7,611 matches
-
satisfăcut. Milu s-a uitat la mine Într-un fel ciudat, apoi a țipat scurt și a Început să alerge frenetic, cu mâinile sale lungi agitate pe lângă corp. Cămașa mult prea mare și pletele-i aprinse Îi fluturau În goana nebună, iar Milu părea o torță vie, purtată de o mână nevăzută spre Înălțimi. L-am urmat râzând, Încercând să-l ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aruncă stropii pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă iar un val de furie, venit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
palid, mai nebulos, mai dizolvat, acoperindu-se de praful acela misterios și dureros totodată al necruțătoarei uitări de sine. A doua zi m-am dus din nou la barul de peste drum. Speram să o Întâlnesc pe Lola. Simțeam aceeași foame nebună de a vorbi. De a vorbi cuiva. De a vorbi pur și simplu. Conta să nu fiu singur. Să mă asculte cineva sau numai să se prefacă doar că mă ascultă. Iar acum, Lola devenise persoana cea mai potrivită. Stătea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tatălui său. îl sărută, apoi o îmbrățișă pe mama ei și, fără să mai scoată un cuvânt, o zbughi pe ușă afară. Amândoi părinții rămaseră siderați, le pierise glasul, nu-și puteau explica unde pornise fata lor în goana aceea nebună. Bănuiau ceva, dar nu se pronunțară. În acele clipe, trăiau și ei bucuria exuberantă a fiicei lor. Ina o ținu tot într-o fugă până la casa Olgăi. Pe drum rememoră fragmente dintr-o discuție avută cu tatăl ei: Profesia pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în față imaginea unui tânăr care își spulberase viitorul în cele patru vânturi și dacă lucrurile nu s-ar fi curmat brusc, ar fi putut tot așa de bine să fie și ea prinsă în mrejele preocupărilor lui. În goana nebună după bani dobândiți fără efort, tineri ca el trăiesc mirajul unei lumi ce nu poate fi a lor. Ei, ignorând legea, se aventurează în pericole pe care deși le bănuiesc, le tratează cu indiferență, bravând cu naivitatea ce o conferă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Mihăiță? - Mai ales pe el, nu este el moștenitorul nostru? glumi Alex. Ina se îmbrăcă cu o repeziciune care nu intra în obiceiurile ei. Îl strigă pe Mihăiță din curte unde stătea la sfat cu bunicul lui, făcând un haz nebun din cine știe ce pricină. Ina îi motivă tatălui că vor să meargă puțin în oraș și că i-l răpește pe nepot. Mihăiță sări în sus de bucurie. Nu era în fiecare zi duminică; nu avea prea des prilejul de a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cuprinsă întreaga ființă, suflet și trup, nu mai sunt în stare să stabilesc unde mă aflu. Nu mi e teamă de ceea ce se va întâmpla cu mine, ci de bieții mei copii pe care îi iubesc nespus, ca o mamă nebună, neavând altă bucurie decât aceste două ființe neștiutoare și nevinovate. Scriindu-ți toate acestea, am senzația că mă despovărez, fie și pentru câteva clipe, de toate cele pe care viața mi le-a pus în cale drept obstacole, aș spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la ce-ți spun: aiureli ori neaiureli, bagă la cap, ce-ai să auzi, acum, din gura mea: atâta timp cât va exista vama păzită, și vor fi stipulate prin legi, controale, la vamă, va coexista și șpaga. Tu trebuie să fii nebun. Ba nu sunt. Eu exprim un adevăr continuu valabil, de-a lungul istoriei omenirii. Fă un test. și-ai să te convingi. Desființează, pe o porțiune de spațiu, dintre tine și oricare alt vecin de-al tău, granița și grănicerii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
totuși, câte odată, când îti vine hachița, îți poți face timp liber berechet. Adică? Adică, să te duci cu alții, ori ei să vină la tine. Ai început să devii nebun, Ioane. Da. Am. Încă mai de demult. și încă nebun tare. Vino-ți în fire. și lasă prostiile deoparte, că ești om în etate, de-acuma, și-ar trebui să-ți fie rușine. Rușine ori nu, lasă c-o să vezi, cand o fi să vezi. Dacă o să mai apuci să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
