951 matches
-
lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata? Îhî, vreau! Da cu mine nu vă jucați?, Întreabă Va nedumerit și frustrat de perspectiva rămânerii În afara jocului. Te joci și tu cu noi,y pentru că tații trebuie să aibă cuc, iar noi n-avem! Ghidușă și autoritară, cu o luminiță vrăjită În ochii ei negri, rotunzi și cu gene care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ați uitat de aici? — Nimeni nu s-a uitat. Clubul era Închis. — De ziua reginei? Aș fi zis c-ați ținut deschis toată noaptea. (M-am Întins și i-am luat hîrtie din mînă iahtul de, cercetîndu-i pliurile complicate.) Mă nedumerește o chestie... Ieri am fost la judecătoria din Marbella. N-a apărut nimeni din Estrella de Mar. Nimeni dintre prietenii lui Frank, nimeni care să depună mărturie pentru el, nimeni dintre cei care lucrează pentru el. Doar un bătrîn avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca un Ulise al câmpiei, care își uitase drumul de întors. De aceea nu-și amintea dacă e un hoinar sau e exilat. Se uitase din nou spre Eleonor și-o văzuse mișcându-se prin frunziș. Înțelese deodată ce îl nedumerea: Eleonor nu îmbătrânise deloc, avea același amestec de drăgălășenie jucăușă și de viclenie drăcească. De femeie și de pisică, de jucărie și de duh sumbru. Deschisese larg ușa și din capătul scărilor o striga pentru a treia oară: „Vino, Eleonor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
răsuflat ușurat când am zărit-o pe Ana și am încercat să mă apropii, convins că, așa, voi fi în siguranță. "Nu mă atinge", mi-a șoptit ea. După care mi-a dat o explicație, abia deslușită, care m-a nedumerit: "Dacă îmi vei atinge acum părul sau umerii mă voi risipi și vor trebui să treacă veacuri până să renasc din nou din deșert. Stai pe loc și încearcă să rămâi liniștit, evitând să-mi spui numele ori să mă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ridic mâna, că nici nu dă pe la biserică. P-astea numai când le lovește câte o dambla, atunci își aduc aminte de Dumnezeu.... - Ce spune? - Ce să spună, oliu, ai surzit de tot, Lixandro, te-astupi! Baba Lixandra se oprea nedumerită în drum și dădea din umeri: - Cine s-astupă? - Las-o, că nu mai are mult și asta! - Da pe dumneata nu te vezi, c-ai ajuns numai oase! - Chirițo, să nu-mi cobești, Chirițo, că o dată te blestem! Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trup. - Nu ne lăsați, fraților! se târa la picioarele lor starostele. Nu ne lăsați, nu mai pot nici eu, nici Dumitru... - Cântă, nene Mitică, ceva, să te mai încălzești, îl îndemnă Anghel, cântă, că ne mănâncă lupii!... Ciolan se uită nedumerit la ceilalți, privi animalele și în cele din urmă începu cu voce spartă: Aseară li-am luat basma Astăzi te văd fără ea, Cine ți-o mai lua basma Să se destrame ca ea... Așa, nea Mitică! se însuflețiră ceilalți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ordin monahal, paradox, practică socială, principiu, profesie, proiecție imaginară, reacție, religie, revoltă, revoluție, satanism, scenariu, sectă, seducție, sistem de apărare, stare, stoicism, spiritualitate, stil, strategie, șarlatanie, univers, utopie, vanitate, vocație. Așadar? Infracțiunetc "Infracțiune" Dacă simpla enumerare a acestor accepții poate nedumeri, ba chiar intriga, e la fel de adevărat că ea dă În același timp seama de anvergura conceptului. Dincolo de sensuri, se Întrevede o imensă bibliotecă la care au trudit sute de savanți și scriitori. Mai mult, se conturează o știință În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de mama focului că e grea. Nu-i de mirare că fusese așa de nedumerit când am pronunțat numele sălii de sport. Furgoneta, un Ford Escort roșu, al cărei aspect de rablă se potrivea cu peisajul în care se afla, avea nevoie de o revizie și producea, spre folosul lui Sally, o serie de scârțâieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
