2,024 matches
-
nu fie o opțiune pentru mulți evrei, care au preferat să moară împreună decât să se despartă. Pentru marea majoritate a evreilor, rezistența putea lua doar forme pasive de tergiversare, evitare, negocieri și, unde era posibil, mituire a oficialilor germani. Naziștii au încurajat aceasta forțând comunitățile evreiești să-și asigure singure ordinea, prin organe cum a fost Asociația Evreilor din Reich ("Reichsvereinigung der Juden") din Germania și Consiliile Evreiești ("Judenrate") din ghetourile urbane din Polonia. Germanii au promis concesii în schimb
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
pe teritoriul Poloniei. Ultimii 13 prizonieri, toți femei, au fost uciși la Auschwitz II la 25 noiembrie 1944; documentele arată că au fost "unmittelbar getötet" ("omorâte nemijlocit"), doar felul omorului nefiind clar: prin gazare sau altfel. În ciuda situației militare disperate, naziștii au organizat acțiuni de amploare pentru a ascunde și distruge dovezile a ceea ce se întâmplase în lagăre. Camerele de gazare au fost demontate, crematoriile dinamitate, cadavrele din gropile comune dezgropate și arse, iar țăranii polonezi au fost puși să cultive
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
15 aprilie; Dachau - de americani la 29 aprilie; Ravensbrück - de sovietici în aceeași zi; Mauthausen - de americani la 5 mai; și Theresienstadt de sovietici - la 8 mai. Treblinka, Sobibór, și Bełżec nu au fost niciodată eliberate, deoarece fuseseră distruse de naziști în 1943. Colonelul William W. Quinn din Armata a Șaptea americană a spus despre Dachau: „Acolo trupele noastre au găsit imagini, sunete și miasme mai oribile ca orice imaginație, cruzimi atât de enorme, că sunt de neînțeles pentru mintea normală
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
teama represaliilor ulterioare, spre deosebire de legionari, care s-au înrolat în marea majoritate. La conducerea acestei divizii ce urma să se formeze, a fost desemnat SS Standartenführer Ernst Alfred Ludwig, născut în România. Spre deosebire de alte unități ale armatei germane, pe care naziștii urmăreau să le constituie, divizia română a fost concepută în așa fel încât să fie lansată cât mai repede în luptă. Conducerea primului regiment de infanterie român al ANR, a fost încredințată tot unui ofițer german, respectiv, comandantul Gustav Wegner
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
într-o tabără de refugiați din regiunea sudetă. Acolo au stat timp de doi ani și jumătate ambalate în cutii, cât timp familiile respective și-au avut reședința în acea tabără. După expulzarea agricultorilor francezi din Alsacia și Lorena de către naziști, membrii familiilor Gebert și Tomaschewski au fost mutați acolo în 1943, în casele părăsite. Fiind nevoiți să fugă în septembrie 1944 ca urmare a apropierii frontului, refugiații nu au putut lua cu ei și clopotele. Familia Gebert s-a stabilit
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
deși relațiile oficiale nu au fost întrerupte până în 1953. Retorica partidului a susținut că Slánský ar fi fost spion și că ar fi participat la o conspirație capitalistă internațională pentru a submina socialismul, iar pedepsirea sa ar răzbuna uciderea de către naziști a comuniștilor cehi Jan Šverma și Julius Fučík în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Unii istorici susțin că Stalin ar fi dorit supunere completă și epurarea partidelor de „național-comuniști”. Conform acestei teorii, Gottwald, temându-se pentru siguranța lui, a
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
adaptată pentru nevoile rabinului Yosef Yitzhok Schneerson, liderul miscarii Chabad la vremea aceea. Rebbe Yosef Yitzhok a venit in America pe data de 9 Adar II 5700 (20 martie 1940) după ce, în mod miraculos, a scăpat din Polonia ocupată de naziști. Timp de șase luni a stat la Hotel Greystone în Manhattan, NY. În cele din urmă, pe 5 Av, o reședință corespunzătoare a fost gasită, iar negocierile au început pentru cumpărarea clădirii de la 770 Eastern Parkway. O săptămână mai târziu
Chabad 770 () [Corola-website/Science/322233_a_323562]
-
ofițer de stat major, colonelul Claus Schenk Graf von Stauffenberg. Stauffenberg, care fusese grav rănit în luptele din Africa de nord, era un politician conservator, naționalist și catolic practicant. Dacă la început el întâmpinase cu entuziasm venirea la putere a naziștilor, corupția și ineficiența regimului instaurat de Hitler l-a deziluzionat. Stauffenberg a fost dezgustat de tratamentul aplicat evreilor și prizonierilor de război sovietici. Începând cu anul 1942, alături de alți ofițeri ai armatei germane, a devenit conștient că Hitler conducea Germania
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
