1,525 matches
-
poezii elementul creștin alternează, într-un straniu amestec, cu cel păgân... Acea artificialitate sclifosită care se observă în general la scriitorii din această perioadă atinge nivelul său extrem în stilul acestui retor, care nu e capabil să spună nimic cu naturalețe și simplitate”. BIBLIOGRAFIE Ediții: CSEL 6, 1882 (G. Hartel); MGH, Auctores Antiquissimi 7, 1885 (Fr. Vogel). Studii: L. Navarra, Contributo storico di Ennodio, Aug. 14 (1974), 315-342; vol. col., Magno Felice Ennodio, Contributo nel XV centenario della nascita, Poggi, Pavia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
semnificative și încărcate de autenticitate. Căsnicii ratate, pierderea agoniselii de-o viață, lupta cu bolile, suferințele materne sau deziluziile sentimentale ar fi numai câteva aspecte alături de multe altele, reconstituite cu spirit de observație, într-o relatare concisă și plină de naturalețe. Nu lipsesc unele căderi în patetic, tușele moralizatoare, repetițiile, dar în general nota de firesc rămâne dominantă. În basme, H. respectă, când și când, linia tradițională a poveștii populare, derulată în limbajul său specific, dar nu de puține ori o
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
aristocratiza”. Dar în dorința de a păstra în jurul său un grup și de a impune o direcție literară, Macedonski îl lansează în L. o. și pe unul dintre discipolii săi, Constantin Cantilli, poet lipsit de originalitate, la care descoperă însă naturalețe și simplitate. Alături de Al. Macedonski (Psalmi moderni, Ploaia, Gusla, Ecourile nopții, Cameea) și de Ion Theo (Valea Saulei, Mai în roz, Do-re-mi), poezie au mai publicat Aristide și Constantin Cantilli, Elisabeta M.Z. Ionescu, iar D. Caselli, fragmente de roman
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
scuturi (1937) se bucură de atenția criticii, R. fiind considerat un talentat „înfăptuitor de poezie modernă”, un „descătușător (ca și alți «iconari») al versului matern” (Perpessicius) din Bucovina. Poeme notabile sunt Preludiu și Neohaiducească, cu versuri „crude”, de o vibrantă naturalețe: „Îmi place să trăiesc ca pădureții vara, în pădure./ Cu suflet acru, necioplit și dur./ Să mă hrănesc cu ploi și vânt (sunt și zile pure)/ numai argint suflat pe fond de azur.” În pofida tinereții autorului, poezia este înfiorată de
ROSCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
Biblie, versificând fluent momentele cheie ale Facerii și ale vieții și faptelor Mântuitorului, dar totul în limbaj, imagini, viziuni convenționale. Cei care i-au comentat lirica relevă în primul rând calitățile formale, tehnice, versurile atent elaborate după norme clasice, cursivitatea, naturalețea desfășurării textelor, precum și percepția vizuală nuanțată, de unde efecte plastice notabile. Șerban Cioculescu, de pildă, remarcă „virtuozitatea metrică” și consideră că poetul este creatorul unui „lirism luminos și stenic”. Ca dramaturg, S. începe prin a se ocupa de cazuistica relațiilor amoroase
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
feminine: lirism, subiectivitate, atenție la detaliu și la semnificațiile faptului aparent banal. Textele configurează o biografie în căutarea unui timp pierdut. Se remarcă însă, încă de pe acum, o inconsistență a suflului epic, o construcție saturată liric, „un artificiu stilistic, în detrimentul naturaleței” (Laurențiu Ulici). Ș. scrie și un volum de reportaje, Jur că voi spune adevărul (1983), inovator în cadrul genului, unde notația atentă, participarea afectivă și, mai ales, înregistrarea diverselor puncte de vedere asupra evenimentelor au la bază premisa „Adevărul nu are
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
3) sistemul strategie-spontaneitate: - utilizarea strategiei (în sensul activității persuasive și manipulative) poate compromite eficiența unei interrelaționări atunci când este descoperit adevăratul motiv; nimănui nu-i place să fie victima vreunui „plan ascuns” al altei persoane; - spontaneitatea poate oferi celeilalte părți aparența naturaleții și deschiderii spre un răspuns pozitiv; răspunsul spontan, nemanipulativ oferă încredere că această manifestare este adevărată și nu ascunde o altă intenție; 4) sistemul neutralitate-empatie: - răspunsul neutral indică celeilalte părți dezinteresul primei părți în ceea ce o privește, și astfel poate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în duh”, că există o „unitate [a] spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului”, ambelor fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia agresivă sau Despre poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
