901 matches
-
fost capturat de Matei Asan, unul dintre comandanții lui Dimitrie. A fost dus ca prizonier la Mistra. Era un succes mic, dar încurajator. Regele Alfons de Aragon, care era foarte de acord ca un alt neam să se bată cu necredincioșii, i-a scris despotului Dimitrie, ca să-l felicite. Asemenea dovezi de conlucrare între frații din Morea ai lui Constantin erau jalnic de rare. Ei își consumau cea mai mare parte a timpului disputându-și hotarele la care Constantin renunțase în favoarea
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
se afla în oastea sultanului la 1453, a scris mai târziu o Istorie a sultanului Mehmed han, părintele cuceritor. El înfățișează comportarea împăratului, în ultimele sale ore de viață, într-un chip mai puțin eroic și favorabil. Povestește cum Constantin necredinciosul și oamenii săi au fost cuprinși de panică și au fugit, apucând drumul spre mare, în speranța de a găsi o corabie cu care să se salveze. Au dat însă peste un detașament de marinariturci, schimbați în uniformă de ieniceri
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
În anumite părți ale Franței și Germaniei, evreii erau făcuți responsabili de crucificare, fiind în același timp mult mai numeroși și mai aproape decât musulmanii. Mulți oameni nu considerau necesar să călătorească mii de kilometri pentru a se lupta cu necredincioșii, când necredincioșii erau atât de aproape de casă. Cruciații s-au deplasat către nord prin valea Rinului, ajungând la comunitățile evreiești, cum ar fi cele din Köln, și apoi către sud. Evreilor li s-a oferit opțiunea de a se converti
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
părți ale Franței și Germaniei, evreii erau făcuți responsabili de crucificare, fiind în același timp mult mai numeroși și mai aproape decât musulmanii. Mulți oameni nu considerau necesar să călătorească mii de kilometri pentru a se lupta cu necredincioșii, când necredincioșii erau atât de aproape de casă. Cruciații s-au deplasat către nord prin valea Rinului, ajungând la comunitățile evreiești, cum ar fi cele din Köln, și apoi către sud. Evreilor li s-a oferit opțiunea de a se converti la creștinism
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
harului. În ciuda căderii omului și a păcatului strămoșesc, Dumnezeu voiește realmente mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu le dăruiește tututor drepților harul "suficient" pentru respectarea poruncilor divine și, de asemenea, le dăruiește tututor păcătoșilor credincioși har suficient pentru a se converti. Celor necredincioși fără vina lor, Dumnezeu le dă har suficient pentru dobândirea mântuirii veșnice. Dumnezeu, printr-o hotărâre veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la fericirea veșnică. De asemenea, prin hotărârea sa veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la osânda
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
privită ca o soluție ultimă de prudență față știința arabă pe care Albert își propunea să o înțeleagă. Un enciclopedism similar, deși mult mai puțin prudent, îi caracteriza pe adepții averroismului, cum era Siger din Brabant. Acesta, nici el un necredincios, dar furat mai tare de idealul similar de recuperare a Peripatetismului, crezuse de cuviință să deosebească între adevărul filosofiei și adevărul teologiei într-un sens disjunctiv, ceea ce nu era cazul la Albert. Aceasta este „himera” numită Peripatetism, atât pentru Albert
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
va odihni până la Ziua Judecății. Persoana ori este recompensată în următorul domeniu de existență prin intrarea în Rai dacă au ascultat poruncile lui Allah sau pedepsită dacă nu l-au ascultat. (Coran 66:8, 39:20,). Pentru că aceasta este starea necredincioșilor, când moartea vine la unul din ei și spune: "Doamne, trimite-mă înapoi. Pentru a face drept în lucrurile ce le-am neglijat". Niciodată, nu este un cuvânt ce îl spune. După toate acestea este Barzakh până în ziua în care
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
dilema conform căreia fie că Isus nu a existat, fie că nu a fost fiul lui Dumnezeu, deci a fost un impostor. În continuare, preotul susținea că Noul Testament face acest lucru improbabil și cum miracolele sale au convins pe cei necredincioși, nu am avea niciun drept să negăm susținând ca aceste evenimente ar fi fost doar probabile. Universitatea din Cambridge era strâns legată de Biserica Anglicană, majoritatea profesorilor având anumite ordine și funcții religioase. Aproape jumătate din absolvenți urmau cariera religioasă
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
un planor cu care a încercat să zboare. Islamul deschide un nou capitol în istoria omenirii. Folosirea zăcămintelor de aur din Arabia pentru a uni triburile arabe și a forma armate de războinici ce vor conduce Jihadul (Războiul Sfânt împotriva necredincioșilor) a dus la răspândirea noii religii în Orientul Apropiat și Mijlociu și în Nordul Africii. Arabii au fost și comercianți profesioniști, dominând bazinul mediteranean și deschizând noi rute cu extremul Orient, dar și cu Europa nordică. În secolul VIII, în timpul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
