907 matches
-
pentru ce este, anume, desigur, Cameniță... Așadar foc, nu apă?... Întrebător, ridic ochii din paginile cărți spre Lazarus: -Cum e de fapt, care e adevărul? El este pregătit, de bună seamă, știa ce-l voi întreba, știa că voi fi nedumerit de această diferență, de acest ultim vis al meu prorocitor neadeverit decât în parte, și are răspunsul de mult gata. Vorbește cu o pace sufletească neasemuită care începe, constat, să fie și starea mea: -Ai visat eronat, Veniamin. Ai visat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar a și amenințat cu pumnul, arătând cumva spre etajele al cincilea sau al șaselea. În scurt timp, toți locatarii de la scara 6 au ieșit în stradă și, luându-se după domnul Ceapă, au început să privească și ei, care nedumeriți, care revoltați spre etajele unde locuiau. Iar după ce au obosit lungindu-și gâturile în sus și au început să se privească pieziș unii pe alții, s-a declanșat fenomenul. Când locatarii dintr-un bloc caută cu coada ochiului unii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în fața monstrului de metal fumegând; un fel de scenariu de fâșia Gaza avant la lettre. Evident, nu am mai suportat și am protestat împotriva minciunii, invocând statutul meu de martor, cuvânt sacru în vocabularul memorial. Doctorandul tace încurcat, sala este nedumerită, eu mă lupt cu privirile care mă țintuiesc de ușă și simt mai acut ca niciodată ruptura generațională între noi, cei care am făcut liceul sub comunism și "ceilalți" mai mici cu patru-cinci ani de zile, ani esențiali în ecuația
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai treceau mașini, iar la un moment dat se întâmplă că atunci trece o mașină și eu suflu zdravăn în fluier. Basculanta oprește, șoferul se uită de jur împrejur de mai multe ori, apoi pleacă. Noi, copiii, privim la el nedumeriți dar apoi începem să înțelegem: șoferul crezuse că fluierase vreun milițian să-l oprească. Eu atunci, la vreo 7-8 ani, reușeam ,,performanța” de a opri o basculantă pe stradă. Școala primară am făcut-o în vechea clădire (astăzi în ruine
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
șefii de formație căutau să scape de ele aruncându-le la gunoi. Îmi amintesc de un ,,coleg” , unu Huțanu, despre care se știa că este un turnător notoriu, și care în timpul serviciului își făcea stație (stație de amplificare). Atunci eram nedumerit. Cum adică, eu nu-mi permiteam să iau un tranzistor să-l duc acasă, iar el își lucra o stație de amplificare?! (pentru uz personal sau poate și pentru ,,alții”). Dar pentru unii ,,merituoși” era posibil orice. La un moment
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
eram privit ca un element perturbator, potențial primejdios. Prin 1980 lucram la un atelier de SDV-uri (sculedispozitive-verificări) și la un moment dat cei 5-6 oameni din atelier am fost trimiși la un ,,consult de rutină” la Spitalul de Psihiatrie. Nedumeriți, ne-am dus la spital, acolo eram așteptați, pe hol așteptau oameni bolnavi dar am fost băgați în față ,,la consult”. Ceilalți colegi au trecut repede, nu prea erau ,,consumabile”, dar pentru mine s-au găsit repede și am stat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cum ogoarele erau hrănite cu gunoiul de grajd, dospit în platforme clădite cu meșteșug, cum era apărat de secătuire printr-o schimbare anuală a culturilor. Privind din alergarea trenului câmpurile cu pământul crăpat de secetă și îmburuienite, Dumitru Dascălu se nedumerește cum a fost posibil ca ogoarele, încărcate altădată de holde mândre, să ajungă într-o asemenea jalnică stare? Să fi murit oare cultul țăranului pentru pământ, pentru cea mai de preț avere a lui, pentru care era gata să-și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a lui Mihai Puiu, ce nu se mai putea opri, ieșind apoi din cameră și întorcându-se imediat cu cei trei colegi având același sfânt ca nume, „Gheorghe”: Durac, Boancă și Bălăceanu râzând toți zgomotos cu gura până la urechi. Eram nedumerit neștiind ce s-a întâmplat de a putut să-i amuze așa de matinal pe toți patru. După ce s-au potolit au început să-mi povestească că renumitul „Vin de Iași”, ce a fost foarte absorbit și apreciat de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