1970, la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, drama Minodora. Prima carte, culegerea de versuri Fântâna Albă, îi apare în 1963. Fântâna Albă e o carte despre trăirile unui adolescent dezrădăcinat din mediul rural, de unde și substratul nostalgic al meditațiilor, particularizate prin naturalețe și sinceritate. Mireasa (1967) oferă o suită de nuvele din viața satului. Proza lui S., autor „cu un spirit fin de observație și cu simțul acut al situațiilor de viață paradoxale” (Mihai Cimpoi), conturează psihologii, într-o formulă laconică, parabolică
STRAMBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289970_a_291299]
-
și în poezii elementul creștin alternează, într-un amestec ciudat, cu cel păgîn... Artificialitatea sclifosită care se observă în general la scriitorii din această perioadă atinge nivelul extrem în stilul acestui retor, care nu e capabil să spună nimic cu naturalețe și simplitate”. Bibliografie. Ediții: CSEL 6, 1882 (G. Hartel); MGH, Auctores Antiquissimi 7, 1885 (Fr. Vogel). Studii: L. Navarra, Contributo storico di Ennodio, Aug. 14 (1974), pp. 315-342; ***, Magno Felice Ennodio, Contribuție la al XV-lea centenar al nașterii, Poggi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
plăcută, Gabriela Daha o Adelă vioaie cu timbru acrișor, Constantin Danu o voce frumoasă dar dezordonată, Corneliu Tudosie un Eisenstein impersonal, Claudia Hanghiuc un Orlovski în linie tradițională și baritonul Ștefan Popov un Falke ce și-a cucerit publicul prin naturalețea cântului și jocului. Acest public frecventator al Operetei, care este puțin probabil să meargă la Operă să vadă și spectacolul de acolo, după cum amatorii de operă nu cred că s-ar declara satisfăcuți de varianta Operetei. Nu atât din cauza unor
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
histrionii anilor '60, are în poemele ei o intransigență morală asemeni celei anunțate de generația '80 (și a participat cu mult ecou, chiar dacă cu un scris cumva diferit la Cenaclul de Luni), iar acum a știut să se apropie cu naturalețe de tinerii anilor 2000. Cum? într-un fel foarte simplu: comunicînd firesc. Fără emfază și exces de metafore, fără sfătoșenie plicticoasă, cu un fel de tinerețe care ne-a cucerit și care ne-a făcut să-i citim cărțile poate
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
poate controla, Cheresteșiu - revoluționarul de profesie ajuns colonel de securitate, și Victorița - amanta vulgară a lui Dumitru Vinea, tip de femeie „infernală, versatilă și energică, nu lipsită de vocație erotică” (Eugen Simion) -, care, toate, conving prin impresia de prospețime și naturalețe a acțiunii directe, fără problematizări și ocoluri analitice obositoare. Expresie a preocupărilor moral-filosofice ale autorului este și romanul Racul, roman politic, parabolă a dictaturilor sud-americane, dar trimițând în subtext la dictaturile comuniste. Personajul problematic este de data aceasta Miguel, cel
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
spirituală a lumii de azi, iar cei care au Înțeles, scăpați brusc din ruminarea unor circulare cu adevăruri destul de eterne, din plin secol al XIX-lea, adulmecă cu pioșenie vasele comunicante ale notorietății, mizând un moment pe cultură cu o naturalețe imperturbabilă, dar catastrofic plasată. Poți ghici atunci, dincolo de marea diferență pe care o cultivă cu egală asiduitate, cum fiecare se sprijină tacit și aproape pervers pe existența celuilalt, cum pozitivismele și misteriosofiile, În divorț neconcludent, se reîntâlnesc optim și Își
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Lirica lui S. se remarcă dintru început prin forța de sugestie a limbajului și a imaginii și, în același timp, prin lipsa totală de ostentație, printr-o „autenticitate” aproape copilărească. Fără să violenteze limbajul, fără să șocheze, poetul sugerează cu naturalețe și simplitate, comunică semne-simboluri ale realității, oferind o percepție sincretică a lumii, de o concretețe și o acuitate senzorială extreme. Poemele sunt scurte, concentrate, materia poetică se strânge într-un nucleu de masă minimă și densitate maximă. În fond, S.
