1,155 matches
-
operă și câteva tragicomedii, mai bine de două sute de comedii, nu este un teoretician în sensul obișnuit al cuvântului. Om de platou, el își scrie foarte repede piesele pentru trupele de comedianți de care este legat prin contract. Practica sa neîncetată în scriitura dramatică, frecventarea asiduă a actorilor ca și a sălilor de spectacol i-au permis să construiască o gândire pur personală, atât asupra legăturii dintre textul dramatic și joc, cât și asupra scopului teatrului. El ne aduce la cunoștință
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în jurul lui; făcând versuri necioplite; sobru, simplu, frugal și înțepat în privința etichetei; soldat grosolan și om politic subtil..." Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex, care îi amuză pe cei Mari, la curte, cu clovneriile lui neîncetate, și care moare de durere, care îl încurajează pe Francisc I în desfrâul său, crescându-și în secret fiica în puritate. El făurește, prin curtezana îndrăgostită reconvertită prin dragoste, Marion de Lorme sau Tisbé, corespondentul feminin al bufonului. Musset, cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la cuptor, m-am dus sus cu intenția să mă aranjez un pic în dormitor, dar m-am oprit în pragul camerei lui Ben. Am bătut tare, sperând că ascuțimea sunetului își va croi drum prin conștiința lui, printre notele neîncetate, ritmice ale muzicii rap, dar după vreo două secunde am deschis ușa fără să mai aștept să aflu. Fața lui se întoarse să mă privească de unde stătea la birou, iar eu am simțit un mic fior de remușcare văzând manualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
șifonierul, am privit disperat șirul de costume întunecate și am oftat imaginându-mi cârligele umerașelor ieșind prin plasticul negru al unui sac de gunoi. Chiar și dac-aș fi reușit să recuperez un astfel de obiect din bucătărie sub tirada neîncetată care vedeam că avea să-mi urmărească fiecare mișcare, abia dac-ar fi suficient de rezistent încât să-mi permită să car cantități rezonabile de haine, ca să nu mai spun cărți, hârtii și toate celelalte părți și părticele care marcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru care n-ar sta la negocieri (împreună cu părul excesiv de pe spinare și/sau transpirația excesivă, predilecția pentru umor porcos și orice tip de fundamentalism religios), dar în ciuda încercărilor ei stăruitoare de a-l dezaproba (ironii, ochi dați peste cap, neîncetate tachinări), în sinea ei i se părea un lucru simpatic. Sincer vorbind, îi plăcea mai ales când o lăsa pe ea să aleagă echipamentul membrilor găștii la începutul fiecărui joc. Asta era dragoste? Nu era pregătită să spună că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
al tuturor muștelor și țînțarilor din bazinul Yangtze. Dar, de Îndată ce intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de zgură, cămașa zdrențuită fîlfîindu-i pe umerii osoși, ca rufele spălate de pe sforile dintre barăci. În plimbările lui neîncetate prin lagăr, Jim Învățase să recunoască fiecare piatră și buruiană. Un semn decolorat de soare, pe care erau vopsite grosolan cuvintele cu vorbele „Regent Street“ era bătut În cuie pe un stîlp de bambus, lîngă potecă. Jim Îl ignoră, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcut tată! — Cum? Cum adică te-a făcut tată? — Da, al meu însumi! Așa cred că m-am născut cu adevărat. Ca să sufăr, ca să mor. — Da, a doua naștere, cea adevărată, înseamnă să te naști prin durere la conștiința morții neîncetate, la conștiința că murim fără încetare. Dar dacă ai devenit propriul tău tată înseamnă că ai devenit și propriul tău fiu. Pare imposibil, Víctore, pare imposibil ca, după ce mi s-a-ntâmplat ce mi se-ntâmplă, după tot ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din cale-afară, ar fi fost perceptibilă prăbușirea Marelui Reich German ca haos organizat. Dar oare realizam eu sfârșitul care se pregătea? Îmi dădeam eu seama ce anume se întâmpla cu noi, cu mine? Oare neistovitul du-te-vino de peste zi și nevoia neîncetată de un polonic de supă și de o coajă de pâine cazonă, care făceau pereche cu spaime de diferite mărimi, mai lăsau să se strecoare și ceva care să semene cu înțelegerea situației generale? Oare băiatul