8,720 matches
-
își așteaptă finalul? — întreabă, nerăbdător să asculte povestirea.“ Își ridică ochelarii pe frunte. - Da - spune -, pot să jur că am citit un roman care începe așa... Dumneavoastră aveți numai acest început și ați dori să găsiți urmarea, nu-i așa? Necazul e că pe vremuri toate romanele începeau așa. Cineva trecea pe o stradă singuratică și vedea ceva ce-i atrăgea atenția, ceva ce părea să ascundă un mister, sau o premoniție; atunci cerea explicații și i se istorisea o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mulțumit când îi dădu drumul și părea să funcționeze bine și domol. Totuși, reparația nu va rezista mult timp și știa că va trebui să se întoarcă s-o demonteze cu totul. Cum vor mai uda legumele atunci? Ăsta-i necazul într-un ținut secetos. Totul, fie că-i vorba despre viața oamenilor, fie că-i vorba de dovlecei, atârnă de un fir de păr. CAPITOLUL CINCI Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi Mma Potokwane avea dreptate; lui Mma Ramotswe, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și lucruri importante. — Hmmm, căzu pe gânduri Mma Ramotswe. Mercedes-urile astea nu sunt bune pentru Africa. Sunt mașini foarte bune, îmi închipui, dar toți oamenii ambițioși din Africa își doresc unul înainte să-l merite. Asta nu aduce decât necazuri. Cu cât sunt mai multe Mercedes-uri într-o țară, decretă Mma Makutsi, cu atât mai rea e țara aia. Dacă ar exista o țară fără Mercedes-uri, ar fi un loc binecuvântat. Puteți fi sigură de asta. Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei. — Vroiam să-ți spun, răspunse el. Ieri am trecut pe la orfelinat. Pompa făcea din nou figuri. E atât de veche. Apoi, și microbuzul lor avea nevoie de plăcuțe de frână. Am încercat să repar frânele astea, dar tot fac necazuri. Va trebui să facem rost de piese de schimb noi, le tot spun asta, dar... — Da, da, îl întrerupse Mma Ramotswe. Mi-ai tot vorbit despre frânele astea. Cum rămâne cu copiii? Domnul J.L.B. Matekoni oftă. — Mma Potokwane e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un minut o să sun la Administrație să anunț că există un delincvent în biroul meu. Aș putea spune că v-am surprins furând ceva. Aș putea face asta, știți. De fapt, chiar cred că asta am să fac. Am avut necazuri cu mici găinari în ultimul timp și vor trimite pe cineva destul de repede. O să vă fie greu să-i oferiți o explicație, doamna Logician. — Eu n-aș face asta, Rra, replică ea. Vedeți dumneavoastră, știu totul despre Angel. El reacționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
semn să-l urmeze în sufragerie, apoi îi arătă un scaun și se așeză și el. — Nu vreau să-mi irosesc timpul stând la palavre cu dumneavoastră, replică el. Stăm de vorbă doar fiindcă m-ați amenințat și am niște necazuri cu femei mincinoase. Ăsta-i singurul motiv pentru care am fost de acord să ne-ntâlnim. Are amorul propriu șifonat, remarcă ea. Fusese pus la colț, și încă de o femeie, umilire usturătoare pentru un fustangiu. N-are nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar redeschide cazul. Doctorului Ranta i se luase o piatră de pe inimă, se vedea clar. Expresia ostilă i se ștersese de pe chip și încerca să-i smulgă un soi de asigurare. — Și fetele acelea, întrebă el, n-o să mai am necazuri cu ele? Mma Ramotswe scutură din cap. Nici o grijă. N-or să vă facă necazuri. — Și declarația? insistă el. A celeilalte fete. O veți distruge? Mma Ramotswe se ridică în picioare și se îndreptă spre ușă. — Declarația aceea? — Da, declarația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Expresia ostilă i se ștersese de pe chip și încerca să-i smulgă un soi de asigurare. — Și fetele acelea, întrebă el, n-o să mai am necazuri cu ele? Mma Ramotswe scutură din cap. Nici o grijă. N-or să vă facă necazuri. — Și declarația? insistă el. A celeilalte fete. O veți distruge? Mma Ramotswe se ridică în picioare și se îndreptă spre ușă. — Declarația aceea? — Da, declarația fetei care mințea în legătură cu mine. Mma Ramotswe deschise ușa din față și se uită afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni este un mecanic excepțional, dar nu-i detectiv. E o chestiune de... Cum să-i spună? Subtilitate? Intuiție? Așa că drumul la