1,621 matches
-
bandă Moebius, mulată pe un timp și un spațiu ale căror dimensiuni și putere de reproducere erau strict dependente atât de starea vremii, cât și de sentimentele umane. Din această pricină, uneori se Întâmpla ca Însuși masterandul Oliver să fie năpădit de ele. Uneori chiar și duminica, În timp ce asculta Sfânta Liturghie transmisă la difuzor, meditând la Învățătura Sfintelor Evanghelii, masterandul vedea cu uimire cum o mulțime de frunze galbene și verzi de ce-i acopereau brațele și coapsele se metamorfozează sub privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor, chipul inginerului Edward Satanovski Îl fixa cu insistență În ochi. Medicul Își netezi părul, căutând prin acest gest să-și pună În ordine gândurile ce-i roiau prin creierul năclăit de alcool și să-și alunge durerea ce-i năpădise tâmplele. „Da”, Își spuse el, „pruncul de cincizeci și ceva de ani Începe să aibă niscaiva probleme...” Noimann Împlinise cu doi ani În urmă această vârstă „extrem de rotundă”, cum se lăuda el, serbându-și aniversarea printr-un „marș” de pomină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fost acasă. La Corso, vârsta dumneavoastră, după halbele băute, a mai scăzut cu un deceniu...” „Va să zică așa?” Își ridica a nedumerire sprânceana Noimann. „Berea combinată cu Alexandrion și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În timp brațul năpădit de frunze și rotindu-l În bătaia soarelui. Curând avea să vină toamna. Frunzele vor Îngălbeni și vor cădea din ramuri. Sufletul lui Oliver se va dezgoli, rămânând În bătaia vântului. Ce-i păsa lui de vârsta oamenilor? De mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În diferite locuri de tavan. Trăgând Încă o dușcă de coniac din sticlă, medicul devenea tot mai lucid. Porii pielii sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din secreții nevăzute, piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Senzația devenea cu atât mai neplăcută, cu cît gâtlejul și inima, ba chiar și plămânii și ficatul (mai ales ficatul) i se acopereau cu pânze de păianjeni țesute din fire de cenușă. Un gust aspru, amărui, stăruia pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie de artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l cu cealaltă mână. Obiectul deveni Însă atât de cleios, Încât medicul văzu cum de pe suprafața sa lucioasă se desprinde un fel de mucus, care i se Întinse ca o gumă de mestecat, molfăită mult În gură, Între degetele sale năpădite de transpirație. Văzu și niște litere, care se Întindeau și ele, spânzurând În aer. Scuturându-și Încheieturile, Noimann descifră și cuvântul care se Întindea acum ca o reclamă prinsă Între cele două palme ale sale: Bergenbier... „Prin urmare, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și rosturile dintre șine și schimbarea de macaz a gândurilor, când trenul eternității sale ajungea la bifurcații. Poate că există, totuși, Își spunea stomatologul, anumite momente când șinele acestor trenuri se intersectează. Și atunci, cel veșnic adormit Își deschide pleoapele năpădite de dulceața somnului etern și aruncă o privire pe geam. Apoi adoarme la loc. Poate că marșul său avea În vedere tocmai acest fapt. Beția cruntă și ștergerea memoriei erau mijloace prin care medicul Încerca, În disperarea lui, să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mathilda! Lilith, Lilith! Tot ce-ai fost tu acum sunt eu? Piciorul se rotește În cerc, mușcându-și propria umbră. Noimann se clatină, Înaintând, prin păienjenișul de gânduri pe urmele lui... Gândurile i se lipesc pe față, pe mâini. Îi năpădesc ochii, urechile. Nu mai poate vedea, nu mai poate auzi din cauza lor. Și În tot acest păienjeniș se clatină un singur chip, o singură față: Mathilda, draga lui Mathilda, iubita lui Mathilda! Fața palidă, triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ai dispărut, Mathilda?! Ca un melc mă târăsc pe urmele tale... Unde ești?!” ...Zbor neliniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Țipete de ciori ce se așază și apoi Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înghionteau unii pe alții, arătând cu degetul spre călători. Câțiva alergau În urma vagoanelor, căutând să se prindă de bară. Unii chiar reușeau. Mergeau un timp agățați de scară sau urcați pe tampoane, apoi săreau din mers, rostogolindu-se pe terasamentul năpădit de iarbă. Trenul alerga pe câmp. Și câmpul se năpustea În fața lui, intrând sub roți... Pistoanele locomotivei și roțile trenului se acopereau de iarbă. Iarba se urca În tren și năpădea vagoanele. Creșetea Înăuntrul și În afara lui. Compartiemente Întregi fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tampoane, apoi săreau din mers, rostogolindu-se pe terasamentul năpădit de iarbă. Trenul alerga pe câmp. Și câmpul se năpustea În fața lui, intrând sub roți... Pistoanele locomotivei și roțile trenului se acopereau de iarbă. Iarba se urca În tren și năpădea vagoanele. Creșetea Înăuntrul și În afara lui. Compartiemente Întregi fură potopite de o iarbă fragedă și verde. Îmbrăcat Într-un costum alb, cu coatele sprijinite pe geam, Noimann privea cu gândurile duse cîmpul ce se rotea mereu În dreapta și În stânga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-a palmă de frumoasă, fost-a gingașa ei față. Cărămizile zidite În serai cu zeci de creste fost-au degete de sfetnici și Încoronate țeste.” Instinctiv, medicul privi În jos: nicăieri nu se vedea nici urmă de pulbere. Iarba care năpădise pe moment trenul dispăruse și ea fără urmă. Compartimentele păreau murdare și pustii. La picioarele sale se așterne linoleumul de o culoare nedefinită, presărat de mucuri de țigări și urme de flegmă. Și totuși, praful exista și el: erau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
