1,005 matches
-
la factori psihologici individuali sau la mediu; este vorba despre o stare complexă, indusă de asocierea mai multor factori complecși. Educarea pacientului în ceea ce privește TOC, numeroasele cauze și tratamentul corespunzător reprezintă un pas important în inducerea unei deviații cognitive, de la atitudinea neajutorată a multor pacienți la o înțelegere clară a stării lor, a factorilor care determină menținerea acesteia și a ceea ce pot face pentru a contribui la reușita tratamentului. Evaluarea Evaluarea detaliată a comportamentelor-problemă reprezintă, probabil, cel mai important aspect al terapiei
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
urmat necazurile pentru preotul Repta. Am căutat să-l înțeleg, am vizitat-o pe doamnă, dar nu m-a recunoscut. Întâmplarea a făcut să fim vecini cu anii din urmă și i-am cunoscut toate păsurile. Simțindu-se singur și neajutorat, după decesul soției, a primit aprobarea Mitropoliei pentru a se recăsători cu doamna Mintici. Căsătoria lor a durat doar 2-3 ani, căci dânsul s-a stins la venerabila vârstă de 85 de ani. Actuala doamnă preoteasă a beneficiat de toată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Dar, dându-ne seama în ce hal arătam, ne-am potolit. Mai ales că în acest cartier locuiau niște liceeni, pe care-i cunoșteam bine de la strânsura, de Sf. Maria Mică, din Costișa. Zgomotul infernal ne-a făcut și mai neajutorate. Numai puteam comunica între noi, deoarece nu ne puteam auzi. Ne-am lipit una de alta, ne-am privit îndelung și-am izbutit într-un râs nepotolit. Făceam haz de necaz. Am ajuns la luncă și când trebuia să trecem
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le-am cântat colinde și le-am dat Realizarea. Spiritual a fost bine! Dar oamenii aceștia au nevoi concrete, au nevoie de hrană bună, de condiții de trai decente și... de multă dragoste! Până la rezolvarea de către autorități a problemei bătrânilor neajutorați, nouă nu ne rămâne decât să ne facem un obicei din a-i avea permanent în atenția noastră subtilă. Faptele noastre punctuale, concrete, adăugate celor subtile, pot deplasa, într-un final, munții! Aceasta ar putea fi formula succesului unei prezentări
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de predare și îl iau pe răspunderea mea. Duritatea intervenției, gabaritul și funcția dulapului i-a îmblânzit pe ofițeri: au emis noi documente de predare, acesta a semnat tot ce i s-a prezentat, și-a pus cazmaua (mâna) pe neajutoratul vinovat și, hotărât, l-a mânat spre mașină. A demarat la fel de decis precum se observau urmele de frână de la sosire. Urmează partea fantastică: - Unde doreai să ajungi? - l-a întrebat arătarea aceea fioroasă, cu o voce, dintr-o dată, umană și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
spun italienii, e la salsa del libro, adică sosul cărții. *1 Nu izgoniți artele agreabile. Conopida e bună, dar are rost și trandafirul. In propria venit et ii eum non receperunt. *1 Tăcerea nu e atât virtutea înțelepților cât spiritul neajutoraților. *1 Adesea cunoscuții nu sunt prieteni ci umbre: când e soare, apar; când e nour și furtună nu se mai văd. *1 Singurătatea, minunat și frumos lucru: e o plăcere să mărturisești asta cuiva. *1 Prinții aveau odinioară pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
profitau la maximum de umezeala din zonă și creșteau foarte înalte. Îmi aduc aminte de asemenea de un copac trăsnit care te fascina prin ramurile lui uscate, scheletice ce se întindeau deasupra potecii, făcându te să te simți mic și neajutorat în fața puterii naturii. De multe ori mă gândeam ce peisaje ar putea prinde pe pânza sa un pictor ce-și instalează șevaletul într-o asemenea zonă, mai ales toamna, când contrastau culorile ruginii ale pădurii de foioase, cu verdele închis
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
noastră, pe care-i ascultase strigând catalogul, m-a scos la tablă pe mine. Era liniștit, convins că o să fiu la înălțime, ca în atâtea rânduri, și că astfel va avea iar un exemplu strălucit pe care să-l servească neajutoraților, vedeți că se poate învăța?... Ce este aceea gravitație? a răsunat prima întrebare. Am vrut să răspund, dar am constatat uluit că uitasem definiția, n-am fost în stare decât să mă bâlbâi. Au urmat alte întrebări în rafale, raza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