de șaptesprezece ani devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea situată dincolo de propria ei Înțelegere ori căutările neîncetate, febrile, prin muzică și viața paralelă ei, ale artistului. Nici acea prietenie cu totul specială dintre muzicienii de jazz nu este redată, ce să mai zic imaginată, cum trebuie, de pildă, aici, prietenia dintre Charlie Parker și Dizzy Gillespie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cazul în care s-ar fi diminuat în rîndurile credincioșilor acea rîvnă inițială a carității. "Din cauză că sînteți zgîrciți, spuse el, are nevoie Biserica de ceea ce are astăzi. Căci dacă totul s-ar face după legile apostolice, veniturile Bisericii ar fi neîncetate și nu ar mai exista nici o teamă că bunăvoința voastră s-ar micșora. Doar voi toți căutați să aveți comori pe pămînt, vă încuiați averile în cufere, în vreme ce Biserica trebuie să cheltuiască bani pentru văduve, fecioare, călători, captivi, infirmi și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită. Răspunsul se pierde în zgomotul clopotelor de pe mașinile pompierilor și tânguirile neîncetate ale ambulanțelor. Uitând de soarta propriei lui case, Marius face semn unui camion militar care frânează violent lângă el. În ușa cabinei apare fața neagră de funingine și uniforma murdară a unui căpitan: Urcă locotenente, orice mână de ajutor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi, chiar dacă altădată a fost ceva. Ei bine, acum nu mai e, și orice explicații ar fi lipsite de sens. Ne aflam chiar la intrarea Universității, pe trotuarul larg, pereche tăcută pe lângă care foiau veseli și nepăsători, într-un du-te-vino neîncetat, studenții și studentele. Atunci am văzut norii pe cer și mi-am ridicat fruntea. "Da, mi-am spus senin, nu mă mai iubește, foarte bine." Și n-am mai observat cine s-a îndepărtat cel dintâi, eu sau ea. Cred
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fost real. Ai fost violent! Și atunci s-a lăsat o tăcere și am gândit împreună: așa este, ai făcut-o și să nu ne mai gândim la asta! Ai fost împins de ei amândoi, întîi de el, prin mărturisiri neîncetate, apoi de ea, prin alte mărturisiri, complice cu un gând al tău pe care ți l-a ghicit chiar din prima clipă când ai văzut-o pe stradă și soții nu s-au salutat între ei: ea ți-a surîs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căror duduit o făceau să se lipească foarte tare de mine, baia mișcătoare de lumini multicolore din marea piață, unde vedea țâșnind spre cer săgeți albastre, care brusc se răsuceau spre pământ, devenind verzi sau roșii, într-un viu și neîncetat joc de figuri misterioase, o aruncau în vis și curând descopeream că adormise. O luam atunci înapoi spre casă și, ducând în brațe minunata povară, aveam sentimentul că în realitate sânt un om fericit și că suferința mea e o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
birou și lucra... Venise la noi de vreo două săptămâni, dar luminozitatea lumii în care trăiam după moartea mamei făcea parcă să dispară umbrele când mă uitam în jurul meu și vedeam lucruri și oameni, animale și străzi forfotind de mișcarea neîncetată a vieții... Schimbasem cuvinte de serviciu cu noua casieră, dar nu mă uitasem la ea, adică mă uitasem fără s-o văd, sau o văzusem fără să mă uit, vreau să spun că nimic din ea nu-mi atrăsese atenția
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un gând larg și senin: "Sînt fericit, sânt liber... Sânt fericit, sânt absolut liber..." Am citit toate cărțile, și nu sânt trist, și nu trebuie să spun ca Faust: "clipă, oprește-te!". Dimpotrivă, fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată a clipelor liniștite și senine, fiindcă ce altceva e suferința decât o oprire a ființei noastre, o uriașă inerție care face să apese asupra ei tot ce există? Când într-o zi avui un surâs, un surâs interior în jurul căruia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea. Toți prietenii ei, tovarășii de drum și cei apropiați muriseră. Pierduse cincizeci și șapte de ani din existența ei, cufundată într-un somn odihnitor. Calm și fără emoție. Firește. Dar când veni amiaza, uitase toate bunele sale intenții. Repetarea neîncetată a întrebărilor, ridiculizarea versiunii sale asupra celor întâmplate, disecția epuizantă a unor puncte de detaliu fără importanță și ignorarea sistematică a tot ceea ce are esențial se combinară pentru a o scoate din sărite. Pe măsură ce ea răspundea la întrebările inchizitorilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
