111,428 matches
-
iar piroga mea să treacă pe deasupra. O, zeule Tané! O, zeule Tané! Câteva fete miloase acoperiră cu frunzede palmier cadavrul bestiei, iar pacea sufletească păru să revină printre locuitorii insulei, care își putură dedică întreaga atenție splendidei siluete a imensei nave, care se legăna ușor pe apele lagunei. Era într-adevăr o autentică opera de artă, iar Tevé Salmón avea toate motivele să se simtă mândru. Ceva mai tarziu, Marele Maestru Constructor se urcă pe navă și așeza în mijlocul ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atenție splendidei siluete a imensei nave, care se legăna ușor pe apele lagunei. Era într-adevăr o autentică opera de artă, iar Tevé Salmón avea toate motivele să se simtă mândru. Ceva mai tarziu, Marele Maestru Constructor se urcă pe navă și așeza în mijlocul ei o nucăde cocos, care nu se rostogoli nici spre babord, nici spre tribord, nici spre prova, nici spre pupă, semn că vasul era perfect echilibrat. Cum era posibil ca un om să realizeze un asemenea miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când pretențiosul omuleț se considera mulțumit de primă lui inspecție, lua vâsla cea mare, care avea să folosească și drept cârma, si i-o oferi lui Miti Matái. Prin acest simplu gest dădea de înțeles că, din acel moment, responsabilitatea navei trece asupra lui. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora așeza vâsla pe punte, îngenunche în dreptul ei, se aplecă până când o atinse cu fruntea și apoi o fixă la locul ei, ținând-o cu mâinile lui puternice. Făcu un semn discret și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de metri care îi separau de insulița Tevairoa, de unde ajunseră pe marea barieră de recife coralifere care înconjura insula, de pe care putură urmări foarte de aproape evoluțiile vasului lor. E incredibil! repeta întruna uriașul din Farepíti. Incredibil! Cu așa o navă, am putea ajunge și-n Al Șaptelea Cerc, dac-ar există. — Problema nu e s-ajungem, îi aminti Vetéa Pitó. Problema e să ne-ntoarcem. Pentru asta te-avem pe tine, Omuleîntoarcere, rase prietenul lui, bătându-l tare pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
riscăm să sfârșim în pumni. Zâmbi ușor. Și în cazul ăsta, Chimé ar fi singurul care ar avea de câștigat. —N-o să se mai întâmple, îl asigura Vetéa Pitó. Niciodată. Se scurseră încă două săptămâni, necesare pentru ultimele reglaje ale navei, încărcarea lestului, care nu era prea mult, a apei, alimentelor, armelor și a celorlalte lucruri de care ar fi putut avea nevoie echipajul în această lungă călătorie. Apoi se trecu la selecționarea celor trei Pahí-Vahínes1. Miti Matái hotărâse să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái hotărâse să fie numai trei, cu toate că erau mai mult de zece doritoare. Așa-numitele Pahí-Vahínes, care erau alese dintre văduvele fără copii mici, urmau să se îngrijească de toate nevoile membrilor expediției, de la prepararea mâncării, întreținerea curățeniei pe navă și îngrijirea celor bolnavi, până la incitarea la discuții, atunci când aveau să-i vadă deprimați, sau satisfacerea dorințelor sexuale, în zilele caniculare și în nopțile friguroase pe mare. Din acest motiv, selecția se dovedea foarte delicată, căci trebuiau luați în calcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
reprezentau dovadă că n-a făcut parte niciodată din temută sectă. O oră mai tarziu trebui să asiste răbdător la lungă și complicată ceremonie a aducerii la bordul Mararei a uneia dintre pietrele sfinte din Marae, pentru cazul în care navă n-ar mai fi reușit să se întoarcă în Bora Bora, iar echipajul s-ar fi văzut nevoit să întemeieze o colonie într-o insula îndepărtată. Astfel, această piatră s-ar fi transformat în altarul noului Marae, ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că vreun pescar din învecinată - și aproape întotdeauna ostilă - Rairatea să descopere că o navă mare, cu cei mai buni războinici la bord, părăsește Bora Bora, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că vreun pescar din învecinată - și aproape întotdeauna ostilă - Rairatea să descopere că o navă