Bulawayo va fi făcut. Considera că e capabilă să aibă grijă de sine; majoritatea celor care dau de necaz îl caută cu lumânarea. Se aventurează în locuri unde nu au ce să caute; provoacă pe cine nu trebuie; nu reușesc să interpreteze semnalele sociale. Mma Ramotswe știa să se piardă în mulțime. Știa cum să procedeze cu un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sfârșitul anului școlar, chiar și mai multe. — Vremurile sunt neprielnice? Femeia oftă. — Da, cam așa e de ceva timp încoace. Sunt mulți oameni la ananghie. Înțeleg, o compătimi Mma Ramotswe. Noi avem noroc acolo, în Botswana. N-avem parte de necazuri de genul ăsta. Carla dădu din cap aprobator și spuse îngândurată. — Știu. Am locuit acolo câțiva ani. În urmă cu ceva ani, dar am auzit că lucrurile nu s-au schimbat prea mult. De-aia sunteți norocoși. — Preferați vechea Africă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bazar ca un gândac de colorado pleoștit de la piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să nu-mi spui mie Grigore dacă o să se mai ia cineva de mata, o să vezi c-o să tremure carnea pe ei de frică. Când ai un necaz, îl mai învârți puțin pe deget. Ei, dom’ profesor, dac-ai ști câte știu eu, ți s-ar face părul măciucă. Dar m-am gândit că mai bine aș merge la Anatol, așa că am luat-o spre malul Bahluiului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tot, să dai din când în când cu tămâia. Băgă-te și tu, că doar nu-i așa de greu... Da’ dacă ți-i scoli pe toți în cap... treaba ta... eu ți-am spus... Am avut și-un mare necaz, mi-au murit doi pești.” ... ia mai du-te... Mi-l și imaginez cu fesul pe cap, istovit după ieșirea la colț să cumpere viermișori uscați pentru pești, nu din ăia de data trecută, că se sfărâmau prea ușor între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adevărată. Și era vorba, mai ales, de povestea unui om al mării. Spre deosebire de Don Quijote, care mirosea a pămînt, Ulise respira aer marin, lupta Împotriva furtunilor, a sirenelor și a insulelor fermecate și căuta Întotdeauna pe mare leacul pentru nenumăratele sale necazuri și nefericiri. Îl Înțelegea pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea de neîmblînzit de a o lua de la Început de atîtea ori, pornind de la zero, cu o tenacitate care nu se dădea bătută În fața oamenilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cît faptului că Șerban Pangratty nu era atît de roșu pe cît se bănuise, însă era mai trăsnit decît se părea. Raportul prezentat în urmă cu cinci ani fusese curat, precis și nimerise exact la țanc. Nimănui nu-i trebuiau necazuri cu "lumea bună". Venise vremea ca lucrurile să fie lăsate în voia lor, Generalul se retrăsese și de pe urma stării de asediu nu mai rămăseseră decît gheretele din lemn de la intrarea și ieșirea comunelor în care nu mai stătea nimeni, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
limpede, mai clar conturată pe fundalul așezării, al dealurilor acoperite cu viță care o înconjurau și despre care nu puteai spune nici că o protejau, nici că o sufocau. Leonard Bîlbîie, cu care pînă atunci nu avusese nici un fel de necaz, nici o urmă de neînțelegere, s-a lăsat greoi pe speteaza scaunului și cu o voce schimbată, nu mai era deloc îngînată și adormitoare, i-a zis: Prințul Șerban Pangratty e o pălărie prea mare pentru căpățîna ta! Parcă atunci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doi bani pe viața lor, dovadă era că din toate încurcăturile sale ieșise viu pînă la urmă, dacă tot a ajuns în Vladia să le istorisească, și dacă a scăpat, înseamnă că s-a străduit să scape. Că își caută necazul cu lumînarea, asta era de înțeles, nu pentru oricine, dar pentru un vulpoi bătrîn ca Radul Popianu da, era din cauza sufletului său de copil. Prințul rămăsese un copil, un nevîrstnic, cu toate că arăta și putea fi un bărbat în toată firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai bine. Prea bine? Chiar rău, rău de tot. Tot norocul era că țara se buimăcise și încă nu se așezase în ale ei, la bucurie nu prea bagi în seamă că ți se dau între timp și semne de necazuri viitoare. "Prosperă! Se îngrașă! O duce bine! Și animalele sînt îngrășate și o duc bine cînd sînt pregătite pentru