îndelungată. Bunicul l-a introdus pe nepot în Gemara (Talmud), dar și în literatura clasică universală, inclusiv clasici ruși că Lev Tolstoi și Fiodor Dostoievski, precum și în cea ebraica. Familiile părinților săi, inclusiv unchiul său Michael, au fost omorâți de naziști împreună cu ceilalți două mii de locuitori ai târgului.În cuvântarea ținută de Peres cu ocazia jurământului în parlament ca președinte al Israelului, el a evocat cu simpatie figură bunicului său, care i-a creat universul copilăriei, dar care în vremea Holocaustului
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
ca țară independentă. Arianizarea averilor austriecilor de origine evreiască a început imediat în martie cu așa-numita fază „sălbatică” (adică extralegală), dar în curând a fost structurată legal și birocratic, ca proces de deposedare a evreilor de toate proprietățile lor. Naziștii au denumit Austria „Ostmark” până în 1942, când ea a căpătat numele de „Alpen-Donau-Reichsgaue” (Provinciile Alpi-Dunăre). Unii dintre principalii lideri naziști erau originari din Austria, între aceștia numărându-se Adolf Hitler, Adolf Eichmann, Ernst Kaltenbrunner, Arthur Seyss-Inquart, Franz Stangl și Odilo
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
Mondial. Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată. Jurnalul, publicat după război de către tatăl ei, care supraviețuise, este considerat un document istoric al Holocaustului, autoarea devenind o figură-simbol a victimelor naziștilor. Anne a fost cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank (născută Holländer). A avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Familia nu era strictă în ceea ce privește tradițiile religioase. Cea mai religioasă dintre ei era mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa mai ales de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au venit la putere în Germania, Otto Frank s-a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, „Opekta”, la Amsterdam, în Olanda. După ce Otto se mutase singur la Amsterdam în 1933, Edith și fetele l-au
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
Edith s-a exilat și ea la Amsterdam de la Aachen, unde a decedat în 1942. În mai 1940 Olanda a fost ocupată de Germania nazistă, rezultatul fiind că regina Wilhelmina a plecat la Londra în exil, Olanda capitulând. La început naziștii au fost mai puțin agresivi față de evreii din Olanda, dar acest lucru nu a durat mult timp. Legi antisemite au fost decretate una după alta, interzicerea evreilor de a merge la cinematograf afectând-o pe Anne cel mai tare deoarece
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
afară și trebuiau să aibă grijă să nu atragă atenția asupra ascunzătorii prin zgomote, lumină etc. Cu toate că se consideră că cei ascunși au fost trădați de către cineva, trădătorul nu a putut fi identificat niciodată. Pe data de 4 august 1944, naziștii au venit la locuința din Prinsengracht după ce cineva îi trădase sunând Gestapo-ul. Kleiman și Kugler au fost arestați (primul fiind eliberat ulterior din motive de sănătate, iar cel de-al doilea reușind pe 28 martie 1945 să evadeze din
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
publicând romanul "Buddenbrooks" să obțină un imens succes public și în critică. În 1919 este ales "Doctor Honoris Causa" al Universității din Bonn iar în 1926 devine membru al Academiei prusace de literatură. După instaurarea hitlerismului, în primăvara lui 1933, naziștii aflați la putere declanșează o campanie violentă împotriva lui, i se retrag titlurile și i se confiscă bunurile. Între anii 1934 și 1938 locuiește în Elveția, la Küsnacht unde publică revista ""Măsură și valoare"" în care militează "pentru cultura germană
Thomas Mann () [Corola-website/Science/298678_a_300007]
-
Monument dedicat eroismului elevilor și ofițerilor români din școlile militare care și-au dăruit viața pentru libertatea și independența patriei, apărând granițele de vest ale țării, în zilele imediat următoare actului de la 23 august 1944 când România întoarce armele împotriva naziștilor. Aceștia primesc ordinul să întârzie retragerea trupelor germane sau să moară făcând asta..." Ulterior în perioada comunistă zona a fost colectivizată, se construiesc noi clădiri, se fac amenajări specifice activității viticole. Pe de alta parte, depopularea a inceput sa se
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
(n. "Margarete Ilse Köhler"; 22 septembrie 1906 - 1 septembrie 1967) a fost soția lui Karl-Otto Koch, comandant al lagărele naziste de concentrare Buchenwald (1937-1941) și Majdanek (1941-1943). A fost unul dintre primii naziștilor proeminenți care au fost judecați de către armata americană. După un proces care a atras atenția mass-media de pe întreg mapamondul, mărturiile supraviețuitorilor faptelor sale au avut ca rezultat prezentarea de către alți autori a descrierii abuzurilor ei sadice asupra prizonierilor, ajungându-se
