1,466 matches
-
de lumină în odaia ceea mare, privi pe rând la cei cinci copii, două fete și trei băieți, toți mărunței care acum dormeau. S-a așezat pe marginea patului ascultându-le respirațiile ușoare, egale, întrerupte uneori de câte un cuvânt neînțeles, scos de băiatul cel mai mare care era acum elev în clasa doua. Micuța Irina dormea cu ea în același pat și acum își scosese piciorușele dolofane deasupra plapumei. O înveli cu un gest molatic să no trezească, dar nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
direct pe piele, lăsând să se vadă o parte din pieptul său mic și scofâlcit. Pantalonii strânși pe piciorul său slab se înfundau într-o pereche de cizme negre, aproape noi, pe care se așezase un strat gros de praf. Neînțeles rămase pentru noi gestul său de a-și scoate de la buzunarul de sus al hainei o floare de pădure pe care o avusese pusă acolo dintr-o cochetărie bizară și pe care o așeză cu grijă pe masă în fața sa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
undeva departe și vorbea molcom cu cei câțiva câini care de obicei se țineau de el, fiindcă întotdeauna scotea din largile-i buzunare câte un codru de pâine sau un dărăb de mămăligă. Le vorbea ca unor oameni despre lucruri neînțelese chiar de el, dar șuvoiul de cuvinte izvora de undeva din ființa sa atât de singuratică iar el nu căuta să le oprească. „Bă cuțule, bă, de ce nu paști tu iarbă când luna e atât de albastră, lătrați ca proștii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vântului, copacii își scuturau frunzele iar Luana cobora privirile către ei și pornea un dialog imaginar cu fiecare creangă în parte. Mai apoi, dădea fuga în dreptul ușilor închise și căuta, atentă, să perceapă zgomotele dinăuntru. Teribilă dezamăgire când regăsea aceeași neînțeleasă adormire. Într-o zi, descoperi o șansă de umplere a orelor goale. O văzu pe mătușa Anda stând cu cartea în mână. Ochii i se mișcau cu o regularitate de pendulă, când într-o parte, când în alta, câteodată zăboveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își strânge lucrurile și se mută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încins de luptă și mirosul transpirației amestecat cu alte mirosuri vagi, nedefinite, precum și strigătele aprinse ale celorlalți îmi fac o plăcere netrebnică, strâng tot mai tare trupul ce se zvârcolește aproape anihilat sub brațul meu și zvârcolirea lui mă întărâtă neînțeles, așa cum aveam să spun și mai târziu la spovedanie, eram conștient în clipa aceea că nu trebuia decât să dau drumul strânsorii în care îl țineam pe celălalt băiat și cu o mișcare rapidă să ajung la poză, eram mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-am cum să văd, e deasupra mea și sub patrafir îmi amintesc că atunci când am deschis-o am înțeles numai că literele erau diferite, în ce fel n-aș putea spune, îi aud glasul domol, dar cuvintele îmi rămân neînțelese, și am la paisprezece ani strania senzație că în acea clipă de început când eu am deschis Cartea și i-am văzut o fracțiune de secundă semnele necunoscute ar fi trebuit să aflu adevărul despre mine, ceea ce-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
copiii o recunosc imediat, Madonna! Pictată în albastru întunecat, mâinile tatuate, părul acoperindu-i ochii, plutește deasupra pământului uscat, imaginea Madonnei suprapusă peste imaginea vizibilă a Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Nicula, și iarăși mă minunez de această obsesie neînțeleasă a lui Theo de a amesteca cu atâta seninătate credința și lipsa credinței, De ce te temi? l-a întrebat părintele Ioan și Theo n-a știut ce să spună de ce se teme, pentru mine toate acestea sunt atât de transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o îndepărteze, ea mă leagănă, a, a, a, Cinci, mă scutur de vocea lui, dar vocea lui e vocea mamei, patru, trupul meu se desprinde din toropeala somnului și începe să crească, îl văd cum crește, pe lângă mine trec imagini neînțelese, trei, te vei simți tot mai bine, relaxează-te, mă urmezi fără împotrivire, mă asculți în tot ceea ce-ți voi spune, pui încet stăpânire pe trupul tău, doi, încep parțial să-mi