911 matches
-
Totuși, fata își promite ca pe viitor "să nu se mai lase în voia lucrurilor" și "să rămână stăpână pe situație". Nu avem motive să ne îndoim de sinceritatea legământului ei. Într-o seară, Pietro, înfierbântat de sărutările și mângâierile necontenite pe care i le îngăduie Marie, își pierde controlul. Pe palierul unei anticamere, își reînnoiește declarațiile de dragoste pătimașă. O prinde în brațe și o strânge cu putere. Marie e fericită să-l simtă "tot un tremur". Nu îndrăznește să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cărui împrăștiere în afara vaginului femeii, căruia îi este hărăzit în mod natural, duce la slăbirea tuturor umorilor. Masturbarea, confirmă în 1905 și doctorul Surbled în lucrarea sa L'Amour malade, "creează un zdruncin profund al sistemului nervos, iar repetarea sa necontenită nu întârzie să-l deterioreze și să-l dezechilibreze complet. Consecința ultimă este epuizarea nervilor sau, dacă vreți, ruinarea forței vitale". În la Belle Époque, flirtul intră sub incidența acestei reprezentări, care este de asemenea o condamnare. Căci flirtul, la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în mulțime ori în varii tipuri de public. În fine, last but not least, trebuie să repete la nesfîrșit aceleași idei și aceleași raționamente. Spune Tarde: În materie de argumente, cel mai bun rămîne de obicei cel mai banal: repetarea necontenită a acelorași idei, a acelorași calomnii, a acelorași himere"322. Nu întîmplător Le Bon și Tarde propun aceleași strategii de sugestie. Ambii au adoptat modelul hipnotic și nu au făcut decît să tragă de aici o serie de concluzii. Inutil
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-său, dar văzuse totodată dispărând atențiile, mângâierile și drăgălășeniile mamei: cine-i va mai trece mâna prin păr, spunându-i că l-a născut întru preamărirea Domnului. Maică-sa își făcea planuri mari în ceea ce-l privea, repetându-i asta necontenit, dar, ca și cum ar fi prevăzut soarta fiului, avea mereu glasul învăluit într-o durere nemărginită, copilul simțindu-i chinul necontenit: Nu vreau să dai cu ciocanul toată ziua, aplecat peste bancul de cizmar, ca taică-tău. Vom izbuti, numai ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că l-a născut întru preamărirea Domnului. Maică-sa își făcea planuri mari în ceea ce-l privea, repetându-i asta necontenit, dar, ca și cum ar fi prevăzut soarta fiului, avea mereu glasul învăluit într-o durere nemărginită, copilul simțindu-i chinul necontenit: Nu vreau să dai cu ciocanul toată ziua, aplecat peste bancul de cizmar, ca taică-tău. Vom izbuti, numai ce o să mai crești oleacă, să cumpărăm un catâr ca să poți să muncești cărând poveri dintr-un sat în altul; o să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-te când se strecoară într-o odaie-ntunecată aducând Cu ele lumina razele soarelui; și-o să vezi cum prin vid multe Mărunte corpuscule în cele mai diverse feluri se-amestecă în acea Dungă de lumină, și cum ca-ntr-o necontenită bătălie, se-ncaieră, Se iau la trântă, se-nfruntă pâlcuri între ele, și nu se potolesc nicicând. Citindu-l pe Lucrețiu a simțit cum știința devine poezie și a fost pur și simplu vrăjit. Fiecare argumentare avea o logică perfectă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cum erau în general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu sunt scos la aer, nici la slujbă sau să mă spovedesc, iar când plouă, curge apă prin tavan". "Plângeri asemănătoare ce corespund adevărului, comentase Regele, trimițând o mustrare reprezentantului său de la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o legendă la Napoli și se vorbea despre el în port și în localurile cartierului spaniol, se vorbea la universitate și în mediile avocățești, printre intelectuali și prelați, nobili și oameni sărmani. Nicicând nu reușise cineva să reziste la acea necontenită cascadă de ură și violență, de abuzuri și cruzime; cei mai puternici înduraseră doi-trei ani, după care se prăbușiseră, sau căzuseră pradă abjurării sau unui jurământ fals pentru a-și grăbi moartea. Ceea ce cu Tommaso nu se întâmplase, ba chiar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
