1,028 matches
-
examinarea altor două forme de tranziție (aceea de la regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite regimuri nedemocratice, chiar dacă cea din urmă nu va fi un subiect central al acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât regimurile trecute, cât și regimurile nedemocratice în vigoare. Într-un context nedemocratic se poate spune că regimurile autoritate sunt genus-ul care a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite regimuri nedemocratice, chiar dacă cea din urmă nu va fi un subiect central al acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât regimurile trecute, cât și regimurile nedemocratice în vigoare. Într-un context nedemocratic se poate spune că regimurile autoritate sunt genus-ul care a corespuns secolului XX - dar care este valabil și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
va fi un subiect central al acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât regimurile trecute, cât și regimurile nedemocratice în vigoare. Într-un context nedemocratic se poate spune că regimurile autoritate sunt genus-ul care a corespuns secolului XX - dar care este valabil și astăzi. Este genus-ul cel mai complex, care pune majoritatea problemelor analitice, nu numai reconstrucția istorică. Exemplele
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât regimurile trecute, cât și regimurile nedemocratice în vigoare. Într-un context nedemocratic se poate spune că regimurile autoritate sunt genus-ul care a corespuns secolului XX - dar care este valabil și astăzi. Este genus-ul cel mai complex, care pune majoritatea problemelor analitice, nu numai reconstrucția istorică. Exemplele, provenind din alte tipuri de nedemocrații
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
al regimurilor autoritare, acestea pot fi considerate răspunsuri "preventive" sau "succesive", furnizate de anumite elite politice la problema (ipotetică sau reală) recunoașterii unui rol politic al claselor sociale inferioare. La aceste precizări se poate adăuga că modelele fundamentale ale regimului nedemocratic sunt în număr de trei: primul - menționat mai sus - este autoritarismul; al doilea, de asemenea important este totalitarismul; al treilea este regimul tradițional. Toate cele trei vor fi analizate pe parcursul acestui capitol, dar o mai mare atenție va fi acordată
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
grupului care exercită puterea; în sfârșit, cea de-a cincea - prezența de norme ambigui și definite greșit -, evidențiază un aspect general al normelor și procedurilor proprii regimului autoritar. Dimensiunile cele mai importante (cu scopul de a aprofunda mai bine regimurile nedemocratice) sunt primele trei (a patra trebuie văzută în relație cu prima, în timp ce cea de-a cincea privește în mod specific domeniul autoritar și va fi reluată în următorul paragraf). Acestor prime trei dimensiuni este necesar a adăuga imediat, subliniind importanța
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
uitat: absența garanției reale în ce privește diferite drepturi politice și civile. 2. Pluralismul. Central este gradul de pluralism (limitat) care poate evolua de la monism la un anumit număr de actori relevanți și activi în regim. Astfel, înainte de toate, pentru fiecare regim nedemocratic va fi oportun să se vadă actorii relavanți care se pot împărți în actori instituționali și actori sociali activi politic. Primii sunt, de exemplu, armata, administrația sau o parte a acesteia, eventualul partid unic; următorii, Biserica, grupurile industriale și financiare
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai puțin activi politic), prin intermediul partidelor sau sindicatelor de clasă. Marginalizarea politică este atinsă datorită combinației dintre represiunea polițienească și folosirea aparatului ideologic adoptat de elitele regimului pentru propria legitimare. Mai ales când urmează unui regim democratic, instaurarea unui regim nedemocratic poate fi rezultatul unei coaliții "împotriva a ceva", decât "pentru ceva", adică o coaliție "negativă". În schimb, o asemenea coaliție poate fi mai omogenă decât cea democratică: chiar dacă nu există un acord asupra metodei (nedemocratic), există unul de respingere a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regim democratic, instaurarea unui regim nedemocratic poate fi rezultatul unei coaliții "împotriva a ceva", decât "pentru ceva", adică o coaliție "negativă". În schimb, o asemenea coaliție poate fi mai omogenă decât cea democratică: chiar dacă nu există un acord asupra metodei (nedemocratic), există unul de respingere a anumitor formațiuni de "ruptură", reale sau numai prefigurate, din regimul precedent, eficient câteodată și în sprijinirea unor soluții pozitive. Pe scurt, în momentul instaurării, coaliția autoritară se poate prezenta mai omogenă și mai solidă atât timp cât
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
