1,317 matches
-
crize, fără amestecul culturii sentimentale, ea nu-și putea acoperi deloc dorința și întreba des pe tată-său de rosturile tânărului. Tatăl întreba pe Stănică. Acesta, foarte mândru de calitatea lui de mijlocitor, din care nădăjduia să tragă un profit, născoci un truc romantic. Luă pe Otilia la o parte și-i ținu această cuvîntare: - Am să-ți comunic ceva foarte important, în interesul luiFelix, la care nu mă-ndoiesc că ții, cum ținem cu toții. Contez pe discreția ta, fiindcă, dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu ochii în pământ, nu putem oare da dreptate și celui care se oprește în fața vacii, ca să recunoască în suflarea ei suflul care o hrănește, în fața căruia merită să te pleci, cu înțelepciune și recunoștință, pentru bunătatea vieții care a născocit așa ceva și care i-a dat trup, carne și mișcare, ca să fie văzută? Eram în India, lângă o casă cu etaj, în care se intra pe o scăriță îngustă. Și am văzut, întâi mirat și apoi impresionat, o vacă ieșind
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
îi spuneam, și el a fost închis ca tine, și e și cu douăzeci de ani mai bătrân, și nu se mai văicărește atât ! Poate de-asta Puiu să nu audă de el ! Ca să-l evite, era în stare să născocească tot felul de istorii pe seama bietului Titi ! A fost Puiu toată viața de-o gelozie... într-o vreme cășunase pe domnul Ialomițeanu : că prea e abil, că până la urmă s-a aranjat și cu comuniștii, că de unde i se dă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prietenul lui Pierce, se ocupa de cea exterioară. Lux i-a creat lui Douglas o față nouă-nouță. Avocatul lui Atherton a tărăgănat procesul. Preston Exley căuta mereu martori - o căutare puternic mediatizată. Ray Dieterling era În pragul panicii. Apoi a născocit un plan Îndrăzneț. I-a drogat pe Douglas și pe tînărul Miller Stanton. I-a Învățat să declare amîndoi că l-au văzut pe Loren Atherton, singur, În timp ce-l răpea pe Wee Willie Wennerholm, dar că pînă acum s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Să îți redea sistemul de iluzii fără de care nu poți să faci nici cel mai mic pas în existență? Ce res mirabilis, Zoloftul acesta, născut din singurătatea și spaimele omului modern! De când zeii ne-au părăsit, am fost obligați să născocim un agent al disimulării, un covor chimic aruncat peste prăpastia existenței, o husă trasă peste neant. 10 august Nu pot ieși din atmosfera paginilor despre Flipi. Aș vrea ca el să le citească și în același timp îmi e teamă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o bage În mormînt, o strînsese de gît. Era cît pe-aci să se repeadă iar asupra ei și numai prezența lui Julius a oprit-o; trebuia să renunțe la violență și să se folosească de cap: ce poveste să născocească? ce să-i spună doctorului? În după-amiaza aceea Îi puseră Vilmei degetul În ghips. Sărmana de ea, se schinuia de mama focului dar făcea tot ce-i stătea În putință pentru a-și ascunde durerea și a-și dovedi hărnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vorbă cu soția ambasadorului din Chile, cate era Întotdeauna foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la măicuța care-i dăduse lecții de pian, Își aminti de parfumul claviaturii mămico... — Filiația geniilor! exclamă Juan Lucas și era gata să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă dacă nu reușești să faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prezentă nici o bucătăreasă și Susan putu să se odihnească și să-și recupereze forțele după Întîlnirea cu Țanțoșa. Reconstituise scena cu umorul ei caracteristic și o găsea delicioasă; pe lîngă aceasta, se simțea fericită gîndîndu-se la porecla pe care o născocise pentru ea, Juan Lucas o să se prăpădească de rîs cînd o să-i spună: avem o servitoare nouă pe care o cheamă Țanțoșa și Țanțoșa o să apară umflîndu-se În fața lui Juan, o să-l salute cu acea Încredere deplină În viață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît timp mai stătea Lester la Lima. — Dar de ce, cînd și așa sînt fermecător? voia să știe petrecărețul, tolănit pe un taburet de la Freddy Solo’s, Înconjurat de cîteva femei care se tăvăleau de rîs de glumele pe care le născocea. — De ce fugiți de mine? Oare nu sînt fermecător? — Întotdeauna