recapăt controlul asupra unor părți însemnate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu adevărat ceva, când voi avea oare putea să rup cu traiul acesta boem, cu nesfârșite discuții sterile?! Încercările mele de a fi fermecător, de a nu izbucni cu mânie ori de câte ori ceilați îmi provoacă sensibilitățile, de a juca rolul artistului neînțeles, de a rămâne cavalerul fără de prihană al unei domnițe plecate în țări străine, când sângele meu mă cheamă pe nume, toate aceste eforturi zilnice mă epuizează până la ruină și-mi spun, de-aș avea eu atelierul spațios al lui Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochii mei privirea senină a femeii ce mă aștepta de un veac și eu, Bolborosea în limba ei, cine s-o înțeleagă, cu clopoțeii la gât prin biserică înaintea părintelui la dar, La urechile mele susurul viu al cuvintelor ei neînțelese pentru ureche, dar cu dezlegare în suflet, îmi reînnoiește la ureche Florița promisiunea făcută mie la doi ani de vrăjitoarea din jurul Aradului ce alunga departe răul copiilor prin făgăduieli misterioase, Protopopul de B i-a dat niște bani, ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e vorba de vreo fată? mama într-un colț tace și ne privește speriată pe amândoi, te-ai încurcat cu vreo fată din sat? Nu, tată! Atunci nu înțeleg, cum să-i explic de lumina aceea a frunzelor ce foșnesc, neînțeleasă va rămâne pentru tata hotărârea mea și dureroasă pentru mine și mai ales pentru mama încrâncenarea lui, am plecat de acasă fără să-i dau măcar mâna, cu un rucsac îndesat de haine curate, pregătite de mama și câteva cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ci?! Femeia se dăruie acelui bărbat de la care dorește totul! spre deosebire de bărbați care se mulțumesc uneori și numai cu trupul unei femei, Mă tem că nu înțeleg, Deficiență masculină, dragul meu! și degetele ei în părul meu îmi transmit fiori neînțeleși în tot trupul și cu toată dorința nestăpânită mă-ntorc spre buzele ei, zâmbetul de taină vreau să i-l sărut, părul vreau să i-l răsfir, imaginea aceea a toamnei strălucitoare în culori aurii când a coborât spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îl cunoaște dar, părinte Dumitru, mă întreabă el, dumneata ai văzut acea pictură? I-am mărturisit adevărul că nu, Te știu un om întreg, mi-a mai spus el, căruia îi plac lucrurile clare, limpezi, aici are dreptate starețul, durere neînțeleasă se lasă pe sufletul prea tânăr al lui Daniel n-am mai simțit această durere de la moartea părintelui, Ce importanță are cum sunt pictați pereții?! o biserică e-o biserică peste tot, pictura trebuie să reprezinte sfinți, eu așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ecranul se schimbă, dispare dovada ontologică, o aplicație ar putea fi curba lui Hilbert, asta e o curbă continuă de lungime infinită care se generează într-un pătrat, e adică o funcție, și mintea mea se blochează iarăși la cuvintele neînțelese ale lui Radu, e o adevărată gnoză ceea ce face el, sunt și aici ca și dincolo mai multe nivele, creativitatea artistului, mă întreb eu iarăși, dar Radu nu-și pune acum această întrebare preocupat să scrie pe ecran, var dim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
schimbi! ce zici de-un cognac, de-o vodcă, am și bere dacă vrei, Un cognac! vreau să mă îmbăt astă-seară, Radu, vreau să mă îmbăt! Desenul meu naiv în culori vii de pe ecranul calculatorului pare să exalte o fericire neînțeleasă și nu-mi vine să cred că, Radu ne umple două pahare de cognac și-mi amintesc cum am desenat-o în atelierul lui pe Tatiana, îl întreb de Tatiana, nu mai suntem împreună, acum sunt cu, dar Radu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tăcem câteva momente în josul străzii și eu nu îndrăznesc s-o întreb, Mi-am lăsat mașina, se întoarce ea spre mine, ceva mai departe, aici nu găsești loc de parcare, a venit cu mașina, această informație lasă asupra mea o neînțeleasă tulburare, căutăm mașina, Nu mai știu exact unde am parcat-o, eram atât de emoționată venind încoace încât, ce culoare are? o întreb eu realizând dintr-o dată că mă uit după o mașină despre care, Roșie! La lumina