1,027 matches
-
de la Ștefan-slăvitul acest pământ n-a mai avut hodină și nici stăpân! Numai de ne-ar fi ajunsu cu bine la Iași! Că răzașu aista de Constantin, neștiutor de carte, care își zice vodă, mult hâtru este și meșter la năvală neprevăzută în locuri iscusit de el alese, că nici nu știi de unde vine prăpădul, slăvite Rex. Trufașul Rex, deși i-a pus palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a unei disperări fără margini. Iar mintea ei refuză să înțeleagă. Min tea ei refuză să accepte ceea ce i se întâmplă. Mintea ei e blocată de un puhoi de simțuri abia acum desco perite, care ies de nicăieri și dau năvală în pieptul ei, de undeva dinăuntru. Mintea ei pâlpâie palid în timp ce gândul ei se dilată și-i curge fierbinte printre șanțurile creierului. Doamne, mă-ndrăgostesc de cine nu trebuie. Și chiar nu trebuie. Tot ce e carne în făptura ei
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
timp să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mahala pe malul Limanului Nistrului, poartă cu poartă. În sfârșit, o femeie cu doi copii agățați ciorchine de fustă ne-a primit. Avea liberă o cameră cu un pat și o masă. Ne gândeam că, în momentul cînd va vedea năvala a trei copii ne va trimite mai departe dar nu. Se vede că doar săracii știu cu adevărat ce e durerea, suferința și necazul. Era greu. Anastasia, fata lui moș Filip, elevă de clasa a treia, dormea pe jos, pe
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
predomină rolurile secundare și de figurație. Artă Arta de a trăi, actoria vieții adică, nu se învață în Academiile de Teatru. Omenie Nu toate ființele cu chip de om poartă omenia în suflet. Pețitori La codana frumoasă și bogată dau năvală pețitorii chiar dacă are poalele și mintea la fel de scurte. Kitsch Amatorismul în creația literară este asemănător cu kitsch-ul în arta plastică. Atenție! Nu-ți clădi statuie de mare scriitor pe baza propriilor păreri și a laudelor amabile. Scriitori Mari scriitori
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se vor înteți, aerul va frige mai tare. Noi... O, Doamne! RUPEREA FU ATÎT DE BRUSCĂ ÎNCÎT ÎL ARSE. PARCĂ ERA UN ELASTIC ÎNTINS PREA TARE \ CARE CEDĂ. GOLUL FU UMPLUT DE O NĂVALĂ DE NENUMĂRAȚI ANI-LUMINĂ. HEDROCK ÎNȚELESE CĂ "ĂIA" NU FUSESERĂ DE FAPT ACOLO. ERA VORBA DOAR DE O LEGĂTURĂ SENZORIALĂ ÎNTRE CEI DOI FRAȚI, ȘI IMAGINEA ACELEI LUMI DE COȘMAR TRECUSE PRIN OCHII LUI GIL NEELAN. ORICINE VA FI FĂCUT ACEASTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum altădată, boarea pădurilor terestre. Respiră, crești mai vastă... în plasma unde doar O singură năvală de năzuinți se-aprinde, Asemeni unui mare și lacom protozoar, Înmugurindu-ți brațe, în noapte le întinde. Al tău, al tău, cuprinsul Întregului dintâi, Din negura-Andromedii la sorii din Centaur, Stăpânitoare, soarbe tot cerul și rămâi Prin marea de funingini
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unui ghid amabil, mă săruta pe pleoape apoi se depărta șoptindu-mi că venirea mea le face plăcere, mi se ivea o floare, să zicem galbenă, o întrebam ce mai face, o mângâiam cu un deget, la câțiva pași apărea năvala florilor anunțate de ea, totdeauna de culoarea ei, să zicem galbene (în alte zile erau mov sau albastre sau de alte culori, potrivite cu ale anunțătoarei), uneori mă atingea din treacăt, parcă pentru a-mi atrage atenția, câte o floare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu știu de ce, năvala apelor devastatoare. Firește, nu-mi era frică, grandoarea catastrofică exclude panicile mărunte. Stăteam acolo, sub trăsnete, într-un sfârșit care nu era al meu, puteam să mor, nu depindea numai de mine, intrasem în măreția altor legi și ele nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți?” Așteptam