1,595 matches
-
înaintând spre a-l ataca pe prinț. Prima lovitură a dat-o Darninel și arma sări de pe coiful lui Rinaldo fără efect. Rinaldo zâmbi și zise: “ Acum să mă vezi pe mine ce pot” Cu aceste cuvinte, el a repezit nefericitului Darninel o lovitură de lance dreot în mijlocul pieptului. Îar aceasta a fot atât de violentă încât arna i-a străpuns trupul ieșindu-i cam de un lat de palmă prin spate. Prin această rană viața lui Darninel s-a scurs
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și un german care jucaseră zaruri până noaptea târziu; norocul lor ar fi fost dacă ar mai fi continuat puțin jocul, dar vedeți că ei nu se așteptaseră la o asemenea lovitură printre tovarășii lor. Cloridan a intrat apoi la nefericitul Grillon al cărui cap atâtna moale pe pernă. El visa, se vede, la ospățul de la care tocmai se ridicase, căci în clipa când Cloridan i-a retezat capul, mult vin curse odată cu sângele său. Cei doi tineri mauri ar fi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
prințul perea mult pentru a-l părăsi și a continuat a-și purta povara singur, cum putea, în vreme ce Cloridan fugea. În apropiere se afla o margine de pădure deasă de parcă niciodată n-ar fi trecut picior de om pe acolo. Nefericitul tânăr cu povara stăpânului mort în spinare, s-a afundat în acest desiș. Cloridan, când s-a văzut în siguranță, a băgat de seamă că Medor nu era cu el.” O dragul meu Medor! exclamă el, cum de am putut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
În vreme ce se apropia a auzit tropote de cai, glasuri amenințîtoare de bărbați și zăngănit de arme. Nu a trecut mult și l-a văzut pe Medor împresurat de cavaleri. Zerbino, comandantul lor, le-a poruncit să pună mâna pe el. Nefericitul Medor o lua acum când la dreapta când la stânga încercând să se ascundă după câte un copac sau o stâncă și purtând încă leșul de care cu nici un preț nu voia să se despartă. Cloridan, neștiind cum să-l ajute
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu i-ar fi lăsat pentru a se arunca cu tot atâta furie asupra oilor lor. Țăranii și-au lăsat plugurile și grapele, s-au urcat pe acoperișurile caselor și pe crestele dealurilor, De la aceste înălțimi ei priveau tremurând furia nefericitului Roland. Cu pumnii, cu dinții, unghiile și picioarele, el înșfăca, frângea sfâșia zdrobea vite,oi și porci. Doar cei ce erau mai iute de picior au izbutit să-i scape. Când groaza a făcut în sfârșit gol în jurul său, el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu e o variațiune pe tema suferinței lui Penelope, care-ți aduce ție bucurie și Împlinire, nu? —Ce? —Schadenfreude. Nefericirea ei nu-ți aduce nici un beneficiu emoțional sau de altă natură, corect? Nu e nefericită. E euforică. Eu sunt cea nefericită. —Păi, asta e! Vezi, nu ești așa de groaznică. Și nu tu, draga mea, te vei mărita cu puștiul ăla răzgâiat, ale cărui unice talente dăruite de Dumnezeu par să fie cheltuitul banilor de la părinți și inhalarea unor cantități mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și nesățios băutor de sânge. Am vizitat acest subpământen „mausoleu”, în vara anului 2002, criptă tăinuită. Parametrii uriași de beton
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
urmat Liceul Comercial, am fost Frați de Cruce împreună, Unitatea „C”, Grupul F.D.C. nr. 47 Ștefan Vodă Bacău. În luna aprilie 1942 ne-a fost dat să intrăm în temniță împreună, consecință a faptului că în prigoana de „neînțeles” a nefericitului I. Antonescu dezlănțuită împotriva Mișcării Legionare, Frățiile de Cruce și-au continuat drumul și nu s au supus temutului Conducător. Frățiile de Cruce sunt mugurii roditori și vor înflori veșnic, asigurând continuitatea și tinerețea Mișcării legionare. Crescuți în Duhul Creștin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de luptă al tranșeelor și au dat cele mai multe jertfe întru păstrarea credinței strămoșești. De aceea considerăm că aversiunea și dușmănia împotriva Mișcării Legionare, împinsă până la crimă și ucidere în masă, precum cea a desfrânatului asasin Carol al II-lea, a nefericitului Ion Antonescu, condamnarea la moarte a tineretului și trimiterea pe front în așa zise batalioane de reabilitare, batalioanele morții, apoi îngrozitoarele crime comuniste, este un blestem, nebunie și trădare. Da, cercetați faptele celor trei guvernanți, dragi cititori, și apoi luați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care se ținea de mine ca scaiul? Chiar ea o zăpsit-o pe muierea mea