9,821 matches
-
proaste, zice Monte Cristo, nu aveți cumva Europa Liberă, dom’ Președinte? — Milițiile rivale, ciocniri în Beirut, se distrează doamna Mina, încercînd să dovedească și ea că are simțul umorului. Schimbă pe bulgari, zice domnul Președinte, cu gîndul la orașul său natal, Oltenița, la Dunăre, la Șantierul Naval și la Fabrica de Mobilă. Nicăieri nu e ca acasă, cugetă cu voce tare. — Știam eu că vă pricepeți și la bulgară, spune Sena. — Vorbește ca pe apă, începe să-l laude Petrică, și-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zile până să aud de Cancelarul Sănătății. „Mai ieftin nu găsiți decât la Froehlich“, spuneau doamnele postate sub felinarele din jurul gării, aproape de hotelul În care găsisem camere de Închiriat, dar unde nu puteam rămâne peste noapte. În vechiul meu oraș natal, oamenii nu erau deloc Încântați de reputația cancelarului. Din punct de vedere pur științific, biologia sa sexuală era doar undeva la un nivel „infantil“, argumentau, fără să Înțeleagă cum poate un uriaș atât de greu de stăpânit ca Froehlich să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
momentul În care Dora a apărut În orașul nostru. Cunoșteam deja Începutul poveștii. Dora era o adolescentă Însărcinată când a sosit, doar cu o adresă mâzgâlită pe o bucată de hârtie. Dar nu știam că aproape nimeni din orașul ei natal nu știa de sarcina ei. — Poate doar două persoane; cel al cărui copil Îl purta și cel care i-a dat adresa. Lui Karp nu i se părea ceva de neconceput ca aceste două persoane să fie, de fapt, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
două sute cincizeci de absolvenți, nu erau decât unsprezece goimi și un negru. Ia-ncearcă să te pui cu ei, zicea unchiul Hymie... Așa că, după ce a cântărit situația, tata a făcut o cerere de transfer, prin care să revină pe meleagurile natale și, deși șeful lui direct nu se arăta deloc dispus să piardă un tip atât de muncitor (și, firește, a clasat cererea), maică-mea a dat, în cele din urmă, pe cheltuiala ei, un telefon la Sediul Central din Boston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se așeză să-și aștepte bărbatul. *** — Henry James nu avea decât o jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul om și-o înjumătățise alergând după o tulumbă, pe vremea când voia să fie pompier amator, în Bostonul său natal. S-a împiedicat și a căzut sub copitele calului, ridicându-se palid și doar pe jumătate bărbat. L-au dus acasă, la familia lui excepțională, pe targă. Fratele său, William, s-a uitat la bietul Henry. Și-a ațintit privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Fâșie de material textil purtată de unii dintre bărbații hinduși în jurul taliei și între picioare (n.t.) Tărâm imaginar locuit de uriași, descris de Jonathan Swift în Călătoriile lui Gulliver (n.t.) Aluzie la mitul lui Oedip: Teba este cetatea natală a acestuia, unde urmează să i se împlinească destinul orânduit de zei. (n.r.) Penelope Leach, Hugh Jolly: celebri autori britanici de cărți despre sarcină și îngrijirea copilului (n.r.) Personaj din piesa The Fair Penitent (1703) a lui Nicholas Rowe, prototip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dominată de corupție. La 29 de ani, Tao Yuanming a fost numit într-o funcție dregătorească. La scurt timp însă, sincer și vertical din fire, neputând suporta întunericul instaurat în cercurile celor care dominau țara, el se retrage pe meleagurile natale. Împovărat de nevoile și grijile vieții, Tao Yuanming mai acceptă de câteva ori posturi de funcționăraș, dar tot de atâtea ori le părăsește. Ultima dată, pe când avea 41 de ani, Tao Yuanming a fost numit prefect al ținutului Pengze. Însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zbuciumată, devine consilier al unui grup de răsculați. Ulterior, forțele unei alte răscoale țărănești, conduse de Zhu Yuanzhang, răstoarnă dinastia Yuan și întemeiază, în 1368, dinastia Ming. Văzând cum năzuințele sale politice se spulberă, Luo Guanzhong se retrage pe meleagurile natale, unde duce o viață de pustnic și se dedică creației literare. Acțiunea romanului Cronica celor trei regate se petrece într-un interval de aproximativ 100 de ani (184-280 e.n.), o perioadă istorică extrem de haotică. Pe baza materialelor istorice, a notițelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
