999 matches
-
uneori în durere, ea poate să se facă și în bucurie. Cuvântul acesta nu-i de prisos. Mi-l închipui pe Sisif întorcându-se către stânca sa și că la începutul drumului era durerea. Când imaginile pământului se îngrămădesc prea năvalnic în amintire, când chemarea fericirii e prea îmbietoare, se întâmplă ca tristețea să se trezească în inima omului: e victoria stâncii, e stânca însăși. Uriașa mâhnire e o povară prea grea. Sunt nopțile noastre de pe muntele Ghetsimani. Dar adevărurile zdrobitoare
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Orlova, el laudă meritele pământului rusesc: „De la întinsa Moscovă până la hotarele răsăritene, de la mările arctice până în Samarkand, omul poate merge liber și simți că el este stăpânul acestei Patrii fără margini. Aici, viața noastră poate curge liber, ca Volga cea năvalnică și puternică”. în contextul epurărilor, presiunile exercitate asupra culturii sunt intense. în domeniul muzicii, jazzul este din nou discreditat, cu toate că unul din principalii săi promotori, Leonid Utiosiv, își păstra aureola - cântecul său Suliko este unul din preferatele lui Stalin. Folclorul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sumara mea demonstrație! (Blaga Însuși, În splendidul și unicul său roman Luntrea lui Caron, păstrat cu sfințenie și cu riscuri de familia sa În sertar până În 1990, povestind cum o samă de intelectuali clujeni, retrăgându-se din calea trupelor brutale, năvalnice, ale armatei roșii, nu au făcut decât să reitereze un act, un reflex pe care alți locuitori ai acestor meleaguri subcarpatice l-au făcut În calea invadatorilor feluriți și prădalnici; pe văi În sus, tot mai sus, pierzându-se În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lupte, oricum, diferențe notabile Între generații - cei ai lui Ceaușescu distanțându-se de cei ai lui Dej! -, dar cu siguranță era și o metodă de intoxicare, de tulburare În plus și de slăbire a vigilenței noastre. Epitetul „securist” a pătruns năvalnic În vocabularul și mentalul nostru și al mass-mediei - așa cum, Înainte de război, epitetul de „hoț” era cel infamant! - și a ajuns să Însemne, prin abuz semantic, cu mult mai mult decât semnifica el la origine. Și astfel, noțiunea de „oportunist” și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu pe care ni le Încredințează și uităm că reconstrucția națională - dificilă și necesitând timp, calm și cadre oneste, superior calificate! - nu se va putea face decât printr-un efort intern, ca și altădată! Dar... cum să transformăm acea bucurie năvalnică, plenară, greu suportabilă, din zilele revoluției, care ne-a unit atunci Într-un elan uman inconfundabil și rar, acel „aer istoric!”, Într-o practică de zi cu zi, luptând nu numai cu corupția devastatoare - În fapt, sechele ale centralismului comunist
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sale Doine, piesă edificatoare pentru poziția verticală a autorului și care reflectă indicii privind viziunile sale referitoare la edificarea Europei. Din consemnările lui Theodor Codreanu rezultă clar că poetul acuza, în perioada premergătoare crizei sale, epuizarea nervoasă pricinuită de tensiunea năvalnică a evenimentelor și de activitatea acaparatoare din redacția de la "Timpul". Altfel nici nu s-ar explica retragerea sa la Băile Mitroșewski (după cum se știe) pentru a-și potoli starea nervoasă. Și aici e de reținut precizarea adăugată de Th. Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu le pasă, / Că una dintre ele s-a prăpădit deacasă...” (Mihai Horodnic, Fragment din „File de poveste”, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 2); „Cu tata alături, în carul cu boi / Ieșiam dimineața pe poartă la noi / Și drumul năvalnic, făcea cotituri / Până departe în zări de păduri / Și țarina plină de holde și soare / Râdea bucuroasă cu zâmbet de floare... // Cu ochii departe pe lanuri aprinse / Priviam cum se leagănă spicele ninse / În ploaia de soare cu raze fierbinți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
interior, consolidat într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a închipuirii dătăroare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat în pofida presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, în lumina de deasupra (Blaga, 1969, p. 32). Buchetul de caracteristici ale acestui inconștient, constelația
