1,095 matches
-
Dunmezeu [pe] care-l iubeam numai când nu te iubeam pe tine, pe care-l adora numai când nu te adoram pe tine; lasă să-l ador acuma-n tine, căci, punîndu-mi sufletul meu într-al tău, când acesta se-nalță în ceri duce sub aripa-i de vultur și *** dorului meu. 2258 Ceru -namorat de lumina ochilor tăi albaștri a devenit albastru; soarele e puntul revoluționar care n-a vrut să devie albastru, din cauza [aceasta] e-n veci alungat de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deșertăciuni. Ș-apoi nu vedeți voi Că ei admiră toate ce le-aduce pieire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol, și ești numit erou, Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O ginte ce se-nalță Pe spatele altora e mare - și cu cât Mai mult se ține-n locu-i prin rău și prin asprime Cu-atîta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine ne-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se zvîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades Un înger, o femeie cu chip așa ales. Dar cine-i ea? Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
departe, Tu să fii trist? [EL] Eu nu sunt trist de asta Tu știi prea bine că nu e nici teama De moarte. II [EA] O, nu te duce încă... Mai rămîi! Vezi discul lunii plutitor pe valuri... Okeanos se-nalță cătră ea. {EminescuOpVIII 298} EA O, crud război, tu, mâncător de oameni, Tu, stingător de neamuri și cetăți, De ce mi-l iai... de ce-l atragi În crunta vijelie unde pier Atâția oameni?... [EL] Dară, Mărgărită, Cum vrei să fie un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
d[omni]lor! Traian, împăratul romînilor...! " {EminescuOpVIII 378} {EminescuOpVIII 379} TEATRUL TRADUS VÎRFUL CU DOR BALADĂ ROMÎNĂ ÎN TREI PĂRȚI Textul de F. de Laroc [Carmen Sylva ] Muzica de Zdislav Lubicz Traducere română de M. E-scu. BALADA Dintre Carpați se-nalță Un munte pîn'la nori, Vârful cu dor și astăzi Se cheamă de păstori. Din umezi văi, din codri Cu umbrele adânci, De fagi podoabă-nalță Pe umerii-i de stânci, Iar piscu-i strălucește Cu flori acoperit. Acolo-n vremea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cerească În tremur îl trece Și sufletul fuge cu ea. {EminescuOpVIII 405} Suflarea[-o] salutăm, Vuiește puternic, Să-l plângem cucernic Copilul cel de munte. [VÎRFUL CU DOR] Versiunea B 2254 [BALADA] a Pe plaiuri dunărene Un munte urieș Se-nalță - Culmea dorului. Numitu-i de plăieși. b Pe plaiuri dunărene E-un munte urieș Și Vârful [cel] cu dorul Numitu-i de plăieși c În țările carpateci Se-nalță urieș Un munte - Vârf cu dorul Numitu-i de plăieși. d În țările carpateci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DOR] Versiunea B 2254 [BALADA] a Pe plaiuri dunărene Un munte urieș Se-nalță - Culmea dorului. Numitu-i de plăieși. b Pe plaiuri dunărene E-un munte urieș Și Vârful [cel] cu dorul Numitu-i de plăieși c În țările carpateci Se-nalță urieș Un munte - Vârf cu dorul Numitu-i de plăieși. d În țările carpateci E-un [munte] urieș Și Vârful cel cu dorul Numitu-i de plăieși. 2260 e În țările carpatici E-un munte urieș, Vârful cu dorul culmea Numită-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dorul Numitu-i de plăieși. d În țările carpateci E-un [munte] urieș Și Vârful cel cu dorul Numitu-i de plăieși. 2260 e În țările carpatici E-un munte urieș, Vârful cu dorul culmea Numită-i de plăieși. Dintre Carpați se-nalță Un munte urieș, Vârful cu dorul culmea Numită-i de plăieși. 2254 a Din văi cu ape limpezi Ridică umeri suri Și rariștea de arbori O-nalță din păduri. {EminescuOpVIII 406} Din văi cu limpezi ape Ridică umeri suri Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar esplică-ți tu pornirea care vrei ca s-o asculți. Nu-i amor ce simți în tine... nedeprinsă de ani mulți C-o simțire mai adâncă, tu în mine nu admiri Decât omul ce preferă moartea aprigei robiri. Că mă-nalți peste mulțime este numai o părere... Lasă-mă-n viață numai, strălucirea-ndată piere. O, să-ți piară turburarea de pe ochi, ca să vezi iar Cumcă sunt ce-am fost de-a pururi: un țăran, iar nu ce par. Vrei ruina
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
