1,125 matches
-
Rage-un măgar și îi răspunde altul O planetă de foc arde la orizont Sub luna plină Nici un copil în căruciorul Pleiadelor Divine constelații răsar din uitare Căci peste noapte bolta se răstoarnă Și de la orizont Perseu și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
ridicul, în Marele Nimic, Nimicul! Scrii cam degeaba Se vede treaba Împins cu sila Luat cu graba O vorbă spusă Așa-ntr-o doară Poate să mire Poate să doară Dar ai răbdare Ceva-i pe-aproape Ori să te-nalțe Ori să te-ngroape Știi că nimica Nu iei de-a gata Nici cu ulcica Nici cu găleata Poți să te tângui Poți să te mânii Tot mai adâncu-i Ochiul fântânii Pe cât versifici te bate gândul să fii în rândul
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
sarmați Călătorind cum Îi aduse vântul În zale de dușmani sau aliați, Dar Roma Însăși cu-al ei pas de fier Înainta Încet, fără zăbavă Dând foc la așezările rămase Pustii, ca o cochilie-n otavă Și focuri, focuri se-nălțau spre cer Incendiind imperial maidane, Ca-n urma lor să nu se-nfiripeze Capcane pentru oștile romane. METOPĂ V În haine lungi și Înfricoșătoare De mare preot, marele-mpărat Spre sacrificiul de purificare A oștilor, solemn s-a-mpresurat Când sângele porni
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
fete minore și una din cele două neveste, împingând în canal mașina în care acestea dormeau fericite după ce chiar el le dusese să vadă cascada din Niagara, mândria patriei lor de adopție nu știu dacă mi-e dat să mă-nalț fără grijă și fără să am nevoie de ajutor spre o altă istorie sau să alunec pe neștiute în golul pe care-a pus stăpânire oale și ulcele îmbrățișarea noastră fatală am văzut-o cu ochii mei în preziua eclipsei
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Ion Brad PĂMÂNTUL ISPITIT Vezi, vatra soarelui a-ncins Pământul ispitit în tine Care se-nalță dinadins Mai sus de rău, mai jos de bine! Nici dorul umbrei nu mai vrea Să se răsfețe după pleoape? Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
dintr-însa încet și trist a bea. Amurgu-mi cade-n suflet, prin geam, ca o boia. Mai pot să flutur mîna o clipă și abia Mă-ntorc, oh! totu-n casă se înverzește-așa De mov încît cu cana mă-nalț ușor...
Deodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10923_a_12248]
-
își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare și cer, Nici mal între pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești prefăcuți în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o păstaie Pentru că nu m-am dezghiocat în alte și alte ființe asemenea mie, Vârstele au rămas închise
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
Emil Brumaru Privește cum se-nalță, fără spaimă, Trupul ei cald, alături de Isus, Înfășurat în raze ca-ntr-o haină Și cum din coapse-i izvorăște blînd O altfel de lumină, pămîntească, Ce te așteptă, trist îngenunchind, S-o lauzi și s-o lași să-ți
Ci îngerul de sâmbătă mi-a spus... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7845_a_9170]
-
și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline.
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
trupu-n / balansare, să nu-l scape nici pe-o / clipă din vedere, cum nu-l scapă din / veninoșii ghimpi - vie - cununa / de albine, cea roind în jurul / frunții de copil din flori - polen / să culeagă? - fiecare dîndu-i / ac pentru-a-l nălța în zborul ei / măcar pe o clipă și murindă / alta vine să-i dea ac și ora / îi dă ghimpe și roind cununa / se-nnoiește-n zbor și trupul lui / pluricelular e ca un fagure: / nu-l mai ține cruce
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Emil Brumaru Te dezvinovățești mereu, orice Îți pare că-i păcat și că-i greșeală. Ascunsă-n pat, sub plăpumi, trebuie Să nu te vadă caldă-n pielea goală Nici lucrurile din odaia sfîntă, Unde-un dulap se-nalță cît castelul Și în oglinzi se iau suav la trîntă Făpura ta reală cu tot felul De dulci rasfrîngeri care-mi înfierbîntă Viața de zi cu zi, altfel nătîngă. Te-ndemn să nu te sperii, să fii bună, Să-mi
Te dezvinovățești mereu, orice... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8551_a_9876]
-
Poetica mea recuzită. Veniți-mi în preajmă voi, sute și mii De flamuri, drapele și steaguri, Să fluture-a voastre văpăi purpurii Pe-a versului falnice praguri. Și voi buciumați-mi mărețul avînt, Sirene, ciocane, baroase, Spre slăvi să se-nalțe năvalnicul cînt Cu note înalte ori joase. V-aprindeți în clocot voi, zori de rubin, Voi torțe, voi facle, voi stele, Șuvoi de căldură, puhoi de lumini Reverse cîntările mele. Voinica vîlvoare a jarului vast Zvîcnească spre zarea senină, Iar
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
Emil Brumaru Erai atît de subțire! Pluteai printre îngerii berci Din iad se-nălțau să te-admire Popoare întregi de ciuperci Cu mîna luai cîte-un flutur De áripe și-l scuturai Cădeau prafuri moi peste ciuturi Adînci sub pojghițe de ceai Erai atît de-adormită! Cu sufletul te îndoiam Rîzînd peste margini de zare
Caligrafie pentru Satannici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10658_a_11983]
-