veche. A fost un pictor remarcabil, caligraf, poet, compozitor, maestru în Go și un pasionat colecționar de opere picturale și caligrafice celebre din istorie. Datorită harului său literar extraordinar s-a bucurat încă din adolescență de faimă pe meleagurile sale natale. Dar erudiția și talentul său sunt minate, în repetate rânduri, de mentalitatea conservatoare a pedanților vremii, care îl țin departe de posturile și titlurile dregătorești râvnite. O astfel de situație îl condamnă la o viață destul de săracă și îl determină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aprindă. Nu-și pierdu încrederea și adună și alte crengi, frecându-le cu răbdare unele de altele. Într-un final, o creangă începu să fumege și apoi se aprinse. Tânărul se bucură până la lacrimi. Apoi se întoarse în satul său natal, aducându-le oamenilor sămânța focului care nu se stinge niciodată metoda de aprindere a focului prin frecarea crengilor. De atunci, oamenii au scăpat pentru totdeauna de frig și de spaimă. Convinși de curajul și înțelepciunea tânărului, ei l-au ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
altul. Propunerea sa a fost refuzată sub pretextul că Qin nu are ambiția de a cuceri alte state, deși, pe furiș, se pregătea pentru unificarea Chinei. Neavând încotro, Su Qin a revenit foarte afectat de întâmplare în Luoyang, orașul său natal. Văzându-l într-un hal fără de hal, părinții săi au refuzat să-i vorbească, iar propria soție nici nu se mai uita la el. Su Qin a cerut atunci ceva de-ale gurii cumnatei sale, dar aceasta nu numai că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru că învăț cu sârguință. Cât despre slăbiciunea mea pentru femei, este o minciună." "Ce argumente ai?", l-a întrebat regele. Song a continuat: "Femeile frumoase sunt, în majoritatea lor, în statul Chu, iar multe dintre ele trăiesc în ținutul meu natal. Cea mai frumoasă femeie de la noi este vecina mea. La soare te poți uita, dar la ea, ba. Mi-a făcut ochi dulci, zilnic, peste gard, timp de trei ani și tot nu m-a înduioșat. Cum să fiu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o zi". Tare supărată, femeia i-a răspuns: "Ești bărbat și nu poți să te întreții singur. Ți-am dat de mâncare din milă. Mai crezi că aștept vreo răsplată?" Han a fost cuprins de rușine. În Huaiyin, orașul său natal, mulți tineri considerau că el era un om fricos, deși era mare de statură și purta sabie la brâu. Într-o zi, un băiețel l-a oprit pe o stradă din centrul localității, spunându-i: Dacă ai curajul, lovește-mă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o simbrie de mizerie, mai bine mor de foame." Și-a prezentat imediat demisia din postul pe care îl ocupase doar 80 de zile și s-a întors acasă. Retras din viața politică, Tao și-a găsit refugiul în satul natal. Lucra pământul și scria poezii despre viața și truda țăranilor, despre frumoasele peisaje de la țară. La bătrânețe, Tao Yuanming a trăit în sărăcie. După un incendiu care i-a mistuit aproape întreaga agoniseală, a dus-o și mai greu. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ei și versurile scrise, prințesa a plâns zi și noapte, fără să mănânce și să doarmă. Aflând despre aceasta, Yang Su a rămas foarte mișcat. L-a chemat pe Xu Deyan și i-a dat voie să plece în orașul natal împreună cu prințesa Lechang. Așa s-au regăsit, în final, cei doi soți. Visul de la Nanke În timpuri străvechi trăia la Guangling un om pe nume Chun Yufen. În curtea dinspre sud a casei sale era un salcâm uriaș, cu o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înalți demnitari dobândeau averi prin trafic de influență, Virgil Măgureanu (șeful SRI) a deturnat criticile care îl vizau. Dar în 1997 a ieșit la iveală faptul că își construise o vilă cu patruzeci și trei de camere în comuna sa natală.[...] Calendarul reformelor economice în timpul cât Văcăroiu a fost premier a fost amânat constant, iar în 1996 ritmul privatizării în România era aproape cel mai lent din țările est europene. Atunci când a părăsit funcția, în 1996, guvernul privatizase doar 12% din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