un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent. Îl las să vină în față și aștept cu răbdare să-mi spună care-i baiul...După ce își drege glasul, ipochimenul începe să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Cred că am ghicit la cine ți-i gândul, părinte. La „Iane Hadîmbul biv postelnic” Asta nu înseamnă să nu mergem mai departe. Nu știu cum, dar mi se pare că toți cei din jurul caselor și dughenelor cumpărate de Duca vodă dau năvală să vândă ce au... Mi se pare că sfinția ta se gândește la o altă Despa, „soția lui Cîrstea fost portar”, care la 20 martie 1681 (7189) declară: „Adecă eu, Despa, giupîneasa Cîrstei ce au fostu portar...m-am socotit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de pe vale: Hii! băieții tatii, că nu se mai poate trăi în țara noastră. Pe pânza cenușie a amintirilor, i se perindară, în scurte și amare străfulgerări, spectrul războiului trecut, himera revenirii la rânduielile firești ale vieții din Goldana, imensa năvală a nelegiuirilor și mârșăviilor Eliberării, teama ucigătoare și permanentă de capriciile dictaturii proletariatului, vedenia unei iminente și globale prăbușiri în neant... După înșiruirea tancurilor pe deal, care pendulară, prin Goldana, cu un huruit înspăimântător, când spre Răsărit, când spre Asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de hiene al oaspeților se intensifica, atunci când, în grupuri de câteva zeci, intrau în casa celor care nu se înscriau în colhoz și constatau că, la domiciliu, nu se afla decât țăranca și copiii săi, urlând și zbierând spăimos, de năvala și de mulțimea străinilor. După ce, stând pe capul femeii, îi tolocăneau o zi întreagă că "somnul în huzur este imposibil" și alte adevăruri ale doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea puterii poporului, descătușat din lanțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și mai răscolitor eveniment: claustrarea în subteran a unui grup de mineri, prinși în labirintul galeriilor de o revărsare de ape, care a explodat cu furie oarbă în interiorul Masivului montan găurit de noi, oamenii. Acești mineri au stat sechestrați de năvala puhoiului timp de douăzeci și una de zile și de nopți în pântecele muntelui, rezistând sub amenințarea izolării, a fricii de moarte prin înecare sau prin asfixiere, a foamei, a frigului, a epuizării... Între ei, s-a aflat cel pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o vreme, arătând mare pârjol de disperare în sufletul său și frângându-și mâinile și neavând curaj să-și pună inima în palmă dinaintea mea, dar mai prevestindu-i eu, că dinafara galeriilor minei, românașii noștri dau luptă mare cu năvala Apei și că au să izbândească a ne scoate de la greu, s-a mai liniștit și el, săracul harap, bizuindu-se, oarecum, a se mărturisi, cu glas șoptit Zicând: cum estem obicei la dreptcredincioșii lui Mahomet, că slănină nu mâncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ai timpurilor noi, de reconversie socialistă. Eleganța veritabilă aparținea trecutului, fiind redusă la o culă oltenească (turnul acela rotund, care anticipa furnale și coșul de fum al fabricilor de tot felul) și la dependințele cu zid de piatră, care sub năvala de beton și de cărămidă aparentă se mistuiră cele din urmă pâlpâiri ale grandorii boierești. Ca să atingă culmea civilizației de opulență a kitsch-ului și a mârlăniei, pe aleile dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de submarin, și că el era din ejusdem farinae: făcea iremediabil parte din aceeași categorie, umblând de colo-acolo, împingând cu coatele, să se tuflească în scaunul cel mai bun. Socoti că are timp berechet să admire iureșul navei în năvala norilor și îi comandă stewardesei un pahar de whisky și o cafea. Pus pe reverie, cu paharul dinainte, își zise