exact efectul opus asupra garderobei celor care lucrau acolo. Totuși, trecerea de la Janey care târa după ea valuri de material și cămăși puse una peste alta, la noua femeie de carieră model, care purta haine de in cambrate nu mă nedumerise pe mine. Înainte de a ajunge cineva - adicătelea înainte de a lucra la BBC - dacă Janey ar fi dat peste mine într-un restaurant, alături de un bărbat de care nu-i spusesem nimic, m-ar fi sunat în dimineața următoare ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înalte, îmbrăcate în piele, era o farfurie de ceramică. Nu existau nici un fel de dubii: modelul era identic cu cel din poza din ziar a lui Ahmed Nour. Mai încercă o dată. —Bună seara! Dar nu-i răspunse nimeni. Maggie era nedumerită. Casa era deschisă și existau toate indiciile că se aflau oameni în ea. Mai aruncă o privire spre farfurie, ieși din camera principală și încercă să se orienteze după căldură și după miros. Acestea o conduseră pe un hol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
găseai prin păduri, pe după tufișuri, la marginea drumurilor, la fel de răspândite precum florile sălbatice. Dar nu stătuse niciodată atât de aproape de unul așa de... proaspăt. Căldura pe care o degaja corpul femeii în timp ce Maggie îi atingea spatele o înspăimânta și o nedumerea. Începu să tremure, apucându-i instinctiv brațul, încercând să o ridice, ca să nu mai zacă pur și simplu acolo ca un, ca un... cadavru. Atunci auzi podeaua din cealaltă încăpere scârțâind sub greutatea unor pași. Maggie vru să strige după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
umăr pe Uri, ca și cum ar fi vrut să-l îmbrățișeze din nou. Dar Uri scotea deja mobilul pentru a-i arăta lui Eyal că ultimul telefon pe care l-a dat Shimon Guttman a fost către Baruch Kishon. Eyal ridică nedumerit din umeri; nu știa nimic. Uri continuă cu întrebările, întorcându-se acum către Maggie și traducându-i frânturi de conversație. Când a vorbit ultima dată cu tatăl lui? Duminică dimineață. Tatăl lui era plecat într-o „misiune“. Nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
israelieni. Le-am vorbit în ebraică. Scutură din cap. N-au scos nici un cuvânt. Așa mi-am dat seama. Mai târziu, în timp ce mă torturau, nici măcar nu au mai ascuns lucrul ăsta. Asta m-a speriat cel mai tare. Maggie ridică nedumerită din sprâncene. — Când nu le pasă dacă știi cine sunt, asta nu poate însemna decât un singur lucru. Că or să te omoare. Secretul lor o să fie în siguranță. Când îi povesti ce i s-a întâmplat ei, încercând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să adorm, aș fi vrut ca noaptea să dureze o veșnicie, chiar așa, Încărcată de amenințări și incertitudini cum era. Faptul că mi s-a părut a descoperi În tavan ochiul unei camere de luat vederi mai curând m-a nedumerit decât m-a surprins. La ce le folosea să mă mai și supravegheze? Poate doar ca să se asigure că n-am de gând să mă sinucid. 11 N-aveam. Nici să mă sinucid, dar nici să altceva, indiferent ce. Dormisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-i cer scuze pentru Întrerupere - făcusem o greșeală neținându-mi gura, nu se va mai repeta, putea să fie sigur de asta... În timp ce-mi puneam cenușă-n cap cu toată convingerea de care eram În stare, mă Întrebam nedumerit În gând ce naiba putuse să-l supere atât de tare. În fond, dacă cineva greșise, nu eu eram acela, eu nu făcusem altceva decât să-i semnalez o banală inadvertență, mă așteptam chiar să-mi aprecieze gestul, era o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