discurs, pantofarul s-a înclinat spre tribuna oficială ca un actor la finalul spectacolului și și-a văzut de drum liniștit. Tovarășul Gârmoci l-a privit uluit pe tovarășul Fanache, acesta i-a întors o privire la fel de năucită și de neajutorată, apoi, cam în aceeași fracțiune de secundă, amândurora le-a venit aceeași idee salvatoare: au strigat Trăiască Partidul Muncitoresc Român, trăiască Republica Populară Română, trăiască Uniunea Sovietică! Imediat mulțimea, obișnuită să funcționeze ca un ecou, a reacționat pozitiv, a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca acum, când bate vântul șuierător și rece, noaptea, eu mă trezesc înspăimântat gândindu-mă că dintr-o clipă în alta vântul o să doboare zidurile, o să le spulbere și o să ne pomenim cu paturile dimineața în zăpadă, sub cerul liber, neajutorați... Sigur, s-ar putea să fie vorba de o exagerare a minții mele prea familiare cu basmele, până acum vântul nu ne-a luat casa și au fost destule încercări. În acest orășel tătăl meu este profesor de matematică. Intelectual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui de brută neîmblânzită, iar fratele meu a simțit deodată cum ace de spaimă îl înțeapă în inimă, era acea spaimă infinită pe care o cunoscuse în timpul detenției în temnița Securității. În preajma lui Cameniță, în fratele meu se trezea copilul neajutorat care stătea ațipit în sufletul său: Vlad, autoritatea intelectuală de prestigiu național, acum nu mai găsea răspuns la nimic, îi era doar frică, o frică de moarte, fiindcă în preajma lui Cameniță fratele meu avea sentimentul că în orice clipă își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îmbraci cum îți vine. Ar trebui să ne mai uităm și noi la alții.“ Rugăciunea scurtă Un octogenar, care tocmai și-a vândut casa și curtea, fiindcă erau prea mari și prea trudnice pentru un om ca el, singur și neajutorat, a luat încă o hotărâre importantă. Prima a fost când s-a mutat în garsonieră, unde are totul de-a gata, și apă caldă, și calorifere fierbinți, și baia aproape de pat. A doua e și mai importantă. De aceea, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în libertate a lui Pavel și a prietenului său. Oameni sănătoși nu au mai fost, nici unul, nici celălalt, și Pavel moare la 51 de ani datorită comoției cerebrale cauzate de loviturile primite în timpul cercetărilor, rămânând în urma lui cinci copii minori neajutorați. Între timp, căpitanul de securitate (ajuns colonel) se sinucide cu otravă, iar procurorul a ales spânzurătoarea. Iată cum Dumnezeu pedepsește încă în această lume pe cei care chemați fiind să facă dreptate, comit nedreptăți flagrante, ce conduc la condamnarea unor nevinovați
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ci un animal, un cobai terorizat, bătut și schingiuit în virtutea unei legi nescrise dar care funcționează din păcate în toată lumea: dreptul celui tare asupra celui slab; dreptul celui mare asupra celui mic; dreptul celui care dispune de forță împotriva celui neajutorat. "Homo homini lupus est." (Omul este lup pentru semenii săi.) (Plautus) Da, omul este o fiară perversă și periculoasă! Bunătate, milă, dragoste, cinste, milostenie, prietenie etc., foarte rar vom întâlni la semenii noștri asemenea trăsături pozitive. Pe acest fond de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dimineața în căldarea de apă se forma o pojghiță de gheață. Nu se auzea nici un zgomot. Nimic. Era o liniște totală. De cimitir. Numai crivățul, afară, își făcea de cap împăunându-se cu victoria zdrobitoare asupra unei familii necăjite și neajutorate pe care o înmormântase sub uriașul troian de zăpadă... Și adormeam. Dormeam somnul chinuit și înfricoșat al celor condamnați irevocabil de o justiție partinică, nedreaptă și imanentă, nefiind siguri dacă mâine vom ajunge să spunem "Bună dimineața!" răsăritului de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
transportat într-o altă lume, în care ne facem iluzia că vom ajunge cu toții dacă vom pătimi cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce să suferim, pe nedrept și permanent, toată mizeria acestui pământ? Noi, cei săraci și neajutorați, drojdia societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care îți aprindem lumânări la biserică și ne închinăm cu smerenie în fața sfintelor icoane de la templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai vine să râd când îmi amintesc de ziua aia sinistră când în micul nostru cartier s-a auzit de-o crimă. Făptașa: colega mea de clasă care a născut singură în casă. Era o fată foarte blândă, politicoasă, sperioasă, neajutorată. Aveam amândouă același fel de palton. Oribil palton, mă gândesc acum. O ajutam la teme. Era cu două capete mai înaltă ca mine, dar mă asculta cuminte ca un copil, în timp ce-i explicam lecția la fizică sau la mate. Ce