că uite-așa, am să mă văd în avion, plecând spre Ierusalim, spre Pământul Sfânt, pelerin cu toiagul în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vladimir rămăsese singur pe drumul Ierusalimului, viscolul își spori furia și adversitatea, imprimându-i pelerinului solitar o mișcare intenționată de tirbușon. Era o furie atâta de mare în exercitarea de vârtecușuri ale crivățului, încât pelerinul simți cum se înăbușă sub năvala fulgilor, ce căutau ca un roi de viespi să i se bage în nas, în gură și în străfundul sufletului. Instantaneu își dădu seama că, în momentul acesta destul de puțin propice ales pentru întreprinderea celebrei călătorii pe drumul bravilor cruciați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare dinamici a curenților de aer, descoperi un spațiu rămas tăinuit de ascuțișurile crivățului. Căută cu priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada de frunze, spre a-și încropi un cuibar, bun pentru oploșire de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele lui, simți zbaterea înspăimântată a unei bâzdâganii, care protestă drăcuind împotriva celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
l-au omorât...“. La recompensă. Un Iuda, un trădător... Și p-ăsta ar trebui să-l iert, dar... în fine. A venit înapoi după cinci minute și tot după vreo cinci minute au apărut pe geamuri, pe ușă, au dat năvală peste noi: „Mâinile sus! Mâinile sus!“. El deja începuse: „Dom’le, eu nu știu nimica, eu nu știu nimic“. Le-am zis la ăștia: „Stop - halt, să-mi beau și eu paharul de coniac. Să-mi iau țigări cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că altfel nu știu cum și când i-ar fi chemat în ajutor pe tătarii aflați în preajma mănăstirii Aroneanu.” Întrebarea-i cum a trecut Bahluiul călărimea tătărească venită în ajutorul lui Mihai Racoviță vodă, care s-a retras la Cetățuia. „Simplu, pentru că năvala lui Ferentz a avut loc în februarie 1717. Este lesne de înțeles că Bahluiul era bocnă și trecerea ușoară. Altfel, cum ar fi ajuns vodă așa repede la Cetățuia și s-ar fi pregătit de luptă. Da’ ia spune-mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava unui tun: o caricatură. Un alcoolic nenorocit. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la crucile drumului, găsim noi două-trei babe care să leșine la comandă (câți draci nu a scos domnul maior din burghezi), niște ședințe de exorcizare, niște minuni în noaptea de sfânt Vasile, un semn în icoană și gata, prostimea dă năvală. Ce, mai buni sunt puțoii aceștia băițuiți cu mir și tămâie precum curcanii împănați? Numai a popi nu arată: plini de ifose, încrezuți, suficienți, de parcă au jucat poker cu sfântul Petru în noaptea de Înviere. Marcu are experiență cât toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
reacțiile care au fost și ale lui; tentativa pe care fiecare o face de a avea pe toată lumea de partea lui; bunăvoința care se depune uneori pentru informațiile date unui trecător rătăcit și reaua dispoziție care i se arată alteori; năvala oamenilor spre restaurantele de lux, satisfacția lor de a se afla acolo și de a sta cât mai mult în ele; afluența dezordonată cu care fac coadă, în fiecare zi, la cinema, cu care umplu toate sălile de spectacol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și cea mai apropiată gară. Lipsa de soluție se vede deja, cum nu se poate mai clar. În facultatea mea, ca și în a multor altora, au dispărut copiii din mediul rural și din orășele. Comunitatea locală nu a dat năvală în facultăți să spună: uite, drăguță, dacă vii în Urlați timp de patru ani, îți dăm bursă și îți plătim gazdă. La fața locului te așteaptă o căsuță și o grădină. Zonele acestea mor: material, cultural, mor ca șansă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]