mare, cu cei mai buni războinici la bord, părăsește Bora Bora, având o destinație necunoscută. Întreg poporul se strânsese pe plajă, purtând podoabele cele mai de preț și nu erau puține fetele la mijlocul cărora se putea vedea o centură legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cu coronița de flori pe cap. Se priviră fără nici un cuvânt, căci deja își spuseseră tot ce era de spus, si, cu un nod în gât, dar mai fericit că niciodată, Tapú Tetuanúi intra în apă și urcă pe navă sfântă. Când toți se aflau la bord și era momentulsă desfăca legăturile, venerabilul Hiro Tavaeárii se apropie, pana cand valurile îi mângâiară picioarele, si, ridicând mâna, rosti grav: — Va binecuvântez în numele tuturor zeilor noștri. Fie că Taaroa, Creatorul, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor anulez, în ceea ce vă privește, interdicția dea mânca țestoasă. De astăzi, până în ziua fericitei voastre întoarceri, nici carnea și nici ouăle de honú nu vor mai fi interzise pentru voi. Făcu un semn pentru că bărbații de pe uscat să împingă navă câțiva metri, marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în ce parte se înclină velele și, mai ales, felul în care stătea pe punte, atât de încremenit, încât s-ar fi putut crede că avea picioarele prinse în șuruburi de scândurile vasului. Miti Matái se născuse pe puntea unei nave ceva mai mici decât aceasta, în timpul uneia dintre lungile călătorii pe care tatăl lui, și el Mare Navigator, le făcea către arhipelagul Tonga - unde o cunoscuse pe tânăra lui soție - și cel mai bun mijloc de a-l spală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
secole, a amabilității marinărești și, în al doilea rând, deoarece era perfect conștient că, până când va veni momentul să pună mâna pe arme și să înfrunte dușmanul, atât el, cât și oamenii lui nu erau decât niștesimpli pasageri pe o navă pe care cei care contau cu adevarat erau membrii echipajului. De aceea, acel puști plin de tupeu care îl irită atât de mult pe insula deveni dintr-odată un personaj care merită considerație și respect, fiindcă, din câte putea deduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
noapte lungă și-o să trebuiască să stai în picioare până când va apune ultima stea. Ești tânăr și trebuie să te hrănești. Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la prova și, în curând, tăcerea puse stăpânire pe navă pe care, în afară de căpitan, cârmaci, marinarul de cart și „aruncătorii“ aflați în tură, toți dormeau. Tapú Tetuanúi era și el treaz, căci era fără îndoială una dintre nopțile cele mai importante din viața lui, prima noapte când se putea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Matái era deja de o oră la postul său de comandă și arată atât de proaspăt, de parcă ar fi dormit nestingherit toată noaptea. Chimé din Farepíti vâslea ritmic, împreună cu încă vreo zece oameni, atât pentru a da un impuls suplimentar navei, cât și pentru a-și menține tonusul muscular, de care avea să fie nevoie când vor ajunge în zonele fără vânt, iar Vetéa Pitó aruncă apă din chila de la tribord, cu chipul resemnat al celui care îndeplinește o sarcină neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndeosebi consumării multor fructe, pescuitului în laguna, strângerii de apă și de provizii și pentru a face dragoste cu vahínes, singurele care nu reușiră să se bucure de nici un minut de odihnă, căci se părea că părăsirea spațiului limitat al navei determinase creșterea libidoului bărbaților, care își petreceau toată ziua, din zori și până în asfințit, hărțuindu-le pe cele trei femei. Miti Matái era singurul care n-avea asemenea preocupări, în primul rând pentru că era un om obișnuit cu perioadele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar, cum nu observară nici unul prin preajmă, ziua se scurse între râsete și cântece, ceea ce le prinse foarte bine unor oameni care, în general, duceau o viață destul de monotona. Până acum, Oceanul Pacific își respectase numele sonor și, desi deseori fragilă navă urca pe crestele unor valuri de șase metri, iar apoi cobora în vai de alți șase, era vorba în general