celelalte, pe când ea însăși, în parte luată, ajută a le purta pe celelalte. Pe o treaptă oarecare stând, dezvoltarea noastră va trebui așadar să atingă adeseori elemente cari nu-și găsesc deplina lor rezolvare (Erledigmig) decât pe o treaptă mai nalță ca ceea pe care stăm. Cum d. e. în dezvoltarea individului memoria e cultivată în același timp cu simțirea, cu atențiunea, cu intuițiunea și cu închipuința, fără ca unul din aceste momente să se prezinte în realitate izolat de celelalte; cu toate că știința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astfel de piese în cari vivacitatea intuițiunei sensibile, râul îmbulzitor [al] icoanelor, ritmul și caracterul întregului cer pe lîngă-acestea încă și cea mai naltă volubilitate a vocei, o creștere neobosită a ondolurilor tonului, astfel încît vocea să aibă a se-nălța la silințe dinamice din ce în ce [mai] mari. Din cauza sus-menționatelor însușiri s-ar putea ca această parte să constituie cea mai grea și cea mai naltă pretențiune făcută artei, pentru că puterea crescândă a intuițiunilor nimicește plane până și cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cercul liricei lui Schiller. Poeziile de speția întîi respiră caracterul unei intensive însuflețiri, și acest caracter declamațiunea are a-l reproduce prin resignată abandonare în simțământ. În poeziile de speția a doua e altfel. Aicea lectorul are de-a se nalță mai mult la unitatea cugetărei și, purtat de această cugetare, el are să răzlățească asupra auditorilor dispozițiunea lirică. Aicea predomină în compozițiunea poetică patosul cugetărei și de-aceea declamațiunea va trebui s-o transmită aceasta sufletului cu deplină energie. De-aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Nu le știu nici toți vitejii. Povesti-n vrăjite vorbe, în descântece întocmai, Cum la-a Domnului poruncă, Prin a Celui Tare milă S-a născut din sine însuși Aerul, cum apa, iată, Despărțitu-s-a de aer, S-a nălțat din mări pământul, Plantele-au țâșnit din humă. Spuse cum făcuse Luna, Cum au pus în nalturi Soare, Cum se înălțară stâlpii Aerului, cum, pe vremuri, Semănă în ceruri stele (61, pp. 262-263). La auzul acestei tainice povești, stihiile încremenesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și care s-a sfârșit abia în secolul nostru. Da! Familiile vechi sunt menite a se stinge, pentru că n-a vrut Dumnezeu ca un copac al pădurilor sale să crească până la cer. Da! în locul stejarului secular stejarul cel tânăr se - nalță în sus - neam vine și neam trece - aceasta e legenda veacurilor. Dar nu e indiferent pentru un popor ce răsare în locul stejarului, nu [e] indiferent când plante parazite, oricât de trecătoare ar fi ele, își înfig rădăcinile în trunchi și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
armata ș( administrația romane" (Constantiniu, 1999: 54). Așa cum arată Ilie Bădescu, "Istoria rom(nilor s-ar fi "rupt" (n acel mileniu "nescris" dar plin de bogăția probelor arheologice ș( etnografice, dacă societățile țărănești din aria "Romaniei orientale" n-ar fi (nălțat acele uimitoare "confederații intercomunitare" de tipul "obștei celei mari a Vrancei toată" pe a căror temelie s-au așezat voievodatele ș( cnezatele rom(nești" (Bădescu, 1984: 15). Perioada scursă de la retragerea aureliană petrecută (n 271 ș( p(nă la invazia
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
inadaptaretc "Obișnuință, deprindere, adaptare - inadaptare" N-are ouă, dar stă cloșcă. (Proverbul face referire la acele situații În care deprinderea În cauză a devenit nărav: „S-a jurat pe vin să nu mai bea rachiu”; „Pân’ se-ncalță, soarele se-nalță./ Pân’se gătește, soarele-asfințește”.) Calul bătrân nu se mai Învață În buiestru. (Un lucru, când nu este făcut la vremea lui, devine aproape imposibil de Înțeles și de acceptat mai târziu. Din fericire, și reciproca este la fel de adevărată: „Omul deprins
