădăjdui să pierd o atare deprindere? Adevărul e ca n-am pierdut-o câtuși de puțin și că am rămas doar un veleitar al pasiunii. Am făcut făgăduieli în dreapta și în stânga. Am contractat iubiri simultane, așa cum, odinioară, avusesem legături multiple. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
lui crimă, îi era din ce în ce mai greu să rămână ceea ce era și să continue. Era mai bine să termine cu toate, să nu se apere, să moară, spre a nu mai fi singurul în viață și spre a merge acolo unde nădăjduia că va fi ajutat. Dar n-a fost ajutat și atunci s-a tânguit. Au avut însă grijă să-l cenzureze. Da, cred că Evanghelistul al treilea e cel ce pentru întâia oară a trecut sub tăcere plângerea Lui. "Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
bogat. Uneori mi se întâmpla chiar să exclam, în cursul tiradelor mele mondene: "Proprietatea, domnilor, e o crimă!" Neavând inima îndeajuns de generoasă ca să-mi împart bogățiile cu un sărac care să le merite, le lăsam la îndemâna unor hoți eventuali, nădăjduind să îndrept astfel nedreptatea cu ajutorul întâmplării. Astăzi, de altminteri, nu mai am nimic. Nu mă grăbesc, așadar, să-mi pun la adăpost avutul, ci pe mine însumi și propria-mi prezență de spirit. Țin, astfel, să mă asigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Vă sfătuiesc, de altminteri, să nu dați prea multă crezare nici emoției și nici delirului meu. Amândouă sunt controlate. Acum, când veți începe să-mi vorbiți despre dumneavoastră, voi afla dacă unul din scopurile pasionantelor mele mărturisiri a fost atins. Nădăjduiesc de fiecare dată că interlocutorul meu va fi polițist și că mă va aresta pentru furtul Judecătorilor cinstiți. Pentru rest ― nu-i așa? ― nimeni nu mă poate aresta. În schimb, furtul acesta cade sub pedeapsa legii, iar eu am potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-l la ușă; nu se aude oare sunetul pașilor stăpînului său în urma lui?" 33. Pe cînd le vorbea el încă, solul se și coborîse la el, și împăratul a zis: "Iată, răul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nădăjduit de la Domnul?" $7 1. Elisei a zis: "Ascultați cuvîntul Domnului! Așa vorbește Domnul: "Mîine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
să le arate o casă unde atârna sub fereastră, scris cu litere mari, roșii, acest anunț: Dau lecții bărbaților timizi. N-am nici o rușine. " ― Eram tânăr, băiete, și încă nu înțelegeam aceste vorbe din Biblie: "Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul". Îi mai povesti că, de câte ori zărea o nuntă, i se făcea milă de miri. ― Mă gândeam că nu va trece mult și își vor scoate ochii... O clipă, Julius a fost tentat să-l necăjească puțin, întrebîndu-i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!" 12. Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a proorocit așa pentru mine, fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint. 13. Și cîștigîndu-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, și că am să urmez sfaturile lui și să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară. 14. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
se vor apleaca să-i asculte, fie chiar și pentru o clipă. Cuvintele pelerinilor ce au însemnat picături de bucurie în Cărțile de onoare ale mănăstirii sunt adevărate pecete pline de viață, într-o clipă de taină, ale credinței lor. Nădăjduiesc în bunătatea Domnului ca mulțumirile sufletești ce izvorăsc din cuvintele pelerinilor să întărească mai mult smeritele rânduri din prima parte a lucrării. Afirma cineva la un moment dat că mănăstirile, pentru importanța lor religioasă și națională, trebuiesc cercetate și cunoscute
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
s-au scurs în clepsidra timpului. Însă din ceea ce are, este păstrat cu toată sfințenia și multă grijă, întrucât acestea mărturisesc de credința și râvna celor de dinaintea noastră pentru grija sufletului, cultură, artă și civilizație. Cu sfinții timpul are răbdare. Nădăjduim să fie așa și cu lucrurile ce au aparținut sfinților, căci stă în firescul lucrurilor ca ele să fie expuse la loc de cinste în casa în care sfinții au iubit-o și unde cu mâna lor au așezat aceste
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
primi Sfânta Lumină și a vedea cu ochii aceștia îndoielnici minunea venirii Sfintei Lumini, trănd emoții înălțătoare și clipe ce cu siguranță nu se vor șterge din inima mea. Acest dar ce Dumnezeu l-a făcut mănăstirii noastre, prezența Sfintei Lumini, nădăjduiesc să rămână mereu aprinsă în inimile noastre, iar la vreme de întristare și ispită să se facă foc curățitor și aducător de pace și liniște sufletească. Se spune că pentru a ne purta crucea vieții mai ușor este bine să