MĂ CAUT MEREU... Mă caut mereu, mereu mă tot caut Și-mi pare adesea că-s sunet de flaut, Suspin de pământ, năpădit de paragini, Ori carte, cu rânduri șterse din pagini... Mă caut mereu și-arar mă-ntâlnesc În cuprinsul visat, profund omenesc, Fiindcă nu știu prin ce-mprejurare, M-am rătăcit în răstimpul ce doare... În hățișuri de gânduri, sub arșițe
M? CAUT MEREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83823_a_85148]
-
să afli vești despre o grămadă de oameni În conversații pe mobil de trei-minute-sau-chiar-mai-puțin. Din moment ce acum nu putea fi vorba despre așa ceva, mi-am odihnit capul pe bucata de vinilin Împuțit, unde atâtea alte capete unsuroase, nespălate, pline de ulei, năpădite de păduchi și În general neîngrijite se odihniseră Înaintea mea și am Închis ochii anticipând primirea plină de extaz și adulmecări pe care mi-o va face În curând Millington. Cine avea nevoie de un bărbat - sau chiar de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de secunde de când veniseră, câteva fete foarte tinere acceptaseră invitația de a li se alătura la masa lor VIP și cu toții Începuseră să se unduiască și să danseze pe banchetă. Penelope părea gata să vomite. Îmi dădeam seama că o năpădea În valuri Înțelegerea faptului că dacă ea n-ar fi fost acolo, Avery s-ar fi frecat probabil de una dintre fetele alea chiar acum. —Mmm, murmură ea, uitându-se cum Rick și Thomas prinseseră la mijloc o fată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri Mă năpădesc văpăi din zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și nemuriri. 13 ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
flăcăule, cî tata s-a hodini oleacî și pi urmî a termina treaba”... Când a sfârșit vorba, a căzut pe țolul înzăpezit de pe sanie, pierzând contactul cu realitatea... După o vreme, s-a trezit... Calul se lupta să scoată sania năpădită de nămeți... Se afla tocmai în mijlocul troienelor! A sărit de pe sanie și a alergat în fața calului. „Stai, cî ti ajutî tata”... După o vreme, calea se arăta mai ușor de străbătut. Când s-au văzut ieșiți pe drumul Șleahului, murgul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și a alergat în fața calului. „Stai, cî ti ajutî tata”... După o vreme, calea se arăta mai ușor de străbătut. Când s-au văzut ieșiți pe drumul Șleahului, murgul a pornit cu pas întins. Un roi de gânduri l-au năpădit pe bătrân: „Cred cî îi foami băietulu’. Vinim noi de-o jumătati di zî! Da’ ce-am pățât eu di am căzut pi sanii? Cred cî am leșânat... Oari ci fac băiețî ciia?”.... Până la Fântâna cu răchiți, au mers destul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de întrebări și temeri, a alergat la bucătărie. Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată plină cu zăpadă din care punea pe un șervet înfășurat pe mâna bolnavă. „Da’ ce faci acolo, Petruță?” „Îi pun omăt pe mână, că i
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai trecut prin cap să ceară? ― Păi, nici mai mult, nici mai puțin decât Cadrilaterul... ― Și cine o mai rămas să deie buzna peste noi? ― Mă tem că nemții își ascut colții. Da’ cine știe ce ne mai așteaptă? ― Eram noi destul de năpădiți de griji, da’ ce ne-ai spus dumneata pune capac la toate. Fii bun și pune-ne dinainte câte o cinzeacă cu rachiu - da’ din cel de soi - și câteva măsline, dacă s-au rătăcit pe la dumneata. ― Niște rachiu de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
West Hollywood îi ungea pe cei mai buni ofițeri de poliție din zonă. Schema nu funcționă: fata se fâțâia prin fața lui, cu șnururile alea atârnându-i de epoleți ca niște spaghete. Danny așteptă primul val de căldură interioară, care îl năpădi numaidecât, iar culorile din local trecură de la ușor aiurea la absolut suportabil. Îi spuse fetei: — Stai jos și spune-mi ce vrei înainte să-ți cadă rochia de tot. Janice își îndreptă bretelele și se așeză pe scaunul din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pastă albă, inodoră. Îl etichetă și îl înveli într-o folie, etichetă și înveli în folie ochii lui Marty Goines, apoi se așeză, sfârșit, pe marginea nepătată de sânge a canapelei, sprijinindu-se într-un genunchi. Și așteptă. Oboseala îl năpădea. Danny închise ochii și văzu desenele făcute cu sânge, proiectate pe interiorul pleoapelor lui în alb pe roșu, cu tonurile coloristice inversate, ca în negativele fotografice. După ore întregi de lucru cu mănuși de cauciuc, îi amorțiseră mâinile. Își imagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
perna era îmbibată cu vișiniu. Buzz o ridică și i-o puse mortului sub cap. Tipul nu mai avea față, nu exista orificiu de ieșire al glonțului și tot bulionul îi curgea prin urechi. Îl căută prin buzunare - și îl năpădiră toate spaimele. O legitimație LAPD și un buzer personal: sergent detectiv Eugene Niles, brigada Hollywood. Un card Automobil Club, cu descrierea mașinii în colțul din stânga jos - Ford maro Crown Victoria’49, Cal. JS 1497. Un carnet de conducere pe numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]