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o notă, s-ar spune, masculină. Simbolizare a verticalității, muntele e punct de observație spre zări, spațiu de meditație și nu în ultimul rând metaforă a unui eu care își asumă destinele comunității: „Ce-ar fi și tu să te-nalți / cu mine, peste munți înalți, // să fim, împreună, holdă și soare / în alte câmpii viitoare?” (Zăriți veșnicul munte?) Mai impetuos ca la Ada Negri din Tempeste, versul scris de I. e răscolitor, previzionar, cu formule incandescente, totuși nu lipsit de
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
Te-ntâmpin, Doamne, - cu ce rugă? / Ai fost copac: acum ești buturugă. / Vrei să mă scol eu însumi din genunchi / Să-Ți fiu coroană verde, să-Ți fiu trunchi? / [...] Eu, cel bolnav de bine și de rău,/ vrei să mă-nalț aici în locul Tău”. Starea dominantă este cea așezată sub semnul întrebării, nu cea exclamativă. Iată o adaptare a motivului abissus abissum invocat: „Abis ești, Doamne. Însă nu mi-e teamă:/ abisul sufletului meu Te cheamă.// Chemare fără glas și fără
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa albă a vazei,/ coloană de lumină,/ se-nalță de pe masa castanie;/ în vază - margarete/ cu șorțuri albe, amidonate,/ de infirmiere/ și inimă de aur/ ca inima ta, soră Ruth” (Vaza albă). După 1980 elementul discursiv se accentuează, unele texte apropiindu-se de proza poematică, de un pseudobiografism epic
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
steaua fericirii spre galaxii zburam, Dar nu-ndrăzneam să-ți spun că te doresc. Cădeau florile albe peste tăceri și vise, Pe-un colț de Univers luminile-nserau, Eu îți citeam în suflet poemele nescrise, Din inimile noastre, noi focuri se-nălțau. Ai adormit pe mâna mea ca pe o rază, Cu clipele nemuritoare te-nvelesc, Un gând sublim, în noapte, te veghează, Nu te trezi iubito, tu știi cât te ... Citește mai mult De ziua dragostei ți-am dăruit un trandafir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
steaua fericirii spre galaxii zburam,Dar nu-ndrăzneam să-ți spun că te doresc.Cădeau florile albe peste tăceri și vise, Pe-un colț de Univers luminile-nserau,Eu îți citeam în suflet poemele nescrise, Din inimile noastre, noi focuri se-nălțau.Ai adormit pe mâna mea ca pe o rază,Cu clipele nemuritoare te-nvelesc,Un gând sublim, în noapte, te veghează,Nu te trezi iubito, tu știi cât te ... XVIII. SCRISORI, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1866 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
invenției poetice (,,Cine adulmecă pe ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se prinde vreun cuvânt. / Sub mână se destramă orice trup / și pasul nu se-nalță din pământ”), sunt convocate inspirat. În studiul monografic Enescu, redus ca dimensiuni, T. comentează convingător viața și opera compozitorului, utilizând o variată gamă de mijloace analitice și de contextualizare. Deși accentele proletcultiste ale vremii nu lipsesc, cercetarea e riguroasă, echilibrată
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
parodiile după Homer, după Octavian Goga și mai ales după Tudor Arghezi ajung să concureze originalul. El își însușește perfect variațiile și plasticitatea limbajului arghezian, iar textul evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
dar T. îi anticipează, iar mai târziu nu revine la poezia confesivă nici când difuzarea acesteia e tolerată. Culegerile sale vor menține versuri ca acestea: „Oriunde-aș fi, te întâlnesc în cale, / O, țara mea cu tâmple de argint!/ Mă-nalț în piscul frumuseții tale, / Te apăr și te laud, și te cânt!” ori „În lume nu-s mai multe Românii, / Ci una doar și-aceea ne e vatră!” sau „Și ni-i dragă vorba asta: pace / Și-i urâm de
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
anume răspândire: „La poarta ta de curcubeu,/ În nopți cu umbra diafană,/ Răsari și tu, răsar și eu.../ Doi morți învie-ntr-o icoană, // Se scurge vremea ca o rouă,/ În visul frânt de vagabond,/ Tu, peste frământarea nouă,/ Te-nalți ca un luceafăr blond”. SCRIERI: Picături de lacrimi, Chișinău, 1932; Răspântie, Chișinău, 1944. Repere bibliografice: Iorgu Tudor, Mișcarea social-culturală în Basarabia după Unire. 1918-1944, București, 1976, 196; Sergiu Matei Nica, Trofim Suruceanu. 1987, ADLTR, C-161; Trofim Suruceanu, în Mireasa
SURUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290024_a_291353]