simt viu doar atunci când trebuie să mă lupt cu stihiile naturii ce-ar vrea să împiedice înaintarea corăbiei mele. Eu însumi am făcut același lucru, dar și poetul la care m-am referit, și toți ar trebui să facă asta necontenit, căci liniștea slujește doar o clipă, pentru a te odihni, dacă ea dăruie prea mult îi face pe oameni niște momâi. Bine zis, părinte; pentru prima oară în viață mă simt înțeles, mă simt un căpitan adevărat. Regele meu deci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
creștinătății, dintre care unii au avut legături amicale cu domnii de la est de Carpați (vezi Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare) și le alcătuiește câte un portret absurd, lipsit de orice justificare. Reia și în articolul de față mitul luptei necontenite care a opus pe domnii Moldovei și ai Țării Românești, bineînțeles, la inițiativa și instigarea celor din urmă. Și reia profetic: „Ce au comun cu Republica Moldova sângerosul cuceritor valah M. Viteazul, teoreticianul mișcării românești profasciste legionare M. Eliade, degeneratul mintal
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
peisajul pe care-l pictăm. Trăirea intensă, până la transfigurare, a liniei poate să desăvârșească dialogul artistului cu natura exterioară și interioară. Folosesc exemplul neasemuitului gravor și desenator japonez Hokusai, care sintetizează în existența sa treptele sublimului. Privind arta ca un necontenit proces de perfecționare, care se desfășoară pe durata întregii vieți, Hokusai ne dezvăluie etapele pe care le-a parcurs și pe care urmează să le străbată pentru a atinge desăvârșirea: <Hokusai=”nume autor”>„De la vârsta de șase ani am avut
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
poate fi privită din două puncte de vedere diferite, dar care nu se exclud: ea poate fi istoria creșterii și decăderii unor paradigme care își dispută supremația, sau poate fi istoria a patru mari dezbateri între teorii diferite 1. Aceste necontenite dispute care macină domeniul se datorează în primul rând caracterului destul de recent al teoriei Relațiilor Internaționale ca disciplină academică prima catedră de Relații Internaționale fiind fondată în 1919, la Universitatea Aberystwyth, Wales. Autorii acestei cărți au ales o abordare în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care îl contestau le sugera asemenea comportamente de control. În aceste cazuri, travaliul teatral bazat pe colaborarea comunitară este condus cu mână fermă de un lider care-și exercită autoritatea și își impune voința și dincolo de repetiții, printr-o supraveghere necontenită, o supraveghere „dinăuntru”, contaminată de modelul supravegherii „din afară”. Să nu explicăm însă doar prin sociologie o astfel de practică; ea este și rezultatul unei relații cu concretul spectacolului, relație proprie unui artist chiar și în afara unui context de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de ani); acceptăm, aproape fără discuție, toate tehnicile noi de acțiune asupra omului, chiar și pe cele ce tulbură profund liniștea altor nații, vădind astfel lipsa unei poziții conservatoare care să-și găsească răsunet în mentalul românilor. Dovadă și succesul necontenit de care se bucură cuvântul reformă. Semn că nu avem ce poziții să apărăm. Sau, mai curând, ne lipsesc atât intelectualii capabili să facă asta, cât și încrederea în asemenea intelectuali. Lipsa de încredere în proprii intelectuali este o lipsă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un Don Juan... Ești un adevărat transformist, dragul meu...” 3) Abilitățile literare sau tendințele de înnoire erau caracterizate, chiar și mai încoace, prin același cuvînt. De aceea, amintind de Jean Cocteau, un critic găsea potrivit să-l numească: „poet în necontenită travestire, transformist patetic...” 4). La Bacovia, care prin educație era legat de teoriile și noțiunile științifice ale secolului al XIX-lea, cuvîntul are un sens grav: „un nou transformism” e „un nou cataclism”. Nu puține din actele sale (între care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în Ipotești au intrat deja posesorul cel nou și eu mă văd nevoită a mă depărta, pe lîngă o mătușă, la mănăstire. Nu-mi ține(ți) Vă rog de rău, că nu m-am interesat de fratele meu, Mihai, dar necontenita suferință, de timp de un an, a bietului Niculae numai pe mine mă putea suferi, probă este testamentul și scrisoarea ce le-au făcut înainte de a-și lua viața, moartea tatălui meu foarte iute, eu singură și oloagă, puteți singur
