1,328 matches
-
Fără îndoială, ar fi nebunește [stultum] dacă l-am judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (IV, 5). Tertulian îl întreabă retoric pe Marcion dacă nu a exclus din canonul său versetul din I Corinteni: „Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să înfrunte înțelep ciunea.“ Această întrebare aduce cu sine o chestiune esențială, anume ce înseamnă în definitiv nebunie și ce înseamnă înțelepciune. După cum spune Apostolul, când cel înțelept pierde sensul adevărului și al vieții, înțelepciunea sa este nebunie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
criterii omenești? „Fără îndoială, ar fi nebunește [stultum] dacă Lam judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (IV, 5). Tertulian îl întreabă retoric pe Marcion dacă nu a exclus din canonul său versetul din I Corinteni: „Dumnezeu șia ales pe cele nebune ale lumii, ca să înfrunte înțelep ciunea.“ Această întrebare aduce cu sine o chestiune esențială, anume ce înseamnă în definitiv nebunie și ce înseamnă înțelepciune. După cum spune Apostolul, când cel înțelept pierde sensul adevărului și al vieții, înțelepciunea sa este nebunie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
curaj și cu o inteligență ascuțită și nu lipsită de spirit, dar și lunatică, predispusă la imprevizibile atacuri de melancolie, precum și de crize de furie, repetate și furtunoase, care descurajaseră, până în momentul acela, nu puțini pretendenți. „Un caracter imposibil, o nebună!“ îi spusese în concluzie, adăugând că nu era de mirare că ajunsese la nouăsprezece ani nemăritată - asta și pentru că nu ar fi acceptat niciodată un soț pe care nu l-a ales ea. De la Alpinianus, Sebastianus aflase că în trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poarta închisorii. Un gardian și-a amintit că pe Craig îl așteptase o mașină. A dispărut în uitare, în imensa țară care este America. Femeile câștigară două treimi din locurile disputate în alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial. Și au fost nebune de bucurie. Până la sfârșitul lui noiembrie, fiecare oraș avea zilnic o paradă a femeilor, un șir de bărbați morocănoși care le priveau și alți bărbați care le ovaționau. Jefferson Dayles permisese ca alegerile să se desfășoare cinstit, deoarece era realmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
i se pună nouă copci la obraz. Și-a întins brațul (pobabil în lipsa altei indicații de regie mai potrivite) și a scuturat din nou scrumul. — Pot să vă întreb de unde dețineți această informație? am intervenit eu. Buzele îmi tremurau ca nebunele. Poți să mă întrebi, mi-a răspuns, uitându-se la doamna Silsburn și nu la mine. Mama lui Muriel a povestit acest lucru cu două ore în urmă, în timp ce Muriel se cutremura de plâns. Asta îți satisface curiozitatea? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
neașteptat de tineresc. Numai lăsați-mă să dorm...“ „Ceasul a fost Întors, te așteaptă Judecata de Apoi...“ „Judecata de Apoi?“, repetă bătrâna ca un papagal, adăugând: „Las’ să mai aștepte, nu fug nicăieri...“ „A dracului cotoroanță, șoptiră petrecăreții, face pe nebuna și ne ia și peste picior... Poate că n-ar fi rău să-i punem niște poște, ca să vedem cum Îi sfârâie călcâile“, propuse un muzicant. „Eu zic să-i mai suflăm În ureche, poate se trezește!“ Și, zicând aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau, cum le numea ea Încă, lăzi de gunoi). Nu era În vârstă, nu arăta rău, nu era nici măcar rău Îmbrăcată, luată piesă cu piesă. Efectul complet nu ar fi trecut mai jos de vulgar, dacă nu era clar o nebună. Apărea Într-un mini verde ca masa de biliard, etalând picioare senzuale În contur, dar fără senzualitate lăuntrică; la brâu o centură lată de piele; peste umeri, bust, o cămașă guatemaleză trainică, aspră, brodată; pe cap o perucă precum acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Închis, sceptice, acuzatoare, afirmând ceva substanțial despre revendicarea vieții ei, dreptul ei de a fi fiece - la fiece s-ar ajunge. Plină de comentarii Întotdeauna, gura completând premisele declarate dintr-un unghi bezmetic de ochii Întunecați, convergenți. Nu Întru totul nebună, poate. Dar