911 matches
-
punct important al muzeului, galeria deține câteva opere ale celor mai mari pictori ai ariei germane: Cranach, Altdorfer și Dürer. Resimte climă rafinată a micilor curți princiare germane „Caritatea” lui Cranach, caracterizată de scenă realistă a peisajului pe fundal. Acest naturalism minuțios este una dintre trăsăturile constante ale artei germane, aș cum o dovedește și „peisajul cu o pasare” a lui Altdorfer, unul dintre cele „două peisaje pure” care se păstrează de la acest artist. În același fel, Dürer incrustează fiecare rid
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
însă, este peisajul, așa cum dovedește „The Watering Place” și fundalurile peisagistice ale portretelor sale. După sec. al XVIII-lea și al XIX-lea genul portretistic găsește un nou interpret magistral în Sargent. Odată cu Constable artă peisagistica se deschide spre un naturalism intens, în timp ce Turner încredințează doar culorii - libere și anticonvenționale - datoria de a comunica emoțiile și senzațiile. </div> LAN DE GRÂU CU CHIPAROȘI
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
până la moarte. În epoca respectivă, Olanda cunoaște o perioadă de maximă înflorire, iar Haarlem-ul devine un centru cultural de primă mărime. Hals a fost ucenicul lui Karel van Mander, dar a renunțat rapid la stilul manierist al maestrului sau în favoarea naturalismului, sub influența caravaggiștilor olandezi. s-a născut la Antwerpen, probabil în anul 1582. Tatăl lui, Franchoys Hals, era meșteșugar și negustor de postav. Părinții încurajează preocupările artistice ale copiilor, la fel ca Franș, și frații mai mici, Joost și Dirck
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
care nu poate găsi răspuns, ca și Raskolnikov. Liviu Rebreanu considera că sensul ultim al realismului constă în construirea unei alte lumi „care adaugă ceva, care prelungește creațiunea”. Autorul introduce însă și elemente aparținând altor curente literare cum ar fi naturalismul (evidențiat în prezentarea atmosferei dezolante a peisajului, în concordanță cu stările sufletești ale personajelor, și prin exacerbarea trăirilor interioare) și sămănătorismul (trăirea unui sentiment al dezrădăcinării, considerat o cauză a inadaptării și a înfrângerii). Descrierea unor senzații intense precum setea
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
pe Herseni să identifice „ prin logica problemelor și a problematicii sociologiei” o serie de paradigme în istoria sociologiei. Integrarea demersului său în istoria sociologiei, a însemnat lămurirea limitelor și a cadrului de manifestare al următoarelor paradigme: mecanicism, contractualism, psihologism, relaționism, naturalism, istoricism, sociologism, universalism, noologism, fenomenologism. El nu a identificat aceste paradigme pentru a le accepta, ci pentru a avea față de ele o poziție critică, dezvăluind astfel originalitatea gândirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „poziția cea mai puțin întemeiată”. Contractualismul
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
ca rezultat al acțiunii indivizilor. Primul pas spre o sociologie propriu-zisă îl realizează relaționismul, numai că societatea nu se reduce doar la relații, ci „ea ne apare ca o realitate dincolo de ele”, iar relaționismul nu lămurește ce este societatea. În ce privește naturalismul, Traian Herseni are convingerea că „analogiile de suprafață cu natura organică nu contribuie la clarificarea realității sociale și a specificului ei”. Istoricismul reprezintă un plus pentru viața științifică a societății. Indubitabil, „societatea este și un proces istoric”, dar sociologia trece
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
lui Searle. Argumentul împotriva a ceea ce el numește " AI puternic" este parte a unei poziții ceva mai largi, ce cuprinde relația dintre minte și corp. Searle se opune deopotrivă dualismului și reducționismului în favorea unei poziții pe care o numește " naturalism biologic." Punctul său de vedere caracterizează conștiința drept un fenomen emergent al organismului care are doar proprietăți fizice (analog modului în care presiunea unui gaz e o proprietate emergentă a milioanelor de molecule care se ciocnesc). Intenționalitatea stă în inima
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
Dennett scrie chiar, în ultima lui carte, că dezbaterea dintre Quine și criticii săi nu a mai avansat din 1974, anul publicării unui simpozion despre "Word and Object"!) Poate cea mai mare influență însă a avut-o Quine în promovarea naturalismului filosofic. Deși mulți filosofi americani de la începutul secolului trecut se declarau naturaliști, Quine a dat un suflu nou mișcării prin concentrarea pe o concepție metodologică (filosofia și științele—de la matematică și fizică până la istorie și economie—sunt continue în spectrul
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