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întemeierii Țării Mongolilor s-a soldat cu înscăunarea lui Temugin Ginghis Han (domnitor măreț și puternic) în anul 1206. Un istoric chinez a descris procesul de contopire a mongolilor cu cultura han, în felul următor: "Etnia mongolă, asemenea unei viituri năvalnice, unui imens puhoi, s-a revărsat din stepele de la nord de marele deșert Gobi și s-a aruncat nestăvilit în cursul molcom al culturii han, răscolindu-l până în adâncuri și, până la urmă, contopindu-se cu el"8. Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
unor secte religioase, conducătorul fiind Zhu Yuanzhang, fiu de țăran, orfan, devenit călugăr pentru a supraviețui. În anul 1368, acesta a reușit să unească sub stindardul său toate formațiunile revoluționare, a declarat întemeierea dinastiei Ming, luând numele de Hongwu ("luptător năvalnic"). Întemeierea dinastiei Ming a marcat un moment însemnat în istoria Chinei: a fost casă imperială întemeiată de reprezentantul națiunii majoritare Han, care a continuat sistemul politic tradițional chinez; a domnit asupra unei țări unificate; a ridicat pe noi culmi realizările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de pensie. Era bizar să-i asculți pe acești oameni, cu nepoate măritate, pălăvrăgind despre... performanțe reușite, în ciuda spectrului dezolant provocat de coșciug. Lulu, socrul profesorului de la care a transpirat năstrușnica poveste, era un om la locul lui. Aparent, pentru că năvalnice porniri de destrăbălare mocneau sub greutatea neputinței. Întotdeauna era convins că, la o adică... mă rog, ceva, ceva, tot ar putea fi, adică, mai pe șleau, ar merge. Dacă-i tînără, nu se poate, dom'le, chiar nimic, ni mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
i te adresezi, sau de o anumită împrejurare. În general însă, nimeni nu se așteaptă la capodopere literare sau metafizice. Sărbătorile nu sunt „ocazii“ festive ale propriei creativități. Rostul lor nu e seducerea destinatarului sau exhibarea talentelor personale, oricât de năvalnice. E vorba strict de un gest de solidaritate spirituală, caldă, pacificatoare, discretă. Pentru declarații de amor, giumbușlucuri rimate, glumițe sprințare, jocuri de cuvinte și finețuri retorice se pot folosi celelalte zile ale anului. De la o vreme însă și datina exprimată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fără o componentă de „entertainment“. O altă trăsătură caracteristică a pedagogului de școală nouă este apetitul pantomimic. Omul n-are stare, umblă neodihnit printre ascultători, e dinamic, demonstrativ, gimnastic. Îți arată ideile cu mâna, cu genunchii, cu coatele. Corpul participă năvalnic la formularea mesajului, conferința e, în bună măsură, o performanță motorie, iar conferențiarul - un bun exemplu de condiție fizică adecvată. Peste toate acestea, se înalță, ca o lege de fier, exigența experimentală. Vorbitorul ține morțiș să te implice. Prestația lui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i-a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra ei, lovind-o. La trei ani s-a repetat povestea, de data aceasta a doua căruță, al doilea rând de cai, ultimele parcele de pământ
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ca o formulă de alint și protecție, uneori asociindu-l cu „bunica Odi”. Un lucru va rămâne cu siguranță certificat de prezența de spirit a mamei și caracterul său puternic, în sensul că noi copiii săi i-am moștenit firea năvalnică, clocotul acela lăuntric, dar mai cu seamă absența resentimentelor în relația cu semenii, ceea ce a impus legături sincere și durabile. Țin minte cât de bine arăta și ce forme frumoase avea mama; moștenea de altfel ținuta bunicii grămoștence Maia Bodarici
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
se găsesc, contrapunctic în poem, două imagini ale unui alt fel de zbor: Și s-arunca fulgerător; Părea un fulger ne-ntrerupt. Aceste două ipostaze ale zborului țin de dinamica diferită a motivației interioare a Luceafărului; de aici vine și forța năvalnică a zborului-combustie. Starea de vis a copilului care se imagina zburând se regăsește transpusă mai târziu în Sărmanul Dionis: Sărutarea ei îl umplu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, [...] îi încunjură talia [...], iar cu ceilaltă mână fluturând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