ai fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să nu te apropii de mine, spunea alta. Bietul Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un final, scena pregătită. Dar, exact când era gata să înceapă, Mercedes a intrat în cadru pentru a-i aranja fusta lui Dani. Era puțin boțită, minți ea. Mercedes ura atât de mult faptul că Lisa furase ședința foto, încât născocea lucruri pe care să le facă, astfel încât să simuleze că ar conta și ea pe acolo. A mai durat cincisprezece minute până când Niall a fost pregătit din nou și, chiar în momentul în care credeau că este gata să apese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
niciodată să le ghicim, mă revăd pe mine În chip de lup deghizat În miel, dorind cu ardoare ca oricine mă deranja să moară pe loc În chinuri atroce, și destul de plin de mine Însumi pentru a mă convinge că născocisem, doar pentru folosul meu exclusiv, arta de a minți, o artă care nu era la Îndemîna primului venit, dovadă faptul că: tata era incapabil de așa ceva. Detesta minciuna. Revine asupra acestui lucru În fiecare dintre cărțile lui. Deschid una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă trimită să i le cumpăr pe furiș, i-am vorbit despre lumina lămpilor cu petrol, despre tainicele noastre conversații nocturne, despre hohotele noastre de rîs. Am auzit-o oftînd: „Dumnezeu nu ne-a alungat din Rai pentru ca noi să născocim un altul pe pămînt“. CÎnd a murit, pe la sfîrșitul anilor șaizeci, mama n-a izbutit să dea de mine și nu m-am putut duce la Înmormîntare. Tata, În schimb, fost prezent alături de soția sa. Menționează acest lucru Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
silește să se așeze În genunchi În fața Întregii familii: „Acum ai să-mi ceri iertare“. Oare nu tocmai citind cartea asta crezuse soră-mea că regăsește amintirea unei dispute Între tata și mine? În cazul ăsta ar fi putut să născocească și povestea cu balonul spart și reacția mea, cînd am exclamat „Imbecilule!“. Aveam ochii Încercănați, căscam la ore, eram ușor iritabil, astfel că maică-mea m-a dus la un medic - o somitate, un specialist În probleme de adolescență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
departe. Se pare că și În stare de comă ființa umană rămîne sensibilă la numele ei dacă Îi este rostit la ureche. Un prenume nu Înseamnă chiar o nimica toată În viața cuiva. Mi se pare surprinzător că au fost născocite atît de puține. Trebuie oare să mai vorbesc despre locul pe care l-a ocupat SÎntul Francisc În viața mea? Acasă, Sfîntul Francisc era mai respectat decît amîndoi bunicii mei. Asta e o situație la care un copil nu rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Zoé avea opt ani, iar eu mă aflam În Austria cu o altă femeie decît maică-sa - Zoé refuzase s-o Întîlnească, spunîndu-mi: „Femeia asta o supără pe mama“ - eu Îi trimisesem În chip de scrisoare o poveste pentru copii născocită de mine, pe care ea o dusese Învățătoarei care o citise În fața clasei. E unul din momentele preferate din viața mea de scriitor. Am o tendință exagerată să mă simt mîndru de o sumedenie de lucruri care mi se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era noua lui fiică! — Și ai făcut-o? — Nu! — Dar ultima oară mi-ai spus că femeia aceea și cu dumneata, În clipa următoare... — Nu mai știu ce vorbesc! — Erai foarte amorezat de mica dumitale Tina, ăsta e singurul adevăr. Născocești tot restul, dragul meu. Atunci Înseamnă că nu m-am culcat cu Olivia? — De fiecare dată cînd mi-ai spus povestea asta, suna altfel. Ultima oară, nu era vorba de Olivia, ci de Cordula, o nemțoaică, Îți dăduse și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a Întors spre mine ca să-mi spună: „Dacă Îți pierzi credința, eu mă sinucid“. CÎnd Îi amintesc despre acest moment, se jură că n-a zis niciodată una ca asta. Ca să-i fac plăcere, sînt gata să admit că am născocit fraza asta. — Ceea ce contează nu e faptul că fraza este sau nu adevărată. Pentru dumneata, ea e adevărată. Ai crezut că dacă ți-ai pierde credința, mama dumitale s-ar sinucide. — Sau că tata m-r omorî, dacă tot am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi gîndit tata despre fraza asta, care Îi făcea harcea-parcea o parte din