intra În casă spunând că a fost luată În copite de polițiști călare În Central Park. Încercau să prindă din nou un cerb scăpat de la zoo, iar ea era adâncită În lectura unui articol din Look și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu ignoranță sau plăcere distructivă sau sfârșitul dorit de cei care au făcut totul pe dos. Presupunând că este așa. Există Încă ceea ce numim om - sau exista. Mai există calități umane. Specia noatră slabă și-a Înfrânt teama, specia noastră nebună și-a Învins caracterul criminal. Suntem animale de geniu. Era un lucru la care cugeta adeseori. În acel moment era doar o formulă. Nu Îl simțea pe deplin. — Foarte bine, unchiule. Dar nu trebuie să hotărâm dacă lumea se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
m-am ridicat de pe scaun. — Mă bucur că am vorbit despre asta cu tine, Barbara, a zis ea, dându-mi vasul. Mi-a stat pe cap toată săptămâna. Știam că tu o să-mi clarifici lucrurile. Probabil mă crezi teribil de nebună... Am dat din cap și apoi - cam cu timiditate, pentru că manifestările de afecțiune nu sunt punctul meu forte - am mângâiat-o pe umăr. — Deloc, absolut deloc. Acestea sunt chestiuni dificile cu care se confruntă un profesor nou. Mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și minciunile pe care le-ai scris... Nu sunt minciuni acolo, Sheba. E acolo ceva ce nu mi-ai spus chiar tu? A scos un sunet ciudat, gutural de exasperare. — Ești nebună! Cum de n-am văzut până acum? Ești nebună! Tu chiar crezi că ăsta e adevărul. Ai scris despre lucruri pe care nu le-ai văzut, despre oameni pe care nu-i cunoști. Asta face un scriitor, Sheba. — Oooh, acum ești și scriitoare? A început să râdă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spui asta? Eu doar... Nu-mi spune mie ce să spun, a țipat ea. Sunt Cea Mai Detestată Femeie din Anglia! Am toate șansele să ajung la pușcărie! Pot să spun tot ce vreau! Acum bântuia prin casă ca o nebună. — Sheba, am strigat. Mi-am pierdul slujba din cauza ta! Ia gândește-te la asta! Și eu am suferit, știi? Suntem împreună în asta, tu și eu, știi? Dacă vrem să trecem de asta, trebuie să găsim o cale... — Ce? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
asta! Și eu am suferit, știi? Suntem împreună în asta, tu și eu, știi? Dacă vrem să trecem de asta, trebuie să găsim o cale... — Ce? a urlat. Ce e cu tot acest „tu și eu“, “împreună în asta“? Ești nebună! Richard avea dreptate. El a zis întotdeauna că ești un incubus. Sunt convinsă că a zis. Richard a fost mereu gelos pe mine... M-am oprit, văzând ochii Shebei mărindu-se de uimire. Când a vorbit din nou, vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
des și ușor ondulat, iar pielea îi era aspră ca o bucată de gresie. Ochii de-un verde-cenușiu nu s-au uitat nici o secundă la Ellis, ci fixau chipul Jinei. Bună ziua, i-a spus Jina gândindu-se că e vreo nebună rătăcită, o pacientă de la vreo clinică de psihiatrie care, la Challis, o luase pe-un drum greșit și tot mersese înainte. Femeia a tăcut. Mâinile roșii, pline de tăiaturi și le ținea în față, strânse în pumni. Ea e Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sunt întinse întru căutare de himere urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră instrumentistul își cară în suflet pianul cu coadă lângă șemineu marie nebuna scrijelește cu emfază pe sânii lăsați cuvintele letrismul monocromismul spațialismul arta brută cobra zen 49 dau al set atenție se închid ușile de piatră arabii învață alfabetul ebraic și profeții zâmbesc ironic atenție urmează stația anii cinzeci cu peronul pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai înaltă ca tine? Vrea să râdă de noi... se bagă așa, ca ariciul din fabulă în mănușa noastră. Mă face geloasă și tu o ajuți? Renunți la mine pentru una ca ea? Eram total debusolat și inima îmi tremura nebună de frică. Venisem să mănânc cu altcineva. Ce mare lucru? N-o sărutasem, nu stătuse la mine în brațe și nici nu-i vorbisem prea mult. Abia de-o cunosc, am încercat să mă apăr. Dar ea te cunoaște, mi-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să o sărut. Poate că în felul meu o iubeam, dar nu găseam niciodată momentul potrivit în