tăiere! Chestia asta cu ieșitul din război, cu cheful de viață, cu băutul ca să uiți e o poveste cam lungă. Lungă-lunguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amorțeala care îl asalta cînd îi era lumea mai dragă, poate că ar fi trecut peste ele și s-ar fi concentrai asupra muncii, a Serviciului. Dar apăruse această idee, acest gînd, care-l chinuia mai mult decît toate celelalte necazuri timpul care îi fusese dat era pe sfîrșite. Și, ca să-l folosească bine, cît mai bine, hotărîse să reducă din somn. Nu dormise niciodată prea mult, șapte-opt ore pe noapte, niciodată ziua, dar acum trebuia să cîștige măcar două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spațiul limitat de pe vas, insă bărbații și femeile de pe Peștele Zburător nu formau un echipaj oarecare, si se părea că singura lor dorința era aceea de a ajunge cât mai curând în locul unde se ascundeau cei care le pricinuiseră atâtea necazuri. Faptul că patru femei dispăruseră fără urmă de pe o insulă care se află în drumul lor îi întărea convingerea lui Miti Matái că și sângeroșii lor dușmani se lăsau împinși tot de alizeul de sud-est, iar timpul trecut de la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încât nu-l putea urmări cu privirea, si se înfigea cu o asemenea violență, încât ar putea omorî doi oameni dintr-o lovitură, era un lucru pe care nu-l putea atribui decât puterilor magice ale acelor ființe care, în ciuda necazurilor și mizeriei lor, sosiseră de bună seama dintr-un loc aflat dincolo de cele mai îndepărtate stele. Totuși, atunci când erau întrebați, prin semne, de unde veniseră, niciodată nu priveau spre cer, ci, luând o nucă de cocos, indicau un punct, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în clipa în care ai ieșit... Când începi să cobori scările, pac, un moment de magie. Găsești chestia perfectă pe care ar fi trebuit s-o spui. Execuția perfectă ca să-l termini pe ăla. Ăsta-i un spirit de scară. Necazul e că nici francezii n-au o expresie pentru chestiile tâmpite pe care le scoți pe gură când ești presat. Lucrurile alea prostești, disperate, pe care le gândești sau le faci. Unele chestii sunt prea scârboase ca să aibă un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cum să revină pe drumul cel bun. Fugea repede și mai completa ceva în registre apoi se întorcea râzând, amintindu-și ultima peripeție din seria "foaie verde lobodă". Luana se consola în brațele lui Radu, în timp ce el făcea haz de necaz încercând s-o convingă să nu mai pună la suflet jignirile și ieșirile necontrolate ale Nuții pe care o cunoștea toată lumea și nimeni n-avea s-o schimbe vreodată. Văzând că subalterna continuă s-o trateze cu refuz, Cordel atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ciudat, a fost bucuros. Până acum, din păcate, nimic nou, dar cunoștințele noastre caută o cale să dăm de el. O să-l găsim! Eu am plecat, a spus Din. Voiam doar să mă asigur că n-ai dat de vreun necaz. Mi-a făcut plăcere să te cunosc, Adam! și-a pus pantofii negri de pânză fără să le mai desfacă șireturile. Când a tras ușa, și-a Înclinat capul spre Adam și i-a zâmbit. Adam s a Întors cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Încet, luminile clipeau, umbrele se schimbau. Johan se simțea obosit și nu prea bine. Avea nevoie de mișcare. Avea nevoie să fie Într-o mașină, să Înainteze rapid, nu să stea aici la masă. În afară de asta, Johan dragă, tinerii au necazuri noapte de noapte, copiii din familii cumsecade, nu doar niște derbedei din Selayang. Jandarmii ăia lovesc la-ntâmplare, la stânga, la dreapta, În centru, doar pentru că așa au ei chef. După căderea nopții Îi tratează pe toți la fel, fie că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adesea, e chiar firesc. Trebuie că ceva ți-a produs o emoție violentă și asta ți-a blocat creierul. Glasul Îi era sigur de sine, de parcă expunea o teorie științifică. Dar nu-mi aduc aminte de așa ceva. — Tocmai aici e necazul! Creierul e ceva foarte complicat. Adesea, singurul fel În care poate să treacă peste urmările unei dureri insuportabile, fie că e una fizică, fie că e una afectivă, e să o lase deoparte, să o dea uitării. N-ai cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]