1,013 matches
-
de o lovitură cruntă. Era să mă prăvălesc pe scară. Aceea a fost clipa când ne-a zguduit primul val uriaș. Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii. Nu mai încăpea nici o îndoială: aceasta era Japonia, era o priveliște japoneză. „Ne-am întors acasă...” În clipa aceea, samuraiul simți pentru prima dată o bucurie năvalnică. Fără să vrea, se uită la Nishi. Se uită la Yozō, la Ichisuke și la Daisuke. — Țărmul... Japoniei... zise Nishi oftând adânc și rămânând apoi fără grai. Cum pășiră pe țărmul presărat cu iarbă de mare neagră, un val limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că greșeala e sădită în mine, face parte din proiectul originar... Cum va arăta poezia la jumătatea secolului în curs? Va mai exista poezie? Poți să propui un text în maniera în care îți imaginezi poezia viitorului? Va influența dezvoltarea năvalnică, uneori necontrolată, a tehnicii sentimentul, sensibilitatea, poezia? Sigur că va exista poezie, dar habar n-am cum va arăta. Habar n-am fiindcă nu sunt interesat de asemenea predicții și nici n-am intenția să mă transport în creierul/ în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că am reușit să supraviețuim, ci am ieșit învingători, pentru că i-am putut ajuta și pe mulți alții. Eram de partea binelui și am triumfat în fața sorții potrivnice. Ce altceva își putea dori un băiat de 14 ani? După aventura năvalnică a persecuției naziste, situația a început să se deterioreze în timpul ocupației sovietice. La început, peripețiile au continuat și am putut învinge cu succes pericolele. Consulatul elvețian l-a angajat pe tatăl meu ca persoană de legătură cu trupele rusești de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
nu le pasă, / Că una dintre ele s-a prăpădit deacasă...” (Mihai Horodnic, Fragment din „File de poveste”, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 2); „Cu tata alături, în carul cu boi / Ieșiam dimineața pe poartă la noi / Și drumul năvalnic, făcea cotituri / Până departe în zări de păduri / Și țarina plină de holde și soare / Râdea bucuroasă cu zâmbet de floare... // Cu ochii departe pe lanuri aprinse / Priviam cum se leagănă spicele ninse / În ploaia de soare cu raze fierbinți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
probabilitățile, a avut ca învățător pe Amfiloche Țurcan. „Dovedind o capacitate deosebită de a învăța, cu sete de carte și de cultură”, „cu un suflet frământat de un nepotolit dor de a se instrui și desăvârși, și mânat de acest năvalnic dor de învățătură”, parcă ni-l și închipuim pe Nicolae părăsindu-și părinții, lăsându-și Stulpicanii săi iubiți în 1887 și pornind cu merinde în traistă la Școala Latinească din Suceava, „un liceu de stat denumit Gimnaziul Superior greco - oriental
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
sunat sfîrșitiul orei, până nu spun nu scap... Apoi, deodată, și-a luat catalogul și a ieșit din clasă. M-am dus în banca mea și m-am așezat și abia atunci un val de ură mi s-a urcat năvalnic în inimă împotriva bătrânului domn. Ce-avusese cu mine? Ce rău îi făcusem? Adică de ce să-mi scoată el mie mațele din mine? Mă făcuse el, îmi plătea el taxele, muncea el din greu să-mi cumpere haine și cărți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
deschise încet, păși înăuntru și o închise cu atenție în urma lui. În dreapta lui, o lumină difuză emana din vestibul, în rest fiind întuneric. Nu se auzea nici un sunet în acea clipă simți o fericire, o euforie sălbatică, o emoție prea năvalnică, prea mare pentru a nu fi primejdioasă. Era exaltarea jucătorului care a mizat pe propria viață și a câștigat. Nu era prima dată când se afla într-o situație dificilă, dar niciodată nu riscase totul ca acum; viața, numele, funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
compelling) interpretare a operei lui Mircea Ivănescu (Mircea Ivănescu. Poezia discreției absolute). Paul Cernat și-a dat măsură în masivul volum Avangardă românească și complexul periferiei, completat cu uvertura Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă. Dan C. Mihăilescu a progresat năvalnic cu volumul III din Literatura română în postceaușism. Ar mai putea fi notate cărți de Liviu Papadima, Alexandra Ciocârlie, Alexandra Tomiță... De urât am mai ură, dar ni s-au terminat de mult cele 3500 de semne. Cum ziceam, semne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
m-aștept ca totul să fie dat uitării. Oare atunci când ești vedetă de telenovelă nu există nici un fel de consecințe ? Alergi de colo-colo și te fuți cu cine vrei, după care toată lumea îți zâmbește și pune totul pe seama firii tale năvalnice și artistice ? Întotdeauna acțiunile noastre au un preț. Poate că Irene a uitat asta. Dar tu ce preț plătești ? Clicăitul a încetat. Pentru Mary era aproape dureros să fie răutăcioasă și femeia începea să se întrebe de ce. Probabil din cauza furiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un frunziș des și greu de pătruns. Ocupați să scruteze ceva nevăzut de la depărtare, cei din jur i-au lăsat să treacă fără prea multă Împotrivire. Cum se tot adânceau În mlaștina aceea, Adam a recunoscut glasul dinainte, ritmic, ispititor, năvalnic. Cu neputință de spus unde se afla vorbitorul, cuvintele lui veneau din toate părțile, sporindu-și forța pe măsură ce Înaintau. Glasul plăcut de bariton devenea Încă și mai imperios, repezit pe alocuri, În vreme ce cobora până la șoaptă, apăsând fiecare vorbă cu vehemență