udă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-ți dori niciodată să fii mai mult, nu-ți dori să fii om, pentru că, dacă printr-o întâmplare te faci om, îți vei dori să redevii înger și vei începe să greșești, Și eu gândindu-mă și acum la neînțelesele lui cuvinte de atunci mă întreb dacă n-am devenit între timp, vei începe să greșești, și-mi amintesc că aș fi vrut să-l mai întreb ceva, dar ne-a întrerupt ușa deschisă în afară a bisericii și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a văzut, a Început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fărĂ ca eu să Îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă aflam acolo. Când, În sfârșit, mi-a venit rândul să vorbesc, sub sutana preo-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în formarea propriilor identități ale elevilor, aspecte legate de credințe și convingeri fiind un element important ale acestora. Prof. dr. Mihai Toma, Iași VII.3.1. Originea și evoluția universului: modelul Big Bang și neîmplinirile sale (I) ” Cel mai de neînțeles lucru în privința universului este că poate fi înțeles.” Albert Einstein ” Cu zece ... douăzeci de miliarde de ani în urmă s-a întâmplat ceva: Big Bang-ul - evenimentul cu care a început universul nostru. Faptul că s-a întâmplat este destul de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
treceau colinele, una după alta, se apropiau de norii Învolburați de fum pe care-i văzuseră mai devreme. Avangarda tocmai ajunsese pe culmea unui deal, când, un om rănit și plin de sânge apăru, Împleticindu-se spre ei, urlând ceva neînțeles. Era un vasal al lui Sakuma Daigaku, care scăpase din Marune. Adus În fața lui Nobunaga, răsuflând greu din cauza rănilor, se adună și raportă: — Seniorul Sakuma a pierit de moarte bărbătească, În flăcările aprinse din toate părțile de către dușman, iar Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și uitați-vă aici. Le dădu scrisoarea și-și mută privirea, ascunzându-și lacrimile cu brațul. La citirea scrisorii, cei trei părură loviți de trăsnet. Nobunaga și Nobutada erau morți. Să fie oare cu putință? Era lumea chiar atât de neînțeleasă? Kyutaro Însuși se Întâlnise cu Nobunaga chiar Înainte de a veni la Muntele Ishii. Sosise acolo, În fond, la ordinele lui Nobunaga, iar acum privea iar și iar scrisoarea, nevenindu-i să creadă ceea ce conținea. Atât Kyutaro, cât și Hikoemon vărsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei Îndoliați, Însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care ar fi trebuit neapărat să participe, lipseau. Samboshi nu apăruse, și nici Nobutaka, Katsuie sau Takigawa. Dar poate că cele mai neînțelese dintre toate erau intențiile lui Tokugawa Ieyasu. După incidentul de la Templul Honno, Ieyasu se afla Într-o poziție nemaiîntâlnită până atunci. Ce gânduri avea sau cum priveau ochii săi reci actualele evenimente, nimeni nu putea ști. CARTEA A NOUA AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
autor. Scrierile lui au fost pe atunci respinse că incomprehensibile, ininteligibile. În 1810, Henry Crabb Robinson mărturisea că, în vreme ce desenele sînt "adesea grotești", poemele lui Blake "merită cea mai mare laudă"; profețiile America și Europe formau o "misterioasă și de neînțeles rapsodie", "total inexplicabilă"34. În 1811, Robert Southey a numit poemul Jerusalem "un poem perfect nebunesc", în timp ce Allan Cunnigham, singurul critic care a menționat The Book of Urizen, a spus că "versurile sălbatice" ale acestui poem depășesc "orice înțelegere omenească
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luni, el preia de la Lastman stilul narativ și modul de reprezentare al stărilor sufletești ale figurilor reprezentate. În ciuda faptului că spre sfârșitul vieții a fost chinuit de numeroase griji și de sărăcie, Rembrandt nu a fost geniul solitar și de neînțeles al epocii sale. 33 Agostino Carracci (1557‑1602) - pictor și artist grafic italian. 34 Jacques Élie Faure - istoric de artă și eseist de origine franceză. În atelierul său pictează numeroase tablouri dintre care, de departe se re‑ marcă tabloul care
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]