să dea curs cererii de ajutor, formulată cu câțiva ani înainte de împăratul bizantin, și aceasta cu atât mai mult cu cât aflase de proiectul de alianță dintre cei doi împărați. Colaborarea trebuia oprită cu orice preț. O expediție generală împotriva ,necredincioșilor’’, având eliberarea Ierusalimului ca scop final, era binevenită. Urmarea ar fi fost o creștinătate unită sub conducerea aceluiași papă, recunoscut ca șef spiritual și politic atât în Occident, cât și în Orient, unde era așteptat de împărat și patriarhul Ierusalimului
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
se întrunea la Piacenzza un conciliu, având ca scop aducerea în ascultare a prelaților refractari față de autoritatea papală. La conciliu participa și o delegație bizantină, ceea ce a făcut multă impresie, iar prezența ei avea să readucă în discuție lupta împotriva ,necredincioșilor’’. Cronicarul Bernold de Constance relatează că: ambasada împăratului de la Constantinopol a venit la acest conciliu și a implorat pe papă și pe toți creștinii să vină în ajutorul bisericii din Răsărit pe care idolatrii aproape au distrus-o în aceste
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Constantinopol, Clermont, capitala regiunii franceze Auvergne, la un conciliu al Bisericii apusene, papa Urban II i-a chemat pe toți creștinii apți să poarte arme să participe la o mare expediție în Orient (numită, ulterior, cruciadă), pentru a redobândi de la "necredincioșii" musulmani Ierusalimul și Sfântul Mormânt. Despre conciliul de la Clermont avea să se vorbească mai bine de o sută de ani ca despre o mare minune, istoriei adăugându-i-se legenda și fantezia cronicarilor. Ce s-a spus la conciliu în legătură cu
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
să fie legată amintirea unor pogromuri ale evreilor din Europa, cunoscute sub numele ebraic de gzerot al anului 4856. Trecând Rinul cruciații în zdrențe au întâlnit comunitățile bogate ale evreilor din orașele Köln și Mainz. Pretextul religios al luptei cu necredincioșii, a fost o justificare suficientă pentru gloata flămândă ca să se năpustească asupra lor și să-i jefuiască. Ei i s-au alăturat orășenii avizi de a-și spori capitalul peste noapte și cavalerii burgunzi cu imaginație aprinsă, dar mai ales
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
în epopeea fiind regina ilelelor, Gloriana) care a dat nume epocii Renașterii engleze, epoca elisabetană. Epopeea este o alegorie fantastică a Angliei, a reginei și a Casei Tudor, și o celebrare a moralei creștine, a nașionalismului protestant, unde papiștii și necredincioșii sunt personajele negative, regele Artur eroul și puritatea căsniciei cel mai înaltă virtute. Epopeea combină alegoria Evului Mediu cu eposul romantic italian. Cu toate că Edmund Spenser este considerat ca fiind unul dintre cei mai de seamă poeți englezi, Sir Thomas Wyatt
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Imperiul Otoman): Ibrahim al-Halebi „ orice harbi care intră cu aman în teritoriul nostru este numit muște min”. Există mai mulți termeni care îi desemnează pe caesti negustori: efrenk ( sec XV - fracul care nu este plătitor de tribut; în sec. XVI-XVIII - necredincioși care vin din Casă Războiului). Originea sistemului capitular reprezintă una dintre problemele discutate în literatura de specialitate. Dintre opiniile exprimate se desprind: atitudinea intoleranță a lumii islamice față de străini ( atitudine care ar fi fost adoptată și de otomani); atitudinea negativă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
adică starea structurală ideală, în contextul în care djihad-ul avea drept scop instaurarea unui Imperium mundi mahomedan, iar construirea pcii finale a fost cauza acțiunilor războinice ale musulmanilor). Referitor la dreptul musulmanilor de a încheia pace, existau două situații: daca necredincioșii acceptau condițiile stabilie în textele juridico-religioase, adică convertirea sau supunuea la Islam, aceasta era o pace fermă și durabilă; dacă nemusulmanii nu acceptau ordinea Imperiului islamic, musulmanii aveau doar permisiunea de a întrerupe războiul sfânt, acțiune condiționată și ea, de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
muslim-harbî, dar al-Islam, dar al-harb). Important este Djihad că bellum justum ( legimitarea războaielor dintre musulmani), trecerea de la djihad ofensin la defensiv, stimulentele doctrinei și somația ( da wa). Singurele discriminări utilizate în vremea Profetului sunt cele dintre „credincioși” sau musulmani, si necredincioși, sau nemusulmani ( politeiștii - musrikun și „oamenii Cărții” - ahl al-kitab). Exstă infideli care locuiau în Casa războiului, și cei care locuiau în Casa Islamului. A doua disjuncție există între muslim și harbi ( un inamic potențial). Termenul de harbi era identificat cu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