colțuri, tuneluri străbătând spațiile de sub planșeuri, pasarele întinse pe deasupra. Și ar fi fost nevoie de mai mult spațiu. Oamenii se înghesuiau tot mai mult pentru a face loc ordinatoarelor și mașinilor. Hârtiile se adunau în teancuri imense, cu toate eforturile neîncetate de reducere a informațiilor necesare în biți electronici. Materialul venit de curând se acoperea repede de zgârieturi, de umflături și de arcuri brune lăsate de ceștile de cafea. Doi oameni erau răspunzători de aeest centru și, în consecință, de întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
epavă din cele care se găseau pe fundul oceanului. I se adresă lui Apone: ― Bun, la treabă. În compartimentul pasagerilor, sergentul șef se ridică de pe scaun și-și privi oamenii; fu nevoit să se agațe de un mâner deoarece vânturile neîncetate ale Acheronului zgâlțâiau aparatul. ― Bun! L-ați auzit pe locotenent. Vreau și eu o desfășurare ca la carte, o dată măcar. Și priviți înainte. Infanteriștii care se vor împiedica de tălpile celor care merg înainte, se vor întoarce la aparat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că, în general, ziarele italiene au privit cu satisfacție demiterea lui Titulescu totodată invitând România să se apropie de Roma în cadrul relațiilor internaționale. Potrivit lui Constantin Xeni, Titulescu își plătea articolele favorabile din presă, mai ales din cea străină: “...grija lui neîncetata de a câstiga prin toate mijloacele amabilitatea sau laudele presei. Nimeni nu era mai puternic în fața lui Titulescu ca jurnalistul. El intra oricând la dânsul si putea sa-i ceara orice. Iar jurnalistul străin facea din el ce vroia! Când
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
găsesc apoteoza istorică în scurta perioadă de domnie a lui Mihai Viteazul, pe care Bălcescu, pe urmele lui Florian Aaron, l-a instalat permanent în nucleul panteonului național. La Bălcescu, întreaga istoria a românilor este mărturia dramatică a unei lupte neîncetate pe care aceștia au purtat-o în ideea mântuirii politice a neamului, prin obținerea libertății și unității. Încă din debutul analizei sale istorice a Românilor sub Mihai Viteazul, Bălcescu își propune să arate permanența, intensitatea, sacrificiile și vitejia presupuse de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
clar că restituirea unei sume atât de mari era o faptă pe care „nu oricine ar fi fost în stare s-o facă“. Însă avea noblețea să recunoască în sinea lui că toată deprimarea lui nu era decât vanitatea reprimată neîncetat, ceea ce-l făcea să sufere cumplit. De-abia la mult timp după aceea își dăduse seama și se convinsese cât de serioasă fusese întorsătura pe care o puteau lua lucrurile cu o ființă atât de inocentă și ciudată ca Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lasă în silită inerție brațele populațiunilor aproape șase luni pe an. Paralel cu relele simplificării și reducerii muncii la o singură și cea mai primitivă formă se dezvoltă în progresiune geometrică răul social de care suferim mai cu seamă; creșterea neîncetată a elementelor improductive și consumatoare. Deja satele s-au împlut de boala postulantismului orășenesc, de vânători de funcții asupra moralității și activității cărora "Monitorul" ne dă zilnice probe prin publicarea de destituiri și dări în judecată. Față cu aceste greutăți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lume pentru a‑i sprijini și a‑i sluji pe frați chiar pe unii dintre bătrânii pustnici, care Își trăiau bătrânețile În adâncul pustiului, singuri, departe de oameni, doar cu Dumnezeu, bucurându‑se acolo „de mierea liniștii” și de rugăciunea neîncetată. „ Dumnezeu, Care dorește mântuirea tuturor, Într‑o zi i‑a poruncit (Cuviosului Paisie cel Mare - n.n.) : Lasă pustiul și du‑te să‑i sprijini pe frații tăi care trudesc dincolo de pustiu. Paisie a Întrebat Îngrijorat : — Mă duc, Doamne, dar voi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]