cadă jăratec pe locul cel supt/ Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Ioan Moldovan Sunt iar la Cluj, în trecere și-acum, Cum tot în trecere am fost Copil fiind, școlar, elev, alumn Dar mult mai fericit. Și prost. E-un miez de vară obosit, Orașul se surupă și se-nalță -Bătrân, urât, frumos, spășit Dar și trufaș și plin de viață. Nu mă cunoaște, nu mă mai -Își vede enervat de treabă. Beau o cafea, un telefon aștept și hai! Mă duc de-aici în grabă. Când m-oi întoarce
Nu parcați by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/6056_a_7381]
-
din Nazaret și-mi vîlvîi puterea celor mai puternic sfinte rostiri ce dau de-a dreptul în stihii! Dacă v-aș spune unul din cuvinte, pietre-ați lua și-n mine ați zvîrli, și foc vi s-ar stîlp gol nălța nainte și, norii-nvîrtejind, v-ar mistui! Căci nu-s son doar și înțeles și forță în cari și-un munte se cutremură, prin care-n fața voastră stau teribil, ci-s viața vie însăși, cărei torță m-aprind, mă-nvîlv, și
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
întâi plural (a naratorului din prezent) suprapusă peste imaginea copilului de cinci-șase ani prin ochii căruia sunt percepute frământările și transformările sociale ale anilor de „implementare” a comunismului de import. Flacăra chibritului relansează investigația. E seară, fumul negru ce se-nalță din cuptorul brutăriei dă naștere unui djin cu barba lungă, din barbă îi țâșnesc scântei. Prietenul nostru Dani se clatină în fața noastră ținând în mână un felinar făcut dintr-un dovleac. Lumina felinarului se revarsă prin ochi, nas și gură
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
-i robești." Istoria acestor învinși neumiliți, fiindcă fibra lor, îndărătnică, nu poate fi zdrobită ușor, o scrie Mateiu Caragiale. Nu doar în versuri, se-nțelege. Pentru ei, dezmoșteniții unei sorți dinainte falite, regretînd etern, fără să fi luptat o dată, se-nalță Pajerele. Pentru ei apun Craii...
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
mișelia Cu artă silențioasă i-a jucat. Ciudat e că sînt visuri, că-s oglinzi, Că simplul și tocitul repertoriu De zi cu zi include iluzoriul, Profundul univers urzit de-oglinzi. Și m-am gîndit că Domnul se silește Să nalțe casă de nelocuit: Lumina e cristalul șlefuit, Iar umbra este visul ce-mpînzește. Făcut-a Domnul nopți care pulsează De vise, și-a făcut oglinzi. Perplex, Să simtă omul că e doar reflex Și vanitate-Așa ne-nfricoșează. Luna Povestea spune
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
se revărsa odată pe an peste maluri, umflându-se larg, aducând ploaia musonului peste țara �naltă a Etiopiei, umplând Nilul Albastru cu vârtejuri de mase de apă care lângă Kartum se amestecau cu ale Nilului Alb, fluviul care se putea �nălța șapte, da, opt metri de-a lungul propriilor dune de nisip. În mod obișnuit, atotputernic și sfânt, cu ajutorul zeului Hapi, zeul fluviului, țâșnea �n șuvoaie �ntr-o minunată revărsare de bucurie care poate �nsemna roditoare nămoluri, o strălucită fertilitate, o recoltă
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
mănos dinaintea aflării Canaanului. Scăpînd de patima limbajului și de trupul stăpânit de mirare, pătrund, Doamne, în dimineața împărăției Tale, cea cu multe ferestre, prin deschizătura contemplației, acolo unde pereții cîntă, unde totul este fără chip, ca într-un pahar, nălțînd ochii, Doamne, către lumina cea subțire, iar sandalele mi-au luat foc și m-am temut de frumusețe, căci miroseam sufletele pustnicilor ivite prin minune". (ibidem) Plutește peste atari exaltante conexiuni duhul unei receptivități reciproce mediind o întîlnire a mizericordiei
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
șahului ce-a născocit persanul. Și urmele-ndelungilor migrații. Supunerea regatelor cu spada. Busola-n veci necontenită. Marea cea largă. Și tictacul de ceasornic. Și osânditul rege și securea. Și praful ce rămas-a din oștire. Privighetoarea care-n Danemarca își nalță trilul. Scrijelita slovă. Sinucigașul chip în ciob de-oglindă. Și cartea de trișor. Râvnitul aur. Și norii-mprăștiați peste pustie. Caleidoscopul plin de arabescuri. Căințele și lacrimile-amare. De toate-acestea fost-a trebuință ca astăzi mâinile să se-mpreune. Cezar Aici, ce
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
Ținută sus de stindarde cu vițe-n pârg brodate Din care-un cupid auriu trăgea cu ochiul (altul își ascundea privirea sub aripă) Dubla flăcările candelabrelor cu șapte brațe Răsfrângând lumina pe masă-n timp ce Lucirea podoabelor ei se-nălța s-o întâlnească, Din casete satinate în belșug vărsate În fiole de fildeș și sticlă colorată Destupate, pândeau parfumurile ei stranii, sintetice, Sub formă de-unguent, pudr'au lichid, tulburau, amețeau Și înecau simțu-n miresme, stârnite de aerul Ce le
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
aflat pe aleea centrală a Copoului, unde copilul se plimba de mînă cu mama: Piramida leilor. Despre ea nu trebuia să întrebi nimic, pentru că vorbea singură cu o limpezime extraordinară. “În mijlocul aleii de intrare, C-o eleganță simplă modelată, Se-nalță piramida-n sus, purtată De patru lei de piatră în spinare. Nenvinșii regi ai limpedei Sahare, Domesticiți de-o mînă inspirată, Păstrează-n ochi mîndria de-altădată Și-și poartă sarcina cu nepăsare.” (M. Codreanu, Piramida leilor) „Primul cuvînt pe
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]