tip personal, adică aceea de a servi unui anumit lider, susținut eventual de tradiție, dacă acesta nu este monarh aflat la putere pe cale ereditară. 4. Structurarea instituțională. O dimensiune importantă privește structurile politice care sunt create și instituționalizate în regimul nedemocratic. Este vorba de a se vedea dacă și în ce măsură un anumit regim autoritar crează sau, eventual, instituționalizează noi și diferite structuri politice care îl caracterizează (de exemplu partidul unic, sindicatele, anumite forme de adunare parlamentară - bazate pe reprezentarea funcțională și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
constituționale ad hoc și alte organe specifice) diferite de cele ale regimurilor precedente. Figura 2.1 prezintă articularea exemplicativă a celor patru dimensiuni principale și, mai ales, relaționarea lor. Este astfel posibil să pornim, în primă instanță, de la două modele nedemocratice polare cărora le corespund extremele fiecărei dimensiuni. Primul pol poate fi dat de autoritarismul perfect, caracterizat prin: pluralismul accentuat (cu actori importanți), absența ideologiei și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este oportun a delimita anumite modele considerate importante, indicându-le mai bine caracteristicile. Această abordare lasă de-o parte regimurile tradiționale care vor fi luate în considerare ulterior, ca o categorie de sine stătătoare. Figura 2.1 Relațiile dintre alternativele nedemocratice 2. Autoritarisme Dincolo de diferitele încercări de a defini autoritarismul [cf. Bayart, 1976] de către autorii clasici (Marx propunea modelul bonapartismului, Gramsci al cezarismului; alții au folosit expresii similare, ca, de pildă, cea de neo-bismarkism [Hermet, 1975]). Definiția lui Linz (vezi mai
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dezbătut ne întoarcem la perioada interbelică. Acesta se aplică într-un singur caz. Motive "obiective" ne sugerează luarea în considerare a regimului fascist de mobilizare. Cazul în discuție este Italia, între 1922 și 1943. Modelul este primul exemplu de regim nedemocratic de masă. Ca atare, el a exercitat o influență enormă, peste tot în lume și pentru câteva decenii, chiar și după căderea lui Mussolini. Este știut că, pentru numeroase și variate fenomene, din alte țări, s-a continuat să se
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
joacă un rol central, în timp ce, evident, lipsește orice ideologie și orice structură de mobilizare de masă (cum este adesea partidul unic), spațiul politic fiind dominat de elite și instituții tradiționale. 5. O concluzie parțială Acest capitol a analizat principalele alternative nedemocratice apărute în cursul deceniilor trecute. Câteva din acestea ne conduc la concluzia că este dificil astăzi de a imagina o nouă instaurare a fascismului pe diferite spații geografice, a unui regim de mobilizare comunist în Europa de Est sau a unor regimuri
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Câteva din acestea ne conduc la concluzia că este dificil astăzi de a imagina o nouă instaurare a fascismului pe diferite spații geografice, a unui regim de mobilizare comunist în Europa de Est sau a unor regimuri militare în America Latină. Alte regimuri nedemocratice au căzut, dar este de presupus că ele pot renaște, legitimându-se din nou. Înainte de toate, acest lucru se poate întâmpla cu regimurile personale din diferite spații geografice ale lumii, dar, mai ales, din Africa: este previzibil că, în viitor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
deschis o legitimitate proprie, dar nu una de tip democratic. Capitolul 3 De la democrație la autoritarism 1. Care tranziții? După delimitarea diverselor tipuri de regimuri prezentate în capitolele precedente, se pot aborda, detaliat, variile moduri de tranziție de la un regim nedemocratic la unul democratic. În general, se conturează șase posibilități: • democrație → regim personal • democrație → regim militar • democrație → regim civil-militar • democrație → regim de mobilizare • democrație → totalitarism • democrație → pseudo-democrație Ipoteza reîntoarcerii la un sistem tradițional după o experiență democratică nu poate fi luată
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o experiență democratică nu poate fi luată în considerare din cauza consecințelor pe care le are implicarea societății civile asupra perspectivelor de instaurare a unui regim care ar propune o anumită formă de autoritarism. Sunt excluse și transmutările din interiorul genus-ului nedemocratic. Dintre variantele mai sus indicate, penultima apare rareori. De altfel, în aceasta categorie, poate fi introdusă fără controverse doar trecerea Republicii Weimar la nazism 29. Dar și cea de a doua este la fel de discutabilă dacă ne gândim că, după o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
