1,175 matches
-
li s-ar părea viața nu se vaită, au demnitate și verticalitate, nu se vând pentru câțiva arginți, nu lingușesc, nu se umilesc.Pentru că nu bârfesc și nu râd În spate de necazurile altcuiva, nu iau În derâdere un om necăjit sau handicapat, nu sunt pârâcioși ca să iasă În față, sunt decenți și cu bun simț. Pentru că vorbesc când sunt Întrebați, se apără când este nevoie, iubesc adevărul și dreptatea, curățenia și disciplina. Și nu În ultimul rând, pentru că știu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
în cămăși, plouați, obosiți, nespălați, înnegriți de praf, nebăuți și chiar nemâncați, acești martiri m-au impresionat mai mult, căci m-am convins că ei au avut privațiuni mai mari decât trupele"551. De multe ori, revizia antiepidemică aplicată acestor necăjiți căruțași era foarte superficială sau nici măcar nu avea loc. Astfel, la 18 iulie au traversat orașul Turnu Măgurele, îndreptîndu-se spre Pitești, 218 căruțași din Coloana a V-a Mobilă, fără să fi fost supuși vreunui control sanitar. Cum rezultă și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
face concesii ! — Așadar, ați fost arestată într-o miercuri după- amiază. La orele nouăsprezece și șaisprezece minute. În fața casei cu numărul 7 de pe aleea Mandicevschi. La câțiva pași de stația de autobuz, unde tocmai ați coborât. Vă aflați în întârziere. Necăjită și agitată. Aveați totdeauna grijă să fiți punctuală. În ultima clipă se agață însă ciorapul. Sau observați că lipsește un nasture la rochie, agățătoarea pardesiului, că pantofii sunt prăfuiți. V-ați simțit vinovată, presupun, în ziua aceea. — Întâlnirile conspirative seamănă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gâtul ridat, cu pete cafenii, ca la bolnavii de ficat. Părul prea scurt, ciufulit, cu mici porțiuni goale, peste care smocurile rărite și decolorate nu au putere. Obosită de vreun chef prelungit, indispusă de începutul altei săptămâni de lucru sau necăjită sau bolnavă sau pur și simplu somnoroasă ? Pare venită de mult. Ar trebui să se apropie de ea, s-o întrebe ce i s-a întâmplat. Abia târziu, când cazanul clocotește de scrâșnete și chicoteli, deja ora zece, fierbe ziua
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iatacul cu Dumnezeu pe perete. Apoi Apostol rămase singur. Pe mescioara de noapte fâlfâia flacăra portocalie a unei lumânări scufundată într-un sfeșnic înalt de aramă. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, în tavan, ca niște visuri de om necăjit. " Noapte bună!" își zise Apostol, dezbrăcîndu-se la iuțeală, vîrîndu-se în pat și sucindu-se în dreapta și-n stânga până să-și potrivească bine culcușul. Suflă în lumânare. Voia să adoarmă îndată, fiindcă într-adevăr călătoria îl zdrobise... "Dar oare de ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu întrebe, nervos: ― Te-am mai văzut undeva pe d-ta, plutonier!... Unde servești, la ce birou? ― La pretura diviziei, răspunse plutonierul cu un zâmbet urât. ― Da? mormăi locotenentul, tot nedumerit, fiind sigur că l-a văzut aiurea, undeva, și necăjit că nu-i vine deloc în minte unde anume. Își aruncă ochii în foaia de serviciu, iscălită de un aghiotant. Era invitat să se înfățișeze imediat la comandamentul diviziei spre a primi ordine. ― Bine, zise Bologa liniștit. Voi veni mâine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Sandule, peste cinci ani te ajutăm să strângi 250000 de semnături și președinte te facem. Pe Gicu Îl pui la Senat, iar pe mine mă faci consilier de taină și degustător oficial. Merge? Sandu se lasă pe spate, un pic necăjit... Panaramă știți să faceți, da’ la vot nu vă deplasați. Asta este cu românul, de dat din gură dă, dar de dat din mână nu dă... Vorbește mult, prost și fără rost, iar la fapte dispare... Ce vremuri am apucat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas capodoperele nescrise. Grosul populației îl constituie martorii inactivi ai istoriei. Patriotismul poate fi o sinteză de comemorări și proiecte.. Misiunea istoricilor e să fabrice argumente celor puternici. Patriotismul poate fi trompeta deșteptării naționale. Ori un circ de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sfârșit, în centrul atenției tuturor. Doar sunt funeraliile lui. Primul mare filosof român a fost ciobanul din miorița! Aceleași întrebări și le-au pus mai târziu Schopenhauer, Kant, Voltaire. Avem o singură viață și aceea cu sens unic! Pentru cei necăjiți, nu