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a pârjolit cam mult în calea lui. Poate acel decret a făcut ca monahii să prețuiască mai mult viața monahală, să prețuiască harul ce l au primit la călugărie și să trateze cu mai multă responsabilitate acest mod de viețuire. Nădăjduim în bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu să nu mai fie nevoie de asemenea înveșmântări în durere pe viitor, mai ales că viața noastră interioară a slăbit mult și nu știm dacă vom mai avea măcar un sfert din credința, răbdarea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Orice întoarcere în ținutul Neamțului cum este și aceasta din preajma Sfântului Ierarh Varlaam aduce sufletului ostenit bucurie duhovnicească și speranță în lupta războiului nevăzut. Recunoscător Bunului Dumnezeu și Sfinților nemțeni pentru toate, rămân smerit pelerin la izvoarele frumuseților netrecătoare și nădăjduiesc întru împlinirea acestora, în chip desăvârșit, în Biserica Triumfătoare. Frumoasă aducere aminte întâlnirii cu primitorul stareț Arhimandritul Vichentie și cu Părinții Hrisostom și Iustin, ostenitori întru ale duhului. Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și Exarh Cultural al
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
blândețea și cuvântul bun și ne-au învățat împăcarea, iar Dumnezeu ne-a lăsat să gustăm din învățătura și pildele sale și mult mai mult... Mâinile noastre au încercat să-și afle un rost, deși goale, iar în suflet am nădăjduit să putem petrece o schimbare; cât am reușit numai Dumnezeu știe. Dar să ne ajute El să ne amintim și după ce vom pleca, de roadele bune pe care le are de dat fiecare pom bun, de cununa curcubeului după ploi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc laolaltă Într-o lume de anomalii, ce le par a fi fost În mod inevitabil făurite de natură. Și ei iubesc, urăsc, născocesc, nădăjduiesc, urzesc comploturi și trădări, sînt fericiți, nenorociți și ambițioși, la fel ca ceilalți oameni: Uriașul de trei metri și piticul de un metru sînt prieteni apropiați. Se așază zilnic la masă de trei ori și mănîncă Într-o atmosferă interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mă gîndeam s-o Întorc cumva - „și nouă o să ne fie dor de dumneata, și mie, și domnului Grant... amîndoi o să-ți ducem dorul. Ei, și cînd ai s-ajungi acolo“ - am zis, voiam să-l mai Înveselesc nițel, Înțelegi - „nădăjduiesc că n-ai să ne uiți și că ai să ne scrii. Păi, dacă-i chiar așa o țară minunată cum se zice, de găsești aurul În mijlocul străzii, mi-ar plăcea să aflu și eu cîte ceva despre ea“ - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-i cu mine“ - a zis. Ne-am despărțit de cum am ieșit din Închisoare. Ne-am gîndit că-i mai bine ca el s-o pornească spre Carolina de Sud. Eu vreau să trec munții și, dacă scăpăm“ - a zis - „nădăjduiesc că o să ne-ntîlnim iar În Vest.“ „Uită-te drept În ochii mei“ - am zis - „nu mă minți?“ S-a uitat drept la mine. „Nu, Dumnezeu mi-e martor că ăsta-i adevărul!“ - a zis. M-am uitat la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
m-am dus la dulap și-am scos o pereche de pantofi noi și frumoși pe care-i cumpărase tatăl tău cu cîteva luni În urmă, erau În stare bună, că el tare-și mai Îngrijea hainele. Ia-i și nădăjduiesc că ai să-i poți purta“ - am zis. I-a pus imediat și i se potriveau de parcă erau făcuți pentru el. Să-ți spun drept, o fi fost el ucigaș, dar a dovedit că tot mai are o fărîmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să se-ndepărteze; privi între timp la cei adunați acolo și văzu și ei îl priveau, expectativ, poate chiar plini de speranță. Probabil anticipau că aici avea să fie hotărât, un plan. Într-un fel, prezența fiecăruia în această cameră, nădăjduia să fie explicată la sosirea lui Gosseyn. Gosseyn avu o senzație de gol în stomac. Pentru că nici el nu avea nici un plan. Nici o explicație. Avea nevoie de mai multe informații. Și, din moment ce credea că pentru el, din cauza ființelor Troog timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos! se miră ea. "Nervos, se gândi el, furios, nesigur, nehotărât. Per-fect adevărat. În starea actuală a lucrurilor, putea să aștepte nădăjduind că-și va îmbunătăți poziția în raport cu nava. Sau să facă imediat o tentativă. - Această putere pe care o ai, zise Leej, felul în care faci lucrurile acestea, cum merge? Așa, deci! Ajunsese să se întrebe. Gosseyn zâmbi și dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]