juca cu ea, în afară de Oliveira; părinții nu-i îngăduiau să se împrietenească prea mult cu fata unui om atât de bogat. Se spune că această interdicție l-a hotărât să intre în seminarul din Vizeu; pe de o parte, era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tăcerile lui, lipsa lui de luxurie, de emfază, de veselă ironie. Un om care nu făcea spirite, nu putea fi inteligent; un om care nu vorbea, nu putea fi simpatic; un dictator care cerea economii, nu putea avea geniu politic. Nedumerea, exaspera - dar el continua să-și vadă de treabă. Știa ce vrea și încotro merge: adică, știa că, în cele din urmă, realitățile vor deveni evidente pentru toți. Revoluția avea nevoie, înainte de toate, de continuitatea regimului; de aceea Salazar a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu includă și un asemenea animal - de obicei cu o parte a corpului său flexibil neclară și Întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
socotise necesar să ni-l trimită, În caz că tratația Învățătorului s-ar fi dovedit insuficientă. Înainte ca gazda noastră să apuce să se simtă jignită, tata a expediat Înapoi coșnița cu merinde, Însoțită de un scurt bilet care probabil că a nedumerit-o pe bătrâna doamnă bine intenționată, așa cum o nedumereau majoritatea gesturilor lui. Înveșmântată Într-un halat de mătase ce-i flutura În jur și purtând mănuși ajurate, mai degrabă obiect de epocă, decât o persoană vie, bunica și-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s-ar fi dovedit insuficientă. Înainte ca gazda noastră să apuce să se simtă jignită, tata a expediat Înapoi coșnița cu merinde, Însoțită de un scurt bilet care probabil că a nedumerit-o pe bătrâna doamnă bine intenționată, așa cum o nedumereau majoritatea gesturilor lui. Înveșmântată Într-un halat de mătase ce-i flutura În jur și purtând mănuși ajurate, mai degrabă obiect de epocă, decât o persoană vie, bunica și-a petrecut aproape toată viața pe o canapea, făcându-și vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit total când am dat prima dată de el: decedați, detestați?) s-a ciocnit intenționat de Maurice Vânătorul de mustangi (eșarfă stacojie, pantaloni de catifea ferfenițiți, sânge fierbinte de irlandez), un tânăr geambaș care era de fapt un baronet, Sir Maurice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu sunt genul meu. Bunin, un bătrân domn vioi, cu un vocabular bogat și deocheat, a fost nedumerit de lipsa mea de reacție la servirea ieruncii de care mă săturasem În copilărie și exasperat de refuzul meu de a discuta pe teme scatologice. Spre sfârșitul mesei ne plictiseam total unul de celălalt. „O să mori Într-o suferință Îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ar fi ieșit decât o grimasă acră, cel mult caraghioasă. Știam că ea putea vedea în ochii mei încordarea de care îmi vorbiseră și alte femei când, aflându-mă în fața lor, mă pomeneam dintr-odată privindu-le și ele rămâneau nedumerite la început, apoi neliniștite, incomodate de privirea mea, în timp ce gândul meu se desprindea de ele, cufundându-se tot mai adânc în mine până acolo unde doar întrebările foșnesc ca un prund cu puzderii de râme, târându-se una peste alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ruinate mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea închisă în ea, privind minunea aceea pângărită. „Cum de se poate așa ceva?“, a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită din cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată nu avusesem în față atât de clară imaginea a ceea ce de atâtea ori auzisem tot repetându-se, tăvălugul istoriei. Tăvălugul trecuse chiar pe acolo, poate chiar se mai mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Din când în când, neputincios precum inginerul când mă văzuse apărându-i în față cu Ester de brațul meu, șoferul acela trăgea câte un șut răzbunător în roțile mașinii răsturnate. 5tc "5" Așa cum eu acum, proptit în ușa cârciumii, privesc nedumerit spre masa mea cu cei doi orbi și aș vrea să-i trag un șut nenorocului care m-a făcut să-mi pierd servieta, să nu mă pot duce acasă și să dorm, să uit de mine și de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]