de valuri nepericuloase, ce te duceau cu gândul la furtuni îndepărtate sau la mici cutremure care ar fi avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să se târască, milimetru cu milimetru, spre coviltirul de la pupă. Frică, teroarea cea mai intensă puse stăpânire pe navă, căci toți vedeau că Teatea Maó făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea arunca la atac în orice clipă. Miti Matái dispăru complet sub coviltir și, odată ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îl spinteca de sus până jos dintr-o singură mișcare a mâinii și îi înfipse țărușii în măruntaie. Animalul începu să guițe, agonizând, ceea ce atrase imediat atenția rechinului, care,cu o singură lovitură a cozii, se apropie până atinse peretele navei, însă, fără să-i lase timp pentru a-și da seama ce se întâmplă, Miti Matái aruncă porcul la circa trei metri, în apă. Apă se coloră imediat în roșu și, o fracțiune de secundă mai tarziu, animalul dispăru între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punte și semănând nedumerirea printre oameni, care vedeau în ochii lui imenși, întunecoși și în pielea lui vâscoasa și delicată, care se desfăcea în bucăți atunci când o atingeai, un trimis al diavolului în formă de rechin care dădea târcoale în jurul navei. Prima lumină a zorilor îi găsi la mai puțin de opt mile de o coastă înverzita și joasă, care se pierdea din vedere înspre nord, iar aceste mile fură cele mai lungi pe care le parcurseseră vreodată, desi catamaranul zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atenție pe interlocutorul sau, încercând să descopere o cât de mică reacție la cuvintele lui. Ați suferit vreo agresiune în ultima vreme? Bătrânul cu mantie roșie rămase câteva clipe pe gânduri, cercetându-i cu aceeași atenție pe călătorii de pe uriașă navă, ca și cum ar fi vrut să le citească la rândul lui adevăratele intenții, si, în cele din urmă, nega cu un gest. — Nu. Nu ne-a atacat nimeni, răspunse. Dar acum o lună au dispărut patru fete, într-o noapte, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dispărut patru fete, într-o noapte, si de atunci nu mai știm nimic de ele. Clatină din cap, ca pentru a îndepărta o idee. Am ajuns să credem că le-ar fi putut râpi cineva, dar n-am văzut nici o navă. — Nici noi, observă Miti Matái. Totuși, ne-au surprins, dintr-odată, pe la miezul nopții. Bătrânul cugeta din nou îndelung, păru să se convingă de sinceritatea noilor sosiți și sfârși prin a face un semn ușor de asentiment, în timp ce arată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sângeroșii lor dușmani se lăsau împinși tot de alizeul de sud-est, iar timpul trecut de la această întâmplare îi dovedea că Marara înainta mai repede decât cele patru catamarane. Pentru a putea duce la bun sfârșit o călătorie atât de lungă, navele lor trebuie să fie foarte grele, îi explicase lui Roonuí-Roonuí, în prezența majorității oamenilor de pe vas. Și, în plus, trebuie să se oprească din loc în loc, ca să atace câte un sat sau ca să răpească femei. Făcu o scurtă pauză, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
câți oameni am putea găsi pe ea. M-am gandit mult la lucrurile astea, semnala interlocutorul sau. Și mă-ngrijorează. Marara demonstrează că este un vas foarte rapid, dar sunt convins că n-ar putea suporta o lovitură din partea unei nave de război. Făcu o scurtă pauză, si se vedea clar că era o chestiune care îl preocupase foarte mult. Ticăloșii aia și-ar putea permite să-și piardă un vas intrând cu el în al nostru, căci le-ar rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insula, înainte de întoarcerea lor. Se uită la toți cei de față, încercând să evalueze efectul cuvintelor lui. Dacă nu e foarte mare, atunci trebuie să fie aproape complet lipsită de apărare, întrucat cei mai buni războinici se află la bordul navelor. În acest caz, am putea deveni stăpâni pe situație și ne-am crea o poziție de pe care să putem negocia. Le-am oferi femeile lor în schimbul ălor noastre. Se lasă o tăcere adâncă, și aproape toți păreau să cântărească propunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]