există viață nici înainte de moarte. Taurii coridelor sunt crescuți pentru moarte. Ca și noi. Toți oamenii mor. Pe unii însă uitarea îi digeră ceva mai greu. La sfârșitul vieții, se întoarce pentru bilanț o singură și întunecată ursitoare. Cerul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dar parcă mai tare mă tem de pomană. Moartea coboară în derizoriu totul. Peisajul vieții este foarte divers. Unii se luptă cu moartea, alții cu morții. Moartea este serviciul de salubritate al lumii. Ce ne-am face, oare, fără ea? Necăjiților nici sinuciderea nu le reușește din prima. Să-ți pierzi viața decodând moartea? Sinuciderea înseamnă a miza totul pe eșec. Ca să nu scape nimeni de ea, moartea ne-a fost introdusă în codul genetic. Morții devin ori repere, ori fum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aș spune necazul meu. 9. El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr. 10. El varsă ploaia pe pămînt și trimite apă pe cîmpii. 11. El înalță pe cei smeriți, și izbăvește pe cei necăjiți. 12. El nimicește planurile oamenilor vicleni, și mîinile lor nu pot să le împlinească. 13. El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor, și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate; 14. dau peste întuneric în mijlocul zilei, bîjbîie ziua în amiaza mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
popa, în glasul lui nazal dar creștinesc, ajunse la pasagiul <Avraaam care a născut pe Iaaacooov, carele a născut pe Isaaac...> deodată lumânărica se stinsese și sfinția sa nu mai putea continua cu cetania din ceaslov. Grăbit și enervat și destul de necăjit, sfinția sa a strigat repede către dascăl: <Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd pe care... a mai născut și Isac!>” Am râs cum numai de snoavele lui Creangă poți râde, dar o nouă întrebare îmi dădea ghes: Cum de se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun cu daruri speciale pentru băieți și fetițe. În casele oamenilor fericirea plutea, iar mirosul cozonacilor și al fripturilor delicioase aducea oamenii la masă. În toiul iernii, un baiețel stătea în zăpadă, foarte trist și necăjit. Tocmai atunci trecu pe acolo o bătrânică, îl văzu și, dorind să-l facă fericit, intră în vorbă cu el: - Bună! Mă numesc Marta. De ce ești așa de trist? Este seara de Crăciun și în această seară toți ar trebui
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
o hală de fabrică, un atelier mecanic cu câteva jigodii în față, trântite de-a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era un fel de sătuc sau o mahala cu trecători rari, prost îmbrăcați, cu înfățișarea necăjită a omului mărunt. In firele de telegraf erau încurcate zmee cu cozi de cârpă. Am găsit până la urmă și școala, o clădire veche de peste o sută de ani, îngălbenită ca o măsea putredă. Am intrat în curte. Aerul se făcuse
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ei se contopea cu cea a elevilor ei. Dealtminteri, era foarte iubită în școală, elevii considerând-o ca pe o soră mai mare. Ea având totdeauna timpul necesar pentru a le asculta doleanțele, chiar vizitându-i acasă pe cei mai necăjiți, stând de vorbă cu părinții acestora despre greutățile lor, neuitând niciodată să le amintească despre anumite avantaje pe care le vor avea cei care termină liceul. Și ea a fost cândva eleva acestui liceu cu profil agricol, astăzi fiind profesoară
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-l, fiindu-i necaz pe ea însăși că-i dăduse prea multă importanță "acestui copil încăpățânat" ea care se considera o femeie în toată firea mai în vârstă decât el cu cinci ani. După plecarea ei, Radu a rămas puțin necăjit pentru că plecase supărată, el nu dorea să strice această amiciție, căci practic nu era altceva, fiindu-i recunoscător că la venirea lui aici ea s- a arătat cea mai prietenoasă dintre colegi și numai după aceea el se împrietenise cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
aveau în centrul acțiunii căsuța. Niște oameni poposeau acolo, se sfătuiau de seara până dimineața, și a doua zi ieșeau la drumul mare să-i jefuiască pe trecători. Banii astfel căpătați, erau folosiți în scopuri nobile, să ajute vreo femeie necăjită să-și hrănească pruncii, să vindece vreun om bolnav de multă vreme, bolnav care-și pierduse speranța de a putea dărui vreunui copil sărac jucării. Când mai crescu, acelor oameni le luară locul un băiat și-o fată, care se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