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trec peste toate aceste probleme și să scriu în continuare împotriva hoților. Mi-am pus întrebarea ce ar trebui să înțeleg din toate câte mi s-au întâmplat? În urma acestor experiențe mi-am dat seama cât de mici și de neajutorați suntem noi, oamenii, în orice poziție ne-am afla la un moment dat, și în ceea ce mă privește, deși în linii generale mă aflam pe un drum corect, aveam tendința să mă încred prea mult în forțele proprii, să-mi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
început a fost Cuvântul, și Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul». La început a fost biserica, și biserica era școală și școala era biserică. Și după cum era biserica, așa a fost și școala. Trăind în mijlocul atâtor neamuri, stingher și neajutorat, transilvăneanul și-a găsit mângâiere în primul rând în învățăturile bisericii. Acolo unde era lăcaș de rugăciune, fie și într-o casă acoperită cu paie, era și școală, preotul era și învățător, și dacă nu preotul, cantorul. Învățau și ei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
așa ceva ?), îmi cam pierise cheful. Iar rezultatul era că, deși mi se învîrtoșa ștro me leagul în timpul sărutărilor, cînd voiam să trec la treabă și să mă sui pe ea, chestia mea se transforma instantaneu într-o puțulică plăpîndă și neajutorată. Iar mă dădeam jos de pe tipă și treceam la faza săru tărilor, iar credeam că lucrurile se mai îndreaptă, iar rămîneam în cîteva secunde cu buza umflată și puța bleagă. Dar ce zic eu de buză umflată ? - de-atî tea molfoleli
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ce îi adâncește suferința. Din fericire, Dumitru Dascălu este încă în stare să urce și să coboare fără mari dificultăți din autobuze și tramvaie. Părul alb, trupul împuținat, spatele gârbovit al renumitului dascăl oferă celor din preajma lui imaginea unei ființe neajutorate. Celor ce-i sar în ajutor le mulțumește politicos și își consumă în sine drama sufletească pe care o trăiește. Lui Dumitru Dascălu nu-i vine să creadă că el este umbra tânărului zvelt, puternic și grațios de altădată, care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
întrebându-mă când ne-am hotărât să ne întâlnim toți ca să luăm biletele de drum de la agenția C.F.R. El era toată săptămâna plecat la țară, muncind la pământul ce i-a rămas moștenire, trăia doar maică-sa, bătrână și neajutorată, era singurul ce o ajuta, la treburile gospodărești și cele de pe câmp, stând astfel toată săptămâna la țară, venea doar sâmbăta acasă la Iași. Nu am avut ce să-i răspund în privința asta, rămânând să ne întâlnim în față la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aia cu mulțumitul pentru că exiști. Nu mai vorbesc de polițistul care tea prins că ai depășit viteza regulamentară; în momentul în care vei coborî, ușor, geamul mașinii frumoase în care te afli, el se va transforma din cerber în copilaș neajutorat și va gânguri candid, cerânduți un autograf. Prin urmare, oamenii muncii de la orașe și sate, țărani, intelectuali și de alte naționalități visează toți în secret să apară la televizor. Oamenii simpli acceptă săși pună viața pe tapet, săși spele rufele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca pe o măsea rea din rândul celor bune. Glasul lui abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea îi rămase undeva pierdută. - Unii oameni sunt mult mai deștepți decât par, iar alții sunt mai proști decât sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt lași. Dar tu nu ești decât un laș. Promisiunile tale sunt exact ca o monedă aruncată într-o fântână adâncă după care se aude doar un clinchet. Pentru a te reabilita de un viciu umilitor, pentru a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o așteptăm și pe Carmen? Nu cred că întârzie mult. Vasilica nu îi răspunse la această întrebare și începu să îi vorbească de toate schimbările dintre Nicky și Carmen. Mintea Carlinei căuta printre acele cuvinte simțindu-se pentru un moment neajutorată. Situația i se arăta acum cu totul altfel decât și-o imagina. Această căsătorie arăta cam degradată iar Victoria se afla la mijloc. Carlina nu avea un alt program pentru seara aceea. Hotărî să-și amâne plecarea pentru a analiza
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]