poza lui Traian Băsescu). Dar tot din sport a învățat cum să lupte împotriva lor.“ Mă uitam și numi venea să cred că mai poate exista așa ceva. „La începuturile anilor ’90 - continua vocea din off -, când mulți dintre români ieșeau nedumeriți din comunism, Dan Voiculescu a decis că presa poate fi o afacere, dar și un cadou pe carel face românilor.“ Spre deosebire de ceilalți, dumnealui a ieșit din co munism foarte dumerit. La dumerirea lui au contribuit, desigur Crescent și toate celelalte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să recunosc tată, te iubesc la fel ca pe mama. Mă simt în siguranță cu tine și nu mie frică de nimic. Am mai multă putere și nu obosesc. Nicky se îmbrăcă repede și ieși pe ușă afară lăsând-o nedumerită de atitudinea lui. La rândul ei își aplică o terapie proprie. Își făcu un duș alternativ pentru a-și liniști toate simțurile. Își dădu seama singură că nu putea să intervină între părinții ei. Era drept că era geloasă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din hotel, nu din restaurant. Sigur nu l-ați găsit în restaurant? întreabă Brîndușa. Sigur! confirmă Don Șef, iar Brîndușa pufnește scurt, surîzînd unui gînd care o face fericită o clipă. Cît privește cealaltă acuzație, încep eu, adresîndu-mă secretarului, puțin nedumerit de surîsul Brîndușei, vă rog să telefonați la hotel, camera 604, tovarășei inginere Cristina Dumitriu și s-o întrebați dacă într-adevăr m-am purtat vulgar cu ea, așa cum v-a informat tovarășa Roman. De asta ne arde nouă acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întors în bucătărie și te-am pălmuit pe tine, un copil... Poate peste zece-cincisprezece ani, cînd apele vor fi clare, cînd tu vei fi bărbat matur, vei fi fizician, poate că atunci vei înțelege... Ce? am întrebat eu în șoaptă, nedumerit de ceea ce auzeam. Multe. Hai să mergem, că-i tîrziu... N-am stat prea mult de vorbă cu tine pînă acum, deși am vrut s-o fac de atîtea ori, mi-a spus ea, oprindu-se pe treptele cantinei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe jumătate încântată la maximum, iar pe cealaltă jumătate gata s-o strâng de gât pe Suze. Și atunci, privirea mi se focalizează în sfârșit. Și văd pliculețul. Pentru Becky. Un plic adresat mie, în buchetul lui Suze? Mă uit nedumerită la Suze, iar ea, cu ochi strălucitori, îmi arată din cap spre plic. Cu degete tremurătoare, îl deschid. E ceva tare la pipăit înăuntru. E... E un inel, învelit în vată. Împreună cu un mesaj, cu scrisul lui Luke. Care zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
canapea de două persoane, cu mâinile lui, pentru că familia lui se ocupă cu prelucrarea lemnului de șase generații. Apoi ne-am întoarce acasă într-o căruță veche de țară... — Ce e aia „servire franțuzească, mănuși albe“? zice Suze, holbându-se nedumerită la o reclamă. — Habar n-am. Ridic ochii spre ea, mirată. Hei, Suze, fii atentă aici. Să-mi fac buchetul singură? — Ce să faci? — Uite! Îi arăt spre pagină. Vă puteți face singură buchetul, din hârtie creponată, pentru a avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
frumoasă. Cu drag, de la Becky.“ — Și numele dumneavoastră de familie? Ca să știe clar de la cine e cadoul. — Ăăă... Bloomwood. — Cu drag de la Becky Bloomwood, mă îngână Bud, scriind cu grijă. Am o viziune subită cu Richard și Fay holbându-se nedumeriți la mesaj, apoi unul la celălalt. Ei, asta e. Primesc patru castronașe de salată gratis, ce vor mai mult? — Așa. Acum haideți să ne ocupăm de lista dumneavoastră! spune Bud vesel, înșfăcându-mi cardul. Uitați formularul pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
moare în fașă. Memorandum la Contractul dintre Luke James Brandon (numit în continuare „Mirele“) și Rebecca Jane Bloomwood (numită în continuare „Mireasa“) asupra... Nu înțeleg. Ce memorandum, la ce contract? Că doar nu e... Nu poate să fie... Mă uit nedumerită la Luke, dar el răsfoiește grăbit paginile, părând la fel de șocat ca și mine. — Mamă, ce e chestia asta? zice. — O simplă măsură de precauție, spune Elinor cu un zâmbet distant. O formă de asigurare. O, Doamne. E un contract prenupțial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