sat, mama îl duse la Rezina. Își amintea că, mergând pe jos împreună cu ea, găsise o cutie de chibrituri și-un creion, care-l bucuraseră tare mult. N-avea să uite niciodată că mama, văzându-l cu creionul în mână, necăjită îl mângâiase pe cap zicându-i cu tristețe în glas: - Dragul mamei, cine știe dacă vei mai putea scrie vreodată cu mâna asta! La Rezina, medicul, un evreu de treabă, după ce-l examină, îi recomandă să nu mai țină mâna
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nevoit să-i oprească și să-i deshame la o pășune, pentru odihnă și adăpat. Remarcă faptul că tot timpul, pe șosea treceau tancuri rusești. După vreo două ore, reînhămară caii, încercând fără șanse să ajungă din urmă coloana. Constată necăjit realitatea: era, împreună cu oamenii lui, în singura unitate românească rămasă pe acele meleaguri. Pe drum, nu putu să nu observe că indiferent de conjunctură, apăreau tot felul de oameni. Cei obișnuți cu furtul în vreme de pace, se arătau când
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să treacă pe acolo o elevă de la Liceul Eparhial din Chișinău, la braț cu mama ei, cunoștințe mai vechi. “Cum de-au ajuns și ele în Hâncești tocmai acum? Eram prieten cu fata, mamei nu prea-i convenea...” se’ntrebă necăjit. - Dumnealui este basarabean, ca și noi! După toate necazurile de până atunci, simțea că nu mai avea nici un pic de vlagă. Reprezentanții puterii de acolo îl puteau întoarce din drum, puteau să-l oprească, orice se putea întâmpla, din cauza neghiobiei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
predau la unitate! Unul scoase imediat un pistol și i-l puse-n piept: - Am spus că se rechiziționează. Domnule, trăim vremuri grele. Erau vremuri tulburi, degeaba încercă să-i înduplece. Au deshămat caii, lăsându-i unul singur, pentru el. Necăjit, după ce străinii se îndepărtară, examină conținul lăzii de campanie din furgonul pe care era nevoit să-l abandoneze. Își alese actele personale ș-ale companiei, le puse în buzunarul interior al uniformei. Într-o raniță își înghesui uniforma nouă, învelită
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
deschidă. Asta era răzbunarea pe destinul care nu ținea cont de voința nimănui. Culmea, până și aliatul lui, soldatul din Bârlad dispăruse! Nu-l crezuse laș, dar i se confirmase convingerea de a se încrede deplin doar în el însuși. Necăjit încălecă, porni iar la drum, gândindu-se la zilele grele pe care le trăia, dar și la dezastrul prin care trecea țara. Îngrijorat întoarse capul. Din spate, se auzea un cal venind la trap. Poate pentru prima dată după multă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zâmbesc eu. A fost nemaipomenit să auzim poveștile lui despre fotbal. — Un puțoi englez arogant, scuipă Stronach. Intru În casă și mă sună Shirley. Las robotul să preia apelul. — Brosss... simt nevoia să vorbesc cu tine Brooooss, scâncește vocea ei necăjită și mecanică. E foarte important... sună-mă Broossss... te rog... Pun o casetă video Private, una de-a lui Hector, care are niște secvențe marfă de futut În cur. De fiecare dată reușește să mă uimească cu câtă forță fut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
disperat de a-și înțelege și explica propria lor situație. Transformarea lor în prezicătoare "profesioniste" poate fi interpretată, din acest punct de vedere, și ca o formă compensatorie. Ele descoperă în acest fel că nu sunt singurele persoane cu probleme, necăjite, care ies cumva din firescul lumii. Pe de altă parte, putem gândi însă că practicile divinatorii, ca și cele magice, vrăjitorești, nu prea sunt compatibile cu o viață conjugală. Acestea presupun o serie de exigențe și tabuuri (așa cum au mărturisit
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
caselor de economii și consemnațiuni etc. să împrumute familiile și comunitățile sărace, defavorizate. Fiindcă multe bănci care au făcut-o au dat faliment, celelalte au evitat să mai împrumute clienții puțin solvabili. Totuși, numeroși "incitatori" au continuat să propună celor necăjiți împrumuturi (inclusiv celor care se împrumutaseră deja și nu mai puteau să ramburseze împrumuturile...). Le-au fost propuse subprime pentru sume și de ... treizeci de ori mai mari decât veniturile lor... Împrumuturile erau garantate cu valoarea caselor, deci fiecare putea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]