A sosit și o zi în care i s-a făcut dor de o excursie. Cu șalupa. Desigur, pe Dunăre. Numai el și soția. Piruietau, din val în val, ca la un concurs. Avansau, în zig-zag, pe valuri, cu viteză nebună. Burta șalupei a întâlnit un sul gros de nisip. Din sforțare, pentru a-l depăși, șalupa sa răsturnat, intrând ca un bolid, cu botul, în malul tare al canalului Borcea. Coastele lui Naghi s-au frânt ca niște chibrituri. Sternul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
crimă. Ei, nu mai spuneți?! Da, ca să vezi, cum era să mi se strice, mie, pânda de gâște sălbatice, din seara asta?! Păi,cum e? Sunt la Piscul Doamnei. știi unde e? știu. Un amant și-a ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-a ridicat în picioare. S-a dus către buza prăpastiei. Să nu te
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
altul. Bănui că nu avea prea multă încredere în mine. Dumneata ce crezi? Eu nu cred nimic. Din cauză că nu știu despre ce este vorba. Dar, așa, ca om ceva mai de departe, cam ce ai presupune? Că tu ești cam nebun. Ba nu. Să știi că nu-s nebun. Am ținut, doar, prea mult, la ea. și, dacă am văzut că dă cu ochii și pe la alții, și se uita mai lung, la câte unul, am hotărât: stai să-ți fac
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în mine. Dumneata ce crezi? Eu nu cred nimic. Din cauză că nu știu despre ce este vorba. Dar, așa, ca om ceva mai de departe, cam ce ai presupune? Că tu ești cam nebun. Ba nu. Să știi că nu-s nebun. Am ținut, doar, prea mult, la ea. și, dacă am văzut că dă cu ochii și pe la alții, și se uita mai lung, la câte unul, am hotărât: stai să-ți fac eu capătul. Ca să nu te mai uiți pe la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
răsucea ca o cobră. După ce s-a terminat dansul, tata și unchiul au fost împinși în celula în care i se dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul... Frica, zgomotul pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a gâtului lung care se termina într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
față de acest gând cu care mă indentificam în întregime, propria mea existență nu era decât un postulat absurd. Presiunea ce, în momentul împerecherii, lipește una de alta două ființe care încearcă, fiecare, să-și alunge singurătatea, rezultă din același elan nebun care se regăsește în toți, amestecat cu un regret tinzând numai spre abisul morții. Numai moartea nu minte. Prezența sa reduce la neant toate superstițiile. Noi suntem copiii morții. Ea este aceea care ne eliberează de perfidiile existenței. Din adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de aburi, pentru mine ținea de un miracol. Viața mea mi se pare la fel de bizară, la fel de incoerentă ca desenul care ornează trusa de scris de care mă servesc în acest moment. Fără îndoială că motivul lui e opera unui artist nebun sau maniac. În cea mai mare parte a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că din cauza lui... Poate că tocmai acest desen mă obligă să scriu - un chiparos sub care e ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
viziunii personale... Fiindcă tot am pomenit un titlu shakespearean : ce idee Îmi vine Într-o seară, vorbind cu un discipol Întru teatru? Revizorul adevărat, revizorul din finalul piesei lui Gogol, este un fel de Fortinbras : găsește lumea moartă, ori doar nebună, În frunte cu Primarul, familia lui și subalternii . Din Revizorul, se poate cădea lesne În Jurnalul unui nebun!... De Încercat, cînd va apare ocazia. Mai ales că și montarea mea cu Căsătoria, propunea, În final, moartea lui Podkolesin și nebunia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