luni mă duc acasă. Să fac oare o mică escală în capitala județului Bacău? Ți-am procurat un volum al lui Rotică, Paharul blestemat . </citation> (25) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”20 ian[uarie] 1968”> Dragă Costel, Sînt nedumerit că nu mi-ai răspuns nici pînă acum la scrisoarea pe care ți-am trimis-o către 20 decembrie, anul trecut. Ce s-a întîmplat? Vorbeam despre agitațiile à propos de editură și altele. Așteptam un răspuns neapărat. Poate te-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o adunare și nu te uită nici după ce ți-ai făcut transferul În alt raion>>”. Într-adevăr, acel Hușanu a avut curaj cu carul mare ca să se pună-n poară cu un hingher vigilent așa cum era cenzorul presei și tipăriturilor. Nedumerit de inteligența de care dăduse dovadă ziaristul, Costache se simțise depășit de situația creată așa că notase, scărpinându-se după ureche: „Asemenea maxime despre critică eu nu am Întîlnit În materialele noastre politice ideologice și de aceea am socotit că nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se spunea: <<În domeniul investițiilor, mobilizați de chemarea adresată de Dumneavoastră lucrătorilor În construcții, am reușit să recuperăm rămînerile În urmă Înregistrate În prima parte a anului, avînd asigurate condiții pentru realizarea integrală a planului pe acest an>>”. Scărpinându-se, nedumerit de gogoașa autorului, sub șapca de leninist birocrat, cenzorul notase: „Al doilea material infirma: <<Dacă ar fi să analizăm posibilitățile Întreprinderii județene de construcții montaj Vaslui de a-și Îndeplini planul de producție pe acesta an, s-ar părea că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de tip îngeri-pitici clovni-iele-cu-flori-în-păr numai proaspătă nu e. Chiar și o imagine care prin comparație poate părea proaspătă, cum e aceea a socrului mic (Valentin Teodosiu) încasînd un glonte sovietic și scormonind cu degetul în gaura nou-apărută în trupul său, nedumerit de sîngele care iese pe-acolo, e de fapt o găselniță veche : Spielberg a executat-o mult mai elegant (adică fără cabotinaj) în Indiana Jones și templul blestemat (1984) și el însuși relua un moment hitchcockian din Omul care știa
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și corecte și așteptam cu emoție și oarecare încredere momentul tezei. Țin minte și acum subiectul dat: „Medo perșii”. Ni se predase bine. Știam aproape tot ce conținea subiectul. Știam cine erau mezii și cine erau și perșii, dar eram nedumerit oarecum asupra „medo-perșilor”... Stau în cumpănă aproape 10 minute, gândesc intens și încep timid cu religia lor dualistă. Profesorul observase ezitarea mea momentană și când a văzut că scriu a venit lângă mine, eu mă ridic în picioare iar el
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Bârlad și continuăm să lucrăm febril la pregătirea noastră pentru ultimul trimestru. Însoțitorul nostru a început să spună prin cancelaria profesorilor că el crede că va merge la București la decernarea premiilor însoțindu-l pe colegul meu. Toți profesorii sunt nedumeriți de șansele atribuite colegului și de scepticismul manifestat față de mine... Început de mai 1937. Pe adresa școlii noastre sosește o lapidară telegramă: „De la școala Dvs. a fost premiat elevul M.A. din cl. a VIII-a. Să se prezinte la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
al P.C.R. Plec imediat, doar salutând-o. Era într-o sâmbătă după-amiază. Luni, peste două zile, când revin la școală, colegul adjunct mă cheamă discret în birou și-mi spune că peste trei zile voi fi pus în discuție. Este nedumerit de graba manifestată de activista cu pricina. I-am spus de discuția mea ultimativă de la comitet. Reafirm că nu titlul de comunist, nu direcția școlii mă determinau la această acțiune, ci perfecta mea reabilitare ca om! La reconfirmare în organizația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din afara comunit)ții lor. Cand tan)rul hasid se Întoarce la locul lui, dup) rug)ciune, Îi spun c) soția mea, o femeie Înv)țâț), va ține prelegeri la Universitatea Ebraic) din Ierusalim. Ce este ea? a Întrebat. —Matematician. Este nedumerit. —Ce Înseamn) asta? Întreb) el. Încerc s)-i explic. N-am auzit niciodat) despre așa ceva. Ce fac oamenii )știa de fapt? Întreab) el. R)mân cu gura c)scat). Știam c) este un om simplu, dar n-aș fi crezut
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
platformele și scările În stâncă, fuseseră Înlocuiți de o duzină de soldați. Polițiștii ne-au barat accesul, sub pretext că nu aveau lista nominală a grupului de teatru. Când a apărut Brook, l-au oprit și pe el. Stăteam cu toții nedumeriți În deșert, sub bolta Înstelată, când o mașină oficială a apărut de nicăieri și o voce la megafon ne-a dat ordine să facem loc autocarului regal, ale cărui faruri se Întrezăreau În depărtare. Cum noi nu am reacționat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]