favorite ale depozitării reziduurilor sau ale furnalelor poluante. Micii producători, ca și fermierii și meseriașii, odinioară coloana vertebrală a comunităților sărace dar stabile, sunt dezrădăcinați și transformați în forță de muncă flotantă, fără țară, separați de familiile și locurile lor natale. Sute de mii de copii, mulți fără familie, își câștigă existența din cerșit, din furturi, căutând prin gunoaie, din prostituție și făcând munci de ocazie pe străzile marilor orașe din Asia, Africa și America Latină (astăzi cifra e cu mult mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și piețele lumii sunt controlate și administrate de corporații mondiale uriașe; Cultura de consum aruncă oamenii într-o goană frenetică după bunuri materiale efemere; Corporațiile sunt libere să acționeze urmărind numai profitul, disprețuind omul; Nu mai există loialitate față de țara natală. Toate aceste lucruri conduc omenirea spre autodistrugere. În acest context, care poate părea deprimant, una din salvările omului și o soluție care vine în completarea celorlalte (fără a fi mai puțin importantă ci dimpotrivă), este credința religioasă pe care o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
urmărind numai profitul și disprețuind omul. Cultura de consum, promovată cu mari investiții în publicitate și moduri de desfacere, aruncă oamenii într-o goană frenetică după bunuri materiale efemere. Managerii acestor corporații nu mai au nici o loialitate față de țara lor natală. S-ar părea că are dreptate președintele Republicii Cehe, Václav Havel, când afirmă: „Cred că există motive întemeiate pentru a sugera că Era modernă s-a încheiat. Astăzi, multe lucruri arată că străbatem o perioadă de tranziție, când, se pare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
puhoi de lume, de parcă naționala de fotbal s-ar fi întors triumfătoare din Macedonia sau chiar Islanda. De fapt, oamenii veniseră să-l petreacă pe Takamura, care decisese, în urma eșecului înregistrat în fața lui Vișină, să se întoarcă pe meleagurile lui natale, unde nimeni nu-i căuta nod în papură sau îi punea bețe în roate. - Rămâi, nene Takamura, rămâi, se rugau fanii lui de el. Nu poți să ne lași singuri! Avem nevoie de tine, de ajutorul tău! Dar Takamura era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
unchiul ei. — Cine-i bărbatul care locuiește în casa asta? întrebă ea. N-are și el o nevastă? Întrebarea le făcu pe amândouă să chicotească. — Ooo, ba are o nevastă, o informă cea mai în vârstă. Locuiește în satul lor natal, lângă Mahalapye. El se duce acolo în week-end-uri. Doamna asta-i nevasta lui de la oraș. — Și nevasta de la țară știe despre nevasta de la oraș? — Nu, răspunse cea în vârstă. Nu i-ar plăcea aranjamentul. E catolică și este foarte bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dar știu că unei persoane ca dumneavoastră nici că i-ar păsa. Nu vă pasă de femeia aia. Și asta nu doar pentru că este o albă de departe; nu v-ar păsa nici dacă ar fi o femeie din satul natal, nu-i așa? El îi rânji în nas. — V-am spus. Întrevederea noastră a luat sfârșit. — Dar oamenii cărora nu le pasă de ceilalți pot fi obligați să le pese. Bărbatul fornăi. Într-un minut o să sun la Administrație să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
știu totul despre Angel și subiectele de examen. Am o declarație detaliată la mine la birou. Vă trag scaunul de sub fund într-o clipită. Ce v-ați face în Gaborone ca lector universitar șomer, Rra? O să vă întoarceți în satul natal să dați o mână de ajutor la creșterea vitelor? Cuvintele ei, observă, căzură ca niște lovituri de topor. Escrocherie, gândi ea. Șantaj. Așa se simte șantajistul când are victima la picioare. Simte o putere supremă. Nu puteți face asta... O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
arunce În lume cu fața asta? RÎse din nou. Dacă vreodată a existat, a murit de frică, sau de rușine, văzîndu-mă. Aproape o lună mai tîrziu, bătrînul căpitan povesti, Într-o discuție Îndelungată și cam incoerentă, despre viața din Galicia natală, despre superstițiile poporului său și uriașa maimuță albă care-i Însoțea adeseori pe pescarii și marinatii din Aldan cînd se Îndreptau, În zori, spre bărcile lor. De asemenea, Își aduse aminte, fără să reușească să-l localizeze cu precizie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
regleze respirația În funcție de fluxul și refluxul, pricină pentru care rămase Încredințat că, În orice ocean diferit Pacificul cu ape liniștite, o asemenea ascunzătoare ar fi fost cu totul impracticabilă. Își aduse aminte de spargerea violentă a valurilor pe țărmul său natal, Cascais, și Îi mulțumi lui Dumnezeu că nu era vorba despre același ocean, căci impetuosul Atlantic l-ar fi făcut arșice, izbindu-l de peretele de stîncă din fundul refugiului său la primul val puternic. În felul acesta, jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]