gravidă. Nu m-ar mira ca Hedda să ajungă, În viitoare montări, alpinistă, ori trăitoare-n căruciorul pentru hemiplegici. Răceala ei poate fi motivată prin n-șpe diagnostice medicale ; important e să nu lămurim misterul eroinei! Cașa, cu un Hamlet nebun și un Lear senil, chiar marele Will devine scriitorul azilelor de bătrîni & nevrotici!... Apropos de regele lui Shakespeare : la festivalul de neo-avangardă de la Iași, talentatul poet Horia Zilieru mă surprinde printr-o afirmație năucitoare : „Vreau să joc un fragment din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
eu ca vodă prin lobodă, clic-clac, aud zgomotul yalei. M-am blocat un pic, recunosc. Mi-am revenit destul de rapid și am luat-o la goană spre marginea mesei, aruncându-mă imediat pe podea și după aceea făcând o cursă nebună până sub frigider. În timpul ăsta, ce să vezi? Madam Cateluța intră cu un malac corpolent și brunet. Ce naiba căuta acum aici cu ăsta? Abia în secunda următoare m-am dumirit că nu era nicidecum duminică seara, ci luni dimineața. Până în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pământul jilav, printre cutii de bere, tampoane, prezervative și chiștoace de țigări. Ceva mai încolo era și o bucată de salam care, mmm!, mulți o să se înscîrboșească la faza asta, dar consemnez cu sinceritate totul mi-a trezit o poftă nebună. Poftă pe care mi-am și satisfăcut-o, na! Mult mai mulțumit și încrezător în forțele mele, am străbătut grădina din fața blocului și am traversat iute aleea, îndreptându-mă spre parcare. O pereche, ăia de la patru, tocmai se urcau într-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
artei. A celei teatrale, bineînțeles. Se gândise el că o să scoată vreo cinci sute de mii din afacerea asta. Două sute jumate materialele și tot atât manopera, că era băiat modest. Oricum, toate cele necesare reparației le furase, încercând o satisfacție nebună, chiar de la nemernicul ăla de Marinică, tocmai când le dosise ăla într-un loc pe care-l credea sigur. Râse și acum, amintindu-și isprava și cum venise umflatul la el să-l întrebe dacă știe ceva despre materialele pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și mai tare. Tremura realmente de nervi. Urlă, strângând neputincios din pumni: "Cum, bă, ce să recunoști!? Că ai pus la cale totu', numa' dă nebună și dă geloasă ce ești. Că ai aruncat banii pă geam ca o tâmpită ordinară, doar ca să mă lovești pă la spate. Pă mine! Pă mine care te-am scos din mizeria în care trăiai. Ai uitat, făi, dobitoaco, cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
e sigur. Ce crezi că-s prost? Sanchi, ți-o fi frică, ă?" Apoi și mai furios: "Băi, nu mă lua pă mine cu texte și jurăminte d-astea, că te dau dracu' la moment. Adică ce? Nuți o fi nebună sau cum?". "Cum adică nebună? De ce? Stați așa! Lămuriți-mă și pă mine ce s-a întâmplat", încercă disperat Relu să înțeleagă ceva. "Bă, nu te-ai întâlnit tu azi cu ea?" "Ba da. La Mazagrand, pă la trei jumate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-s prost? Sanchi, ți-o fi frică, ă?" Apoi și mai furios: "Băi, nu mă lua pă mine cu texte și jurăminte d-astea, că te dau dracu' la moment. Adică ce? Nuți o fi nebună sau cum?". "Cum adică nebună? De ce? Stați așa! Lămuriți-mă și pă mine ce s-a întâmplat", încercă disperat Relu să înțeleagă ceva. "Bă, nu te-ai întâlnit tu azi cu ea?" "Ba da. La Mazagrand, pă la trei jumate, patru fără un sfert..." Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el să constate cu glas tare. "Da' io n-o să fiu prost să mă dau în fapt și să zic că gândacii mi-au făcut cutare și cutare. Nu, nenicuță, nu mă băgați voi la balamuc, cum ați băgat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]