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
recunoaște în ea o voce postmodernă: detașată față de ea însăși și față de actul poetic, cu moderație ludică și ironică, mai totdeauna ambiguă. Dacă tehnica - recompunerea imaginii realului din fragmente disparate - nu aduce noutăți în planul structurii, poemele se disting prin naturalețe, prin firescul lor. Surprinde trecerea dintr-un registru în altul, de la jocurile de limbaj la imaginea frustă sau la inserția unui detaliu șocant, prin care lirismul scurtcircuitează un poem, altfel discursiv sau evaziv ca semnificație: „lumea se strâmtează/ cu fiecare
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
pensionează. Debutează în 1939, la „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. A publicat și sub semnăturile Mirescu și Aiax. În primele culegeri de poeme ale lui S., Solii către lumină (1940) și Echinox (1941), versurile se remarcă prin discreție și naturalețe, prin tonalitatea frecvent depresivă și prin sobrietatea mijloacelor figurative. Cu vagi irizări din G. Bacovia și Lucian Blaga, dar și din Giuseppe Ungaretti, Umberto Saba sau Eugenio Montale, se propune o lirică a pustei și a așteptării. În 30 de
SFETCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
un moment de cumpănă din viața unei tinere femei. Din punct de vedere arhitectonic, romanul este mai puțin izbutit decât prozele scurte, din cauza verbozității și a unor largi acolade-lest, chiar dacă și acum atenția acordată detaliilor, stilul alert dau impresia de naturalețe. Abandonând ficțiunea, S. dă în Dosarul „Marin Preda”, subintitulat „viața și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale Securității, mărturii și fotodocumente”, o carte de mare valoare documentară. Coroborând datele accesibile până în momentul redactării, Dosarul... se remarcă și prin
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
c) Logica desfășurării activității și strategiile utilizate: c1) Oportunitatea manierei de desfășurare în raport cu tema și vârsta (introducerea unor elemente de noutate în desfășurarea activității educative). c2) Mediul educațional. c3) Derularea conținutului de idei al temei (exprimare profesor, exprimare elevi, elasticitate, naturalețe, spontaneitate) c4) Integrarea mijloacelor și materialelor didactice propuse (concordanța cu tema): c5) Observații privind comportamentul elevilor, privind formarea sentimentelor morale, civice, patriotice, etc.). d) Metode folosite (dialogul, expunerea, exercițiul, povestirea, lectura, exemplul, demonstrația, analiza psihologică, ancheta - chestionare, analiză, studiul de
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
de sticlă/ Sau vorbesc despre violențele inaccesibile ale panterei/ Tu ești femeia în care se deschide visul/ Ca o enormă plantă de apă/ În care oasele lustruite sunt ace de cusut/ Blănurile oceanelor pentru totdeauna” (Peisajul necunoscut). T. trece cu naturalețe dintr-un regim într-altul al imaginii, dintr-o tonalitate într-alta, de la ritmurile largi, somnolente, la rupturile violente, de la cruzime la delicatețe sau umor negru, de la detașarea lucidă la cel mai intens lirism, de la plonjarea hipnotică în vis la
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
ori miză polițistă, reprezintă adevărata vocație a lui T. și explică succesul său de public. Scrisă într-un stil alert, fluent și antrenant, proza din Un dolar, doi dolari. Valetul de treflă (1974) este agreabilă, tonică. Eroul narator trece cu naturalețe și umor prin împrejurări neobișnuite, relatându-le într-o confesiune autoironică, ușor parodică. O factură aparte are Rolls-Royce (1976), fals roman polițist, printre altele textul făcând obiectul unui proces de presă pentru plagiat. Mai curând parabolă a unei rătăciri și
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la metafora substanțializată, procedări susținute de iscusința tehnică, alimentată de erudiție și de naturalețea referințelor livrești. De fapt, catalogarea rămâne valabilă mai ales pentru prima etapă, în care se înscriu volumele Mic tratat de glorie, Cântec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură și Uneori, plutirea, ambele apărute în 1977 și distinse cu
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
a întreprinde noi explorări, fascinat de istorie și de peisajul ținuturilor în care trăiește. În Aventură dincolo de timp autorul pornește de la universul copilăriei și al adolescenței pentru a face trecerea către literatura fantastică. Îmbinarea realului cu fantasticul este realizată cu naturalețe, demonstrația urmărită fiind ruptura dintre vis și decepția pe care o aduce realitatea. Într-o peșteră, simbol al unui paradis atemporal, adolescentul descoperă un bătrân pustnic, din istorisirile căruia reiese că acțiunea se petrece în vremea lui Dragoș-Vodă. Accentul se
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
îl și numea „primul bucegist român”. Cu Robinsonii Bucegilor. Întâmplările a trei cercetași (1916), volum premiat de Academia Română, și continuarea acestuia, Vraja Bucegilor (1926), intriga romanescă se simplifică în favoarea notelor de drum și a descrierilor de peisaje, iar dialogurile capătă naturalețe. În 1925 U. iese din tiparele preocupărilor anterioare odată cu comedia într-un act Carte de bun trai, „o bluette, cum ar zice franțuzul”, dedicată în semn de prietenie și admirație lui Valjan. Din lămurirea preliminară reiese că nodul dramatic i-
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
mărturisiri că inimi n-avem reci!” Arta însăși, „zbor” al „duhului”, stă sub puterea lui Amor. În mod fericit, tiparele nu reușesc să înăbușe întotdeauna accentele mai personale ale expresiei sentimentului: jocul de impulsuri contradictorii ale sufletului îndrăgostit, surprins cu naturalețe în Adevărata iubire, timbrul aproape folcloric al laudei iubirii în Călătoria sau în Despărțirea (Cântec românesc), gingășia unor imagini din Zâna de plăcut, La espresia fisionomiei unei fetițe, Măsura gurei. Față de discursivitatea din La Amor sau din Iubirea-n veci
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]