care să-i vorbesc despre tot ce simt. Nu, am răspuns. Cine crezi că se poate uita la unul ca mine? Doar o nebună cum este Creața căreia nu-i mai pasă cum arată cel de lângă ea. De ce spui prostii? Mie-mi placi când ai zâmbetul tău ștrengăresc larg pe față. Cred că ai ceva prostii care-ți umblă prin cap, dar nu știu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că din cauza aceasta eu ți-aș fi cerut să ne despărțim. — N-aș fi În stare să Înțeleg. — Ești Îngrozitor de egoist. — Și ție ți-ar fi imposibil să Înțelegi. — Îmi este. — Dar Înainte ai spus că Înțelegi. Am făcut pe nebuna. — A, deci așa... Eu m-am tot Învîrtit Încercînd să lămuresc ceea ce de fapt nu eram În stare să explic. Asta vrei să zici? Se ridică brusc bătînd din palme. Ochii Îi scăpărară scîntei. — Asta era! Ai părăsit domiciliul! Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o atmosferă de sărbătoare sărăcăcioasă și tristă, fără miros de risc. Mi-am luat copilul și m-am întors la Gura Râului. A doua zi, fiindcă am chiulit, a trebuit să mă țin de promisiune și s-o iau de nebună cu 70 de adolescenți în Piatra Craiului. Am tăcut și am mers cu o răbdare tâmpă, ca pe o Golgotă. La coborâre, după ce i-am numărat când am depășit zona periculoasă, i-am așezat în cerc în fața mea și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Tot nu mai are nimeni ce face. M-am ridicat de lângă el și m-am dus lângă colegi. Am dansat până dimineața la 5. Când nu dansam, beam pahare întregi de Pinot noir, unul după altul. Apoi iar dansam, ca nebuna, cât mai intens cu putință. Dimineața am plecat la Cristi în cămăruța din subsol, 11 oameni în 6 metri pătrați. Am băut votcă Stalichnaya, am vorbit cât de mult și de tare am putut, am făcut mișto de tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Știți voi că se duce?... Și-și întoarse râzând capul cătră Haia, care izbucni pe ușă. — Ce este, Haie?... Ai auzit? Se duce!... Cine se duce? strigă fata privind-o țintă cu ochii umpluți parcă de mânie. —Haie! nu fi nebună! nu te uita la mine așa! strigă ovreica. Se duce! Parcă ce-i pasă lui? El e feciorul lui Vartolomei... Parcă ce-i pasă lui de tine?... El se duce; el are altele în cap... Se duce în treaba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neștire înainte-i. Îi ardeau ochii ca de friguri. Nici nu băgă de samă că femeile o împresurau. Rifca o apucă de mână. O trăgea repede spre fundul mahalalei, spre întunericul căsuței din Broscărie. Și Haia tăcea, umbla ca o nebună. Așa ajunseră acasă. Fata se opri în cerdac. —Hai, intră în casă... vorbi cu sfială Rifca. Haia o privi cu spaimă. —L-am văzut... zise ea încet. L-am văzut. S-a dus... Nici nu s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei, era ca o nemernică râmă, în pulberea drumului. Frigurile nopților de vară pieriră; ca într-un vânt de groază își simți inima. Acuma poate să vie... acuma poate să vie tata să mă ucidă!... și-și ațintea ca o nebună ochii spre măciuca de alamă din firida sobei. Iar maică-sa, înlemnită, nici nu putea să plângă. Asta era spaima ei cea mare. De asta se temuse chiar din cea dintăi clipă; spaima asta îi încleștase de multe ori inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pur și simplu plecai dintr-un loc și nu te mai întorceai vreodată și nimeni nu credea că e ceva rău în asta. Și dacă o luai puțin razna cu capul și aveai coșmaruri și trezeai toată casa, alergând de nebună la miezul nopții și zbierând ca din gură de șarpe, aduceau preotul parohiei să facă o sfeștanie. Nu că ar fi ajutat vreodată la ceva, dar nu deranja pe nimeni. Pur și simplu așa stăteau lucrurile. —Rachel o să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mail de la o anumită persoană și nu era printre ei. — Citește-le. Nu e nevoie. O să le vină rândul. Acum, îmi pare rău, fetelor, am nevoie să mă odihnesc, dimineață mă duc la lucru. Ce face?! a schelălăit Rachel. Ești nebună de legat. În nici un caz nu te-ai refăcut îndeajuns, fizic sau emoțional, ca să te poți întoarce la lucru. Refuzi cu desăvârșire să accepți ceea ce ți s-a întâmplat. Ai nevoie de ajutor specializat. Cu adevărat specializat! A ținut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]