Ilse Koch () [Corola-website/Science/331554_a_332883]
-
Al Doilea Război Mondial au circulat informații că cercetători germani ar fi dezvoltat un proces tehnologic de producție de săpun din grăsime umană extrasă din cadavrele deținuților evrei din lagărele de exterminare. În 2006 Muzeul memorial Auschwitz-Birkenau menționa experimente ale naziștilor în vederea producției de săpun din cadavre umane la scară redusă. Aceste afirmații au fost infirmate de alți cercetători. Michael Berenbaum, șef de proiect la United States Holocaust Memorial Museum (USHMM), a declarat în 1993, că: „nu există nici o dovadă că
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
în vederea producției de săpun din cadavre umane la scară redusă. Aceste afirmații au fost infirmate de alți cercetători. Michael Berenbaum, șef de proiect la United States Holocaust Memorial Museum (USHMM), a declarat în 1993, că: „nu există nici o dovadă că naziștii ar fi fabricat săpun din cadavre umane”, afirmație reluată și de cercetători de la Yad Vashem, care au declarat că naziștii nu au produs săpun din cadavrele deținuților evrei din lagărele de concentrare, afirmând că aceste zvonuri posibil să fi fost
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
șef de proiect la United States Holocaust Memorial Museum (USHMM), a declarat în 1993, că: „nu există nici o dovadă că naziștii ar fi fabricat săpun din cadavre umane”, afirmație reluată și de cercetători de la Yad Vashem, care au declarat că naziștii nu au produs săpun din cadavrele deținuților evrei din lagărele de concentrare, afirmând că aceste zvonuri posibil să fi fost folosite de naziști pentru a-i înspăimânta pe deținuți. Mai precis, un purtător de cuvânt al centrului Yad Vashem a
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
fabricat săpun din cadavre umane”, afirmație reluată și de cercetători de la Yad Vashem, care au declarat că naziștii nu au produs săpun din cadavrele deținuților evrei din lagărele de concentrare, afirmând că aceste zvonuri posibil să fi fost folosite de naziști pentru a-i înspăimânta pe deținuți. Mai precis, un purtător de cuvânt al centrului Yad Vashem a afirmat că nu există probe că naziștii ar fi fabricat săpun din cadavre de origine umană în timpul Holocaustului, afirmând că ""astfel de știri
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
deținuților evrei din lagărele de concentrare, afirmând că aceste zvonuri posibil să fi fost folosite de naziști pentru a-i înspăimânta pe deținuți. Mai precis, un purtător de cuvânt al centrului Yad Vashem a afirmat că nu există probe că naziștii ar fi fabricat săpun din cadavre de origine umană în timpul Holocaustului, afirmând că ""astfel de știri sunt o pură invenție, găzduită de media"." ( text orig.: "Sources at Yad Vashem expressed disappointment at the radio report, calling the story a "pure
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
de concentrare, raportând lui Himmler că nu s-a descoperit nimic în acest sens. S-a afirmat că Himmler însuși nu excludea această posibilitate, din moment ce ordonase o investigație. Joachim Neander a afirmat că această scrisoare este o dovadă circumstanțială că naziștii hotărâseră să se abțină de la procesarea cadavrelor, datorită faptului că doreau să ascundă numărul deportaților decedați. În timpul Proceselor de la Nuremberg, Sigmund Mazur, un laborant asistent de la Institutul Anatomic din Danzig (Gdansk), a depus mărturie că a participat la fabricarea de
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
afirmând că s-a produs doar în mod experimental. Mărturii privind dezvoltarea unui proces industrial de producție de săpun din cadavre umane, ca și asupra producției la scară redusă a unui astfel de săpun, au fost depuse atât de către foști naziști cât și de către prizonieri de război britanici, care au afirmat că săpunul a fost distribuit pentru folosință personalului nazist al instituției. În cartea sa, “Rusia în război între 1941 - 1945”, Alexander Werth afirmă că în timp ce vizita orașul Gdansk/Danzig în
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
vedere de coșmar, să vadă cuvele pline de capete și torsuri umane, plutind într-un lichid, și găleți pline de o substanță sub formă de fulgi - săpun uman. Ideea că “săpun uman” ar fi fost fabricat pe scară industrială de naziști a fost publicată după război de către regizorul de film Alain Resnais, care a reluat mărturia unor supraviețuitori ai sistemului concentraționar nazist în documentarul “Noapte și ceață” din 1955. Unii comentatori evrei din Diaspora au crezut că vorbele depreciative adresate de
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]