casă. De la Bolătău pân-acasă, de-a dreptul, mai era aproape un kilometru! Dar acum mi se părea cel mai lung și cel mai greu drum! Și-am pornit-o la goană. Îmi scăpărau picioarele. Și inima mi se zbătea năvalnic, ca o pasăre prinsă-ntr-un laț, fără scăpare, gata să-mi spargă cușca pieptului! Și tâmplele-mi zvâcneau și ele, de-mi vâjâia capul! Nu mă încumetam să-mi contenesc galopul. Doar încercam, pe furiș, să trag cu coada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la acea salbă de virtuți ale omului ideal. Dragostea! Cinstea! Altruismul! Empatia! Dreptatea! Cumpătarea! Ascetismul! Iubirea aproapelui! Respectarea în toate a principiului "ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!"... În cazul acesta interveni Elvira într-o izbucnire entuziastă, năvalnică este limpede ca lumina zilei: ca intenție, ca ideal uman, maoismul mi se pare superior marxism-leninismului... Miu a tresărit, dintr-o dată, ofensat grav, la auzul acestor cuvinte. În timp ce profesorul s-a întors să-și ia batista din haina pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în devenire. Și frumusețea ei era o capcană cu sens dublu. Pentru ea, care-o avea, abia o strunea și stăpânea, ca pe-un mânz plesnind de sănătate, care se ițea și voia s-o ia la galop zburdalnic și năvalnic, gata să rupă frâul în patru, într-o bună zi, încât să nu-l mai poți nici prinde; iar pentru cel ce-o vedea și-l ademenea era ca o Fata Morgana când te-apropiai și credeai că pui mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la Motelul Ilișești, la care-au participat invitați din țară și întreg colectivul de salariați de la Secția pe care o condusese atâția ani. A fost un moment emoționant, foarte complex. Bițu nu credea că anii au putut galopa așa de năvalnic și că trebuia să-și părăsească postul. Stătea la o masă centrală. Și plângea. Avea în preajmă un frate, o cumnată, fiul și nora, colegii de facultate de la alte secții din țară, lucrători drumari, colaboratori, pensionari, foști și actuali conducători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sângele care umpluse cușca toracică. Era o acțiune tardivă, ineficientă, zadarnică. Oamenii în halat ne-au rugat s-așteptăm pe hol. După câtva timp am înțeles că nici un miracol nu mai era posibil. Timpul se oprise în loc. Inima-mi bătea năvalnic. Sângele-mi zvâcnea la tâmple. Întreaga ființă gemea în adâncuri, neputincioasă. Bițu fratele și prietenul cel mai apropiat, nănașul în seama căruia fusesem lăsat, specialistul în drumuri și poduri, care vreme de patru decenii fusese implicat în realizarea și modernizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ne-om mai Învârti aiurea În țarcul ăsta? — În câte zile suntem azi? m-am pomenit Întrebându-mă și Întrebându-l totodată pe tovarășul meu de nenorocire. În ce zi și-n ce lună? În ce an? Istoria noastră curgea năvalnic amestecând toate datele, Însă oricum era luni și n-am fi avut cum să uităm că luni avem o treabă foarte importantă, și hai repede până nu s-o face ora să plece Pepino la lucru. Pepino nu numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fețe și pe trupuri și nu mă mai săturam Îmbăindu-mă Îm vânzoleala poporului, dragostea mea dintâi și dintotdeauna de care-mi apropiam iarăși buzele Într-un geamăt și-un muget orgasmic atotcuprinzător. Poporul se Înveselea, un sânge proaspăt curgea năvalnic prin vinele lui, Împingându-mă pe străzile care ies spre casa maiorului Zlate. Am pătruns ca Într-o subterană În curtea năpădită de vița de vie Întinzându-se până pe acoperișul casei, acoperind-o și ținând-o permanent la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
deși timpul cu puterea sa tiranică a așternut atâta depărtare.. A dori să-ți deschizi inima, să-ți dezvălui gândurile în amintirea unor ani străluciți.. este un vis pentru oricare dintre noi, elevii de atunci.. Simți niște porniri lăuntrice, adânci, năvalnice.. dar, te înspăimântă gândul.. „Oare, ce mai știu.. oare, ce-mi mai amintesc ?!”. E greu, e foarte greu.. poate chiar imposibil, să cuprinzi, în câteva gânduri, după atâția ani, profesorii, școala care ți-a influențat, ți-a format și modelat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de Dumnezeu a celor din avioane, ocolind măcar bisericile și o parte din clădirile și edificiile importante.. „Sistematizarea”, însă, n-a iertat nimic. Ziduri, bolți centenare și pereți de cetate, peste care au trecut bombele ultimului război, nămeții grei, vijelii năvalnice, și cutremure năpraznice, dar fără să le clintească, urmând demolarea și „sistematizarea” comunistă, să le înlocuiască cu niște blocuri greoaie într-un peisaj romantic plin de amintiri și înobilat de pașii marilor înaintași. N-au scăpat furiei „sistematizarii” comuniste, zidiri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]