merită subiectul continuității și al discontinuității, iar alte aspecte vor fi tratate atunci când se va analiza procesul de instaurare. Prin discontinuitate se înțelege o transformare realizată printr-o schimbare reală a actorilor, a regulilor și a instituțiilor aparținând unui regim nedemocratic. Fenomenul este inaugurat printr-un act specific, determinant (o lovitură de stat, o schimbare de guvern realizată de civili, abolirea și scoaterea în afara legii a partidului unic, eliminarea parlamentelor corporative ș.a.) în urma căruia regimul se prăbușește și începe tranziția. Chiar
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
până la prăbușirea regimului democratic anterior, contribuie la moderarea forțelor politice reînnoite. În sfârșit, alți factori (cum ar fi profundele transformări socio-economice fac ca sistemul de partide și raportul de putere între diferitele partide să fie diferite. Influența și importanța regimului nedemocratic anterior sunt evidente. O primă situație se referă la trecerea de la oligarhia competitivă la democrație: este vorba de experiența primei democratizări. A doua ipostază privește încercările, de obicei eșuate, de democratizare succesivă după decolonizare. Majoritatea celorlaltor cazuri de tranziție la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o primă evaluare a schimbării instituționale într-un sens democratic. Următorul pas se referă la formularea întrebărilor, relevante din punct de vedere teoretic, care trebuie să fie formulate pe acest subiect: a) care este explicația crizei a și căderii regimului nedemocratic anterior?; b) de ce sunt create unele instituții în detrimentul altora?; c) care este cea mai bună organizare instituțională pentru consolidarea democrației?; d) care sunt modalitățile și explicațiile consolidării democratice? Ultima întrebare va fi reluată în capitolul următor, deși unele din comentariile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sud-estul Europei există, de exemplu, experiența directă a trecerii printr-un regim diferit, deși cu caracteristici și durate diferite (după caz). Pe de altă parte, atunci când repondenții sunt cetățeni ai democrațiilor consolidate, care nu s-au confruntat cu un trecut nedemocratic, lipsa unei experiențe concrete de acest gen face ca întrebările privind alternativele politice la democrație să fie abstracte și nerealiste. În cele din urmă, observăm că atitudinile de consens și supunere, sau chiar de conformitate cu normele instaurate, nu pot
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
alegerea democratică a Bisericii Catolice, după al Doilea Război Mondial și (chiar mai mult) după Consiliul de la Vatican II de la începutul anilor '60, noile partide democrat-creștine sunt puse în centrul consolidării democratice chiar și în țările europene cu experiențe anterioare nedemocratice; ele apar ca "ancore" de consolidare care propun o unitate între clase și o organizație structurată, susținută de alte organizații "auxiliare". În al cincilea rând, creșterea economică și (în același timp) creșterea prezenței publice în diferite sectoare economice fac din
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și importante. În cele din urmă, aceleași eșecuri democratice din anii '20 și '30 constituie o experiență și o lecție importantă, cu dublă semnificație. Democrația dobândește o mai mare legitimitate datorită amintirii negative legate de rezultatele catastrofale ale altor regimuri nedemocratice, regimuri cărora milioane de oameni (într-un fel sau altul) s-au dovedit a le da crezare înainte ca politicile lor externe să conducă la al Doilea Război Mondial, adică la dezastru, cu toate suferințele rezultate, cum ar fi cele
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
externă americană, atentă la drepturile și libertățile cetățenești, în special în țările latino-americane61. Motivele prezentate până acum nu sunt însă suficiente pentru a justifica succesul și răspândirea regimurilor democratice în zonele din afara Europei și ale Americii Latine. Experiența eșecului regimurilor nedemocratice trăită de către populațiile din diferite țări (un colaps economic și politic cauzat de sărăcie, suferințe și violență 62) este determitată de motive majore. Care sunt, așadar, motivele care au determinat succesul democrației față de toate celelalte regimuri inventate în ultimul secol
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
află în zona liberal-democrației, 28 sunt regimuri autoritare stabile, iar 16 dintre acestea fiind țări care fac parte din lumea arabo-musulmană. Un număr de optsprezece țări din Africa, zece din Asia și Albania, sunt într-o situație "hibrid" (rămân însă nedemocratice 67). Este de înțeles că orice religie are aspecte complexe care depind de societatea care o adoptă. Un proces de secularizare poate apărea, în următorii ani, chiar și în grupul mare de țări, deși, în prezent, lumea arabo-musulmană dovedește o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]