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor infantile, ale obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. („Examenul critică, p. 5). Cu alte cuvinte, trebuie găsită linia de mijloc între cele două metode extreme și deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină, în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor în familie, a obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. Egoismul și individualismul sunt factori psihologici care împiedică realizarea „reversibilității” în plan moral, a acelui schimb echilibrat între
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
conveniențele riturilor orfice ("o vestală în costumul ei alb", "o preoteasă în templul faraonilor"). Sigur, cititorul care observă toate aceste embleme destinale se poate întreba care este legătura acestui hierofant cu divinitatea. Este, altfel spus, poezia lui Dan Laurențiu "o necontenită căutare a lui Dumnezeu, o continuă revelare a Divinității pentru a o pune în cauză și pentru a se pune în cauză pe sine, pe ființa aflată în fața necunoscutului și a misterului insondabil", așa cum nota Ioan Holban? Greu de dat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac necontenite progrese în domeniul/ atât de labil, de alunecos și riscant/ al poeziei. Am ajuns atât de aproape/ de perfecțiune, încât nu scriu nimic/ Dar în fine,/ destul despre asta. Mă întreb ce-ți mai face nevasta,/ pe care atât am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chinuite ca niște dorințe încîlcite în fundul sufletului. Din mijlocul acestui multiplu puhoi de dragoste care se revarsă, se ridică un minunat mac, bătut, roșu, plin de boboci gata să se deschidă, desfăcîndu-și flăcările incendiului peste iasomia înstelată, stăpîn peste ploaia necontenită a polenului care plutește în aer ca un nor frumos și reflectă lumina zilei în miile lui de fărîme strălucitoare. Balzac, Crinul din vale, pp. 93-94 După această descriere limită, contestată totodată de predicatele funcționale care predomină și de enumerație
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ideile "socialismului științific", idei elaborate de Marx și Engels în secolul al XIX-lea. Potrivit teoriei marxiste, "motorul" evoluției societății îl constituie lupta de clasă; pe parcursul formațiunilor social-economice întemeiate pe "clase antagoniste" (sclavagism, feudalism și capitalism), omenirea a cunoscut o necontenită luptă între clasele dominate și clasele dominante. Statul însuși, în aceste formațiuni, este un instrument utilizat de clasa dominantă pentru asuprirea claselor dominate. În aceste condiții, educația însăși are un caracter de clasă. Potrivit teoriei marxiste, preluate de V. I.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să țină cont de orice categorie documentologică, așa cum istoricii admit astăzi fără rezerve. Dincolo de ceea ce se credea a fi tăcere densă, impenetrabilă, se descoperă pe diverse căi (limbă, folclor, "instituții" antropologice) o viață culturală ce rezumă, în fond, "umila acțiune necontenită și obscură a mulțimilor, care nu numai că țin pe umerii lor palate și temple, cu toate podoabele și puterile lor, dar condiționează, fără știrea artiștilor celor mai personali, și cea mai înaltă artă", cum observa, la începutul secolului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat” recunoștința față de binefacerile părintești; o sacralizare a maternității; r. 28 30 : „căci sprințar și înșelător este gândul omului, pe ale căruia aripi te poartă dorul necontenit și nu te lasă în pace , până ce intri în mormânt!” descriere melancolică a sentimentelor de dor și nostalgie, de care este adesea încercat omul lăsându-se pradă gândurilor; p. 173, r. 21 22 : „le dai paiăle” a încuraja pe cineva
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
din Berlin, s-a numărat și printre dascălii lui Cantor. Kronecker credea că Dumnezeu nu va permite niciodată existența unei urâțenii atât de mari precum cea a numerelor iraționale și, cu atât mai puțin, a unui șir aflat într-un necontenit proces de dezvoltare, de infinite Matrioști. Numerele întregi reprezentau puritatea lui Dumnezeu, în timp ce iraționalele și alte mulțimi bizare de numere nu erau decât niște monstruozități - închipuiri ale unor minți omenești imperfecte. Iar numerele transfinite ale lui Cantor erau cele mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]