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui veneau din toate părțile, sporindu-și forța pe măsură ce Înaintau. Glasul plăcut de bariton devenea Încă și mai imperios, repezit pe alocuri, În vreme ce cobora până la șoaptă, apăsând fiecare vorbă cu vehemență și curgând la fel de stăruitor ca un șuvoi care străbate năvalnic printr-o crăpătură de zid. Trecuseră mai bine de două ore de când Începuse discursul, dar nu dădea nici un semn de oboseală. Dintr-odată, Adam a izbutit să vadă Palatul, piatra lui albă, strălucitoare, se ivise pe deasupra capetelor. De la o vreme
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se vedea că n-are mai mult de douăzeci, douăzeci și doi de ani, deși obrajii Îi erau acoperiți de pete și brăzdați de riduri și de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uniforma mă atrăgea. Deviza „Tineretul trebuie să fie condus de tineret!“ îmi era pe plac, iar oferta era pe măsură: tabere de corturi și jocuri în aer liber prin pădurile de pe malul mării, focuri de tabără printre blocuri eratice întreptate năvalnic spre locul de judecată al vechilor germani din zona deluroasă din sudul orașului, serbări de solstițiu și ceremonialul drapelului în zori, sub cerul înstelat și prin luminișurile care se deschideau spre est. Cântam, ca și când cântatul ar fi putut face Reich-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sânii rotunzi de sub decolteu rochiței. Inundat de iubire o îmbrățișeză pe Teofana atât de tare, încât îi simte sânii sub pieptul său și nu scapă nicio parte a feței nesărutatată, important deliciu fiind buzele-i catifelate. Copleșită de această năvalnică dezlănțuire a stărilor sufletești, Teofana se lasă din nou dusă de valul dulce al iubirii. Hai să ne culcăm, că mâine ne trezim de dimineață, se smulge Teofana din brațele lui Alexandru care nu i-ar mai fi dat drumul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
domn de la început până la sfârșit. Cezar un băiat impulsiv m-a dat gata cu primul lui sărut, fără să aștepte prea mult. Alexandru un băiat calculat și stăpânit abia acum își dă seama că este îndrăgostit și mă zăpacește cu năvalnica lui iubire. De fapt și unul și altul mă iubesc in felul lor. Dar eu cum îi iubesc? Pe care-l iubesc mai mult? Alexandru îmi propune căsătoria. Nu-mi amintesc ca Cezar să-mi fi vorbit vreodată despre căsătorie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în comunism, faza superioară a celei mai drepte societăți din lume. Dar vedeți, vajataia, că drumurile lor sunt mult mai bune ca cele de la noi! Ce părere aveți despre traseul de pe Valea Bistriței de la Dorna la Bicaz? Încântător... Apă cristalină, năvalnică, munți falnici, păduri fără de sfârșit, aer ozonat, cu miresme de rășini și cetină... Da! Colț de țară minunat!... Încântător! Se minunau copiii, amintindu-și câteva repere ale excursiei. Dar la stalița județului ce v-a plăcut mai mult? I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
urmează curba gaussiană firească a energiei creatoare, vârsta a treia găsindu-i într-o lâncezeală propice eventual reeditărilor, domnia sa a început să facă literatură după pensionare, deschizând parcă zăgazurile unei energii ce se acumulase de-a lungul anilor. A scris năvalnic, editând în șase ani cât alții în treizeci. Dacă lăsăm deoparte ediția a doua a volumului de studii de specialitate Preocupări pedagogice, apărută în 1995, din 2002 (când a publicat prima carte de literatură) și până astăzi s-au adunat
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfâșiată uneori de lătrat de câine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a grotei, lumina caldă și blândă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare sângele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Îi aruncă o privire ucigătoare. — Ia te uită, istețul. Să-mi mulțumești că ți-am adus și dumitale unul, și nu un grepfrut, cum meriți. — Dar, femeie, pentru mine ofranda mîinilor dumitale feciorelnice, ăst fruct al păcatului originar, mă-mboldește năvalnic a... — Fermín, te rugăm, i-o reteză tata. Da, domnule Sempere, se supuse Fermín, bătînd În retragere. Merceditas tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el se va ruga la această putere, ca să ne scoată la lumină și la binele nostru, al minerilor, al tuturor celor ce muncesc Și întâi, mai cu reținere și cu stânjeneală, iar mai pe urmă, tot mai bazat și mai năvalnic, se încumetă, semeț, Pamfil Duran a glăsui și a se ruga, într-o modă cum nu mai auzise nimenea Zicând: Atomă și iar Atomă, biruitoare în război Atomă, mai vajnică și mai tare decât natura, Atomă, arată-ți puterea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]