de la începutul secolului trecut se declarau naturaliști, Quine a dat un suflu nou mișcării prin concentrarea pe o concepție metodologică (filosofia și științele—de la matematică și fizică până la istorie și economie—sunt continue în spectrul activităților omenești), iar nu metafizică (naturalismul era înțeles de John Dewey, Ernest Nagel și Roy W. Sellars ca opus al "supranaturalismului"). "Epistemologia naturalizată", de pildă, este un "capitol al psihologiei" prin faptul că investigația arhitecturii și dinamicii sistemelor noastre de convingeri trebuie să facă uz de
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
țină cont de teoriile științifice cele mai bune ale momentului mai mult decât de schemele conceptuale tradiționale (de pildă, modelul standard al particulelor elementare ar trebui să ghideze cercetările ontologice mai curând decât categoriile lui Aristotel). Deși versiunea quineană de naturalism este foarte radicală și are destul de puțini susținători astăzi, filosofi extrem de diverși ca Dennett, Jerry Fodor, Alvin Goldman, David Armstrong, Philip Kitcher sau David Chalmers se declară naturaliști, pentru că pretind propriilor concepții armonizarea (cel puțin) cu descoperirile științifice relevante. În
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
și muncitorii agricoli migratori devenind eroii principali al cărților sale. Viața umiliilor "paisanos" din Monterey sau a fermierilor săraci din Salinas Valley sau Oklahoma este descrisă cu cald umor și culoare regionalistă, tehnica realistă a narațiunii alunecând uneori într-un naturalism brutal, în care protestul social este atenuat de frecvente implicații mistice. După "Tortilla Flat", Steinbeck a publicat o succesiune de cărți, bucurându-se de o mare popularitate în rândul cititorilor: "In Dubious Battle" (Bătălie îndoielnică) în 1936, "Of Mice and
John Steinbeck () [Corola-website/Science/303900_a_305229]
-
începutul anilor nouăzeci, se află în apropierea "nabiștilor" și a simboliștilor, ceea ce a avut ca rezultat o utilizare mai armonică a culorilor. Litografiile lui Lautrec devin mai decorative, începe epoca lor de strălucire. Nu se rupe de temele aflate aproape de naturalism, în același timp utilizând în activitatea sa formele sintetice aflate în armonie cu ironia sa atât de caracteristică. Trebuie însă menționat faptul că poziția ironică a lui Lautrec nu rezultă din malițiozitate. Dimpotrivă, comentariile sale satirice sunt pline de simpatie
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
di Cristoforo Vannucci, zis il Perugino sau (n. cca.1450, Città della Pieve - d. februarie 1523, Castello di Fontignano) a fost un pictor renascentist italian, reprezentant al „Școlii din Umbria”. În operele sale, primite cu entuziasm din partea contemporanilor, se reunesc naturalismul și claritatea lui Andrea del Verrocchio cu luminozitatea și aspectul monumental din operele lui Piero della Francesca. Perugino a exercitat o influență puternică asupra picturii italiene din perioada de vârf a Renașterii, ceea ce se poate observa cel mai bine în
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
să-l atingă lumea, spre deosebire de pragmatiști, care se concentrează pe lume în felul în care este în prezent. În mod asemănător, în domeniul artei, idealismul susține imaginația și încearcă să realizeze concepția mentală a frumosului, un standard de perfecțiune, juxtapus naturalismului și realismului. Orice filozofie care acordă importanță crucială idealului sau domeniului spiritual, poate fi considerată „idealistă”. Idealismul metafizic este o doctrină ontologică care susține că realitatea însăși este incorporală sau experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
sericicultura, creșterea vitelor și, mai ales, a oilor.După aceasta, a se concentra atenția pe bogățiile minerale și pe calitatea apei minerale, pe cultura, meșteșugurile fiecărei provincii, pe flora, fauna, forma și structura munților și, în sfârșit, pe toate ramurile naturalismului... A se face observări geografice și meteorologice, a se determina locația fiecărui punct geografic important și a se strânge orice informație ce ține de tradiții, credințe, monumente, legende și obiecte antice. În general, expedițiile naturaliste din perioada monarhiei Ecaterinei a
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
azi admisă, chiar confirmă ideea că Isus ar fi înviat. Din punct de vedere psihologic, unii argumentează că relatarea învierii se bazează pe halucinațiile Apostolilor produse de intensa lor tristețe datorată pierderii lui Iisus. Istoricii de după Epoca Luminilor lucrează cu naturalism metodologic, de aceea ei nu pot niciodată confirma miracolele drept evenimente istorice reale. în Artă
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
adune în ea, imprevizibil, mișcări sufletești contrastante. Teoretizând simbolismul, Macedonski a înțeles să-l și promoveze stăruitor în literatura română. În numele acestui curent, directorul “Literatorului” a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia românească de până atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism - tot ce putea impresiona prin neobișnuit și bizar. El însuși s-a exersat în compuneri alcătuite după ultima modă pariziană, menite să revoluționeze lirica. După modelul lui Rollinat, din care a și tradus, Macedonski a afișat uneori preferințe