se atacau reciproc pentru încălcau prevedereile sfinte. Principalele argumente utilizate de otomani pentru a legitimă războiul sfânt împotriva musulmanilor: acuzarea de trădare a „războiului sfânt”, adirmarea primordialității în lumea islamică și a calității de moștenitori ai selgiucizilor, calificarea safavizilor drept „necredincioși” ( kafirler) și „eretici ( mulhidler). Nu se referea la faptul ca principii respectivi nu participaseră la războiul sfânt, ci la subminarea acestuia, sau sprijinirea inamicilor Islamului. În sec. XV, cronicarii otomani au desemnat acțiunile împotriva emirilor anatolieni ca fiind defensive În timpul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
două zone: Dar al-Islam ( Casă Islamului) și Dar al-Harb ( Casă Războiului) - se pare că aceasta concepție era prezenta din epoca medineză. Muhammad face o distincție clară între două categorii de oameni, criteriul împărțirii fiind de natură religioasă: credincioși ( musulmani) și necredincioși ( nemusulmani). Necredincioșii erau divizați la rândul lor în: politeiști și oamenii Cărții ( în primul rând creștini și evrei). Cea de-a doua categorie era numită astfel, deoarece aceste popoare aveau câte o cartea sfântă ( Evanghelia, Tora etc.) și care credeau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Dar al-Islam ( Casă Islamului) și Dar al-Harb ( Casă Războiului) - se pare că aceasta concepție era prezenta din epoca medineză. Muhammad face o distincție clară între două categorii de oameni, criteriul împărțirii fiind de natură religioasă: credincioși ( musulmani) și necredincioși ( nemusulmani). Necredincioșii erau divizați la rândul lor în: politeiști și oamenii Cărții ( în primul rând creștini și evrei). Cea de-a doua categorie era numită astfel, deoarece aceste popoare aveau câte o cartea sfântă ( Evanghelia, Tora etc.) și care credeau în anumiți
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
acestă categorie). Odată cu islamizarea, si turcii au preluat acest model referitor la împărțiea oamenilor în aceste categorii. Termenul de kâfir era utilizat pentru a-i desemna pe cei care aveau o altă credință decât cea musulmană. Chiar dacă musulmanii considerau că necredincioșii formau o comunitate, în realitate aceștia erau împărțiți în două categorii: necredincioșii din Dar al-Islam și cei din Dar al-Harb. Harbî era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
împărțiea oamenilor în aceste categorii. Termenul de kâfir era utilizat pentru a-i desemna pe cei care aveau o altă credință decât cea musulmană. Chiar dacă musulmanii considerau că necredincioșii formau o comunitate, în realitate aceștia erau împărțiți în două categorii: necredincioșii din Dar al-Islam și cei din Dar al-Harb. Harbî era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb în urmă rebeliunii. Casă Războiului trebuia să se diminueze progresiv, în favoarea Casei
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de pace și comerț cu otomanii, cât și supușii unui principe ce aveal legământ cu sultanul. Acest atribut nu era atribuit doar persoanelor, ci și bunurilor ( mărfuri, corăbii) și teritoriilor. ( juriștii unor alte școli juridice îi desemneau harbî doar pe necredincioșii cu care musulmanii nu încheiaseră legământ sau care nu aveau aman). Fundamentul războiului sfânt și a dreptului islamic al popoarelor a fost reprezenta de distincția dintre cele două părți care formau lumea: dar al-Islam și dar al-harb. Această separare este
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
dintre cele două părți care formau lumea: dar al-Islam și dar al-harb. Această separare este realizată pe principiul suveranității și nu se regăsește în Coran, ci a fost elaborată în sec. VIII-IX. E adevărat, există câteva cuvinte care desemnează sfera necredincioșilor, astfel că juriștii otomani au dedus că există în acest context și o zonă opusă celei a necredincioșilor. Cele două concepte exprimau o realitate istorică: transformarea suvernită în urmă expasiuni arabe. Cele două noțiuni sunt complementare și nu se poate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
suveranității și nu se regăsește în Coran, ci a fost elaborată în sec. VIII-IX. E adevărat, există câteva cuvinte care desemnează sfera necredincioșilor, astfel că juriștii otomani au dedus că există în acest context și o zonă opusă celei a necredincioșilor. Cele două concepte exprimau o realitate istorică: transformarea suvernită în urmă expasiuni arabe. Cele două noțiuni sunt complementare și nu se poate vorbi despre una prin excluderea celeilalte. În textele juridice clasice, Casa Islamului era asociată cu zona în care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]