operă. Căci fraza asta am reprodus-o, și Încă de două ori, În primul meu roman. O fi citit-o tata? O fi crezut că am născocit-o? Habar n-am, deoarece el a murit fără să fi vrut să-mi vorbească despre cartea mea. O carte la care lucrasem vreme de patru ani și jumătate! Am trimis-o fostului redactor-șef de la Cărți de astăzi, fostului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dumnezeu știe dacă avea sau nu cititori, cînd mă gîndesc la aiuritoarele cifre de vînzare a cărților lui! De ce nu mai scria romane? Descopăr În Paternitate veselă (tipărit În anul cînd m-am născut) un răspuns posibil: “Am Încercat să născocesc povestiri. Acestea se Îngreunau de răul sălășluind În mine, noroiul ăsta de pe fundul inimii ce Îmi reamintea că sînt fiu al lutului care mă cheamă necontenit“. Pentru el, povestirile născocite se Îngreunează În mod automat de răul care este activ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și Întîmplase. Îmi reproșam că nu-i avertizasem: „E o carte, nu-i așa, e o creație, nu un document“. O parte din romanul Un tip oarecare se petrece În cabinetul unui psihanalist căruia naratorul vine să i se destăinuie. Născocisem În totalitate ședințe de psihanaliză bufone și extrem de improbabile: de pildă, psihanalistul se urca pe un radiator electric ca să se adreseze pacientului. Ei bine, unii critici o luaseră de bună. Dacă aș fi scris că personajul meu sodomiza cu regularitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bine, unii critici o luaseră de bună. Dacă aș fi scris că personajul meu sodomiza cu regularitate aligatori, ei ar fi crezut că-mi petreceam nopțile la grădina zoologică de la Vincennes. Dacă majoritatea criticilor credeau În exactitatea și verosimilitatea lucrurilor născocite de mine, cum putuse reacționa tata, care era și el critic literar? În romanul Un tip oarecare, personajul analistului Încerca să-și calmeze, dacă nu cumva chiar să-și vindece pacientul, sfătuindu-l să scrie cîteva scene din viața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
model și ideal de personalitate. A fi, astăzi, dascăl e - am spune - o noblețe. Un pedagog precum a fost Creangă, n-ar mai fi poate la mare preț în zilele noastre deoarece el a fost modelul de dascăl ce a născocit povești frumoase, pentru că a iubit oamenii. Din fericire, calitățile de bază ale dascălului adevărat au rămas aceleași ca și cele ale Domnului Trandafir: muncă, răbdare, dăruire, creativitate, talent și... multă, multă dragoste. Sunt momente când comunicare dintre magistru și discipoli
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
cu o căprioară (Nimeni nu-ți va trăda minciuna./ Minunea va rămâne minune totdeauna - III, p. 325) și descifrează imediat rostul plăsmuirii (Acel care-a scornit/ Povestea înălțării la cer știa prea bine/ Că le voi cere trupul [...]/ Și-au născocit minunea, al înălțării crez - III, p. 328). Personajele pun, așadar, sub semnul întrebării legendele în care sunt ele însele implicate. S-ar zice că Eftimiu complică mereu acțiunea inspirată din mai mulți autori greci și pentru a avea ocazia de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aș cere ?/ Nu mai veghează nimeni ? Nu-i nimeni peste zei ?/ Atuncea piară zeii și cosmosul cu ei ! - III, p. 320), pentru ca mai apoi, după moartea fetei, să proclame absența zeilor dintr-un Olimp plăsmuit (Olimpu-i o minciună/ L-au născocit tiranii și preoții în cor,/ S-acopere cu slavă ticăloșia lor !... - III, p. 327). S-ar zice că scepticismul amar al reginei este reprezentativ pentru această piesă în care voința omenească prevalează asupra celei divine. De fapt, ceea ce dezlănțuie tragedia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cetatea unde dorește să ajungă. Cu glasul omului care sfidează puterile oarbe, al omului care se călăuzește după propriile puteri (III 5), Oedip îi explică lui Eumet cum pot împiedica amândoi omorul ghidându-se reciproc pe calea cea bună. Capcana născocită de făpturile cerești avide de sânge omenesc e astfel dejucată de cei care trebuiau să-i cadă victime : Zeii s-au încurcat în propria lor țesătură. Eu am ieșit din ochiurile care mă înlănțuiau (III 5). Antigona trebuie în cele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]