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
persecuțiile naziste și să se stabilească în America. Contele Aleksei Nicolaevici Tolstoi (1883 — 1945) a aparținut unei ramuri diferite a familiei. Primele lucrări de proză scurtă ale lui, publicate în 1910, au fost puse la zid de critici pentru excesivul naturalism și erotism destrabalat. Alexei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917 în timpul revoluției bolșevice din octombrie și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori. A
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
inocenți care sunt zdrobiți în calea sa - multe se desfășoară pe perioada Războiului Franco-Prusac din anii '1870. Timpul este un tămăduitor infailibil care vindecă fără niciun leac rănile sufletului." Unul dintre părinții povestirilor scurte și ai nuvelei, demn reprezentant al naturalismului francez, s-a născut în ziua de 5 august 1850, la Dieppe, în Normandia atât de îndrăgită și pe care o va purta în suflet oriunde îl vor duce valurile vieții. A trăit și a scris într-o perioadă în
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
dacă, prin definiție, lirismul este expresia eului, romanul trebuie, și este, expresia non-eului. Într-o perioadă istoricește scurtă, 1860-1890, se impune, ca o prelungire exacerbată a realismului lui Gustave Flaubert și a pozitivismului lui Hyppolite, Taine un nou curent literar, naturalismul. Chiar denumirea curentului, derivat de la „natura”, sugerează abordarea biologicului, primatul eredității în creionarea personajelor aflate în situații-limită. Naturalismul preia de la realism tehnica descrierii detaliate și obiective în prezentarea personajelor și a mediilor în care aceștia evoluează. Spre deosebire de realism, care pune
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
1860-1890, se impune, ca o prelungire exacerbată a realismului lui Gustave Flaubert și a pozitivismului lui Hyppolite, Taine un nou curent literar, naturalismul. Chiar denumirea curentului, derivat de la „natura”, sugerează abordarea biologicului, primatul eredității în creionarea personajelor aflate în situații-limită. Naturalismul preia de la realism tehnica descrierii detaliate și obiective în prezentarea personajelor și a mediilor în care aceștia evoluează. Spre deosebire de realism, care pune accent pe mediul social ca element determinant, naturalismul dezvăluie aspectele sordide, sumbre, uneori chiar dezgustătoare, ale vieții. Personajele
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
abordarea biologicului, primatul eredității în creionarea personajelor aflate în situații-limită. Naturalismul preia de la realism tehnica descrierii detaliate și obiective în prezentarea personajelor și a mediilor în care aceștia evoluează. Spre deosebire de realism, care pune accent pe mediul social ca element determinant, naturalismul dezvăluie aspectele sordide, sumbre, uneori chiar dezgustătoare, ale vieții. Personajele sunt fie alcoolici, fie criminali, târâți psihic sau fizic, în orice caz niște marginali al societății viciate. Cei mai reprezentativi exponenți ai acestui curent literar născut în Franța, sunt Emile
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
psihic sau fizic, în orice caz niște marginali al societății viciate. Cei mai reprezentativi exponenți ai acestui curent literar născut în Franța, sunt Emile Zola, Guy de Maupassant, Roger Martin du Gard, precum și Theodor Dreiser în Statele Unite ale Americii. Odată cu naturalismul, romanul devine o oglindă fidelă a sufletului, un tablou exact al realității vieții, departe de confesiunile unui individ sau de jocul fanteziilor sale. Ținerea sub obroc a sensibilității dezlănțuite, scrutarea riguroasă a obiectelor și obiectivelor erau la îndemâna lui Maupassant, demn
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
etc.). La Kant, scrie Schnädelbach, critica rațiunii „conține... analize cu rol de clarificare conceptuală și ține în esență de discursul explicativ al filosofiei“. După părerea lui Schnädelbach, „"Critica rațiunii pure" este cu adevărat actuală doar în zona nucleului ei explicativ“. Naturalismul în sens filosofic are o varietate de accepțiuni. Ele merg de la respectul pentru concluziile științelor naturii până la privilegierea explicațiilor oferite de către științele naturii și sublinierea continuității dintre științele naturii și filosofie. Schnädelbach nu ascunde faptul că nu are o simpatie
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
filosofic are o varietate de accepțiuni. Ele merg de la respectul pentru concluziile științelor naturii până la privilegierea explicațiilor oferite de către științele naturii și sublinierea continuității dintre științele naturii și filosofie. Schnädelbach nu ascunde faptul că nu are o simpatie deosebită pentru naturalism. Dar, ca filosof care subliniază importanța rațiunii, tema naturalismului nu-i este indiferentă. Mulți adepți ai naturalismului adoptă implicit sau explicit o dihotomie naturalism-obscurantism. Pentru Schnädelbach este important să se determine posibilitatea de a fi rațional în filosofie fără a
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]