că umblă cu al lui Cocostârc și mi-o spus... Nuuu! Nici vorbă, fiindcă, oricum ar fi, nu-i ca mama adevărată”... „Să știi că nefericitul aista s-ar putea să gândească oleacă. Și bine-ar fi, fiindcă băiatul - care are minte cât pentru doi - mâine-poimâine pleacă la liceu, iar fata rămâne singură, mititica”. Hai, surule, că cu așa tovarăș de drum mai bine lipsă - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Furtuna care s-a abătut peste capul lui de invalid din primul război mondial nu l-a doborât însă până într-atît încît să-mi spună mie întreg adevărul. Stă și se tânguie înspăimîntat de violența neînfrînată cu care e judecat nefericitul lui gest de a fi luat-o de la capăt la bătrânețe și de a fi căutat, ca orice muritor, un strop de fericire până în ultima clipă... Celălalt fiu pare mai ponderat în exprimare, are judecăți despre inteligența tatălui și a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să-l fi crezut mort și să-l fi Îngropat de viu. Se mai pomeniseră cazuri. S-a ridicat și s-a repezit ca un bezmetic Încoace și Încolo, a răsturnat aparate, tăvi, sticle cu revelator și fixator ba chiar, nefericitul, s-a pomenit În brațe cu scheletul care atârna cuminte În stativul lui. Norocul l-a Îndrumat către ușă și i-a proptit clanța În palmă. Când Foiște a izbucnit pe hol, inspectorul Albu se afla În Colțul pionierului, studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treizeci de ani pentru că avea mai multă minte decât alții sub frunticica lui de-un lat de deget. De unde a venit pe locurile astea pustii este greu de bănuit. Însă știm ce l-a adus aici. Urmărise, zile Întregi, un nefericit de mamut pe care el și ceata lui de vânători Îl răniseră și ardeau de nerăbdare ca giganticul animal să-și dea ultima suflare. De n-ar fi fost atât de lihniți, ar fi renunțat la goană, care dura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
biroul Comandantului. În mâini aveau cererile și plicurile. În plicuri, pe lângă scrisorile mincinoase, Îngrămădiseră - fiecare după puteri - bancnote albastre. Se spunea că la una de o sută căpătai două zile. Cu cât aveai mai multe, cu atât mai bine. Câțiva nefericiți n-avuseseră ce bani să Împăturească În scrisoare. Trăiau și ei cu speranța că motivele mâzgălite pe hârtie aveau să-l Înduplece pe Comandant. Când intrau În birou, spuneau toți același lucru: „Să trăiți, sunt soldatul Cutărică, vă prezint cererea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după cotitură, că le apare În față fundul pătrat al autobuzului. Cei mai mulți izbuteau să frâneze, dar au fost și destui care și-au boțit mașinile, dacă pe jos era mâzgă făcută de noroiul de pe roțile tractoarelor, polei ori zăpadă. Câțiva nefericiți nici n-au apucat să cârmească așa cum trebuia, au lăsat volanul drept și s-au repezit fie În duzii de pe marginea șoselei, fie printre ei și apoi În curtea unuia mic și dat dracului de glumeț, tehnician - ori cam așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doua zi dimineața, fiind și venetic pe-aici, s-a trezit cu bătătura plină de cadavre de animale În stare incipientă sau mai avansată de putrefacție; În casa a doi bătrâni pensionari din Învățământ au Început să moară ceasurile; un nefericit conducător auto a negociat greșit curba În unghi drept din mijlocul satului, proptindu-se În fundul autobuzului În care se Îmbarcau pașnic călătorii - aceștia, furioși, i-au aplicat o corecție corporală imprudentului șofer din pricina celor cinci găini făcute una cu pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
culoare pentru că omul, chiar dacă nu știa ce Înseamnă acel cuvânt, afla din glasurile micilor diavoli că era vorba despre ceva jignitor. Îngrijitorul avea de ce să Împrăștie povești ce l-ar fi putut pune În Încurcătură pe Gurgui care, În decursul nefericitului și scurtului său directorat, organiza În cancelarie, În fericitele nopți ale zilelor de leafă, porcești petreceri pentru bărbați, cu băutură multă, mâncare și jocuri de pocher În care mulți dintre participanți Își pierdeau anticipat chenzinele. După asemenea Întâlniri, Îngrijitorul Figaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar fi sărutat, odată cu buzele ei, și un sfert dintre podoabele băieților satului care aveau voie să intre În discoteca de la Căminul cultural. Fiul Directorului găsise puterea să se scuture, să râdă de prostia celuilalt și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să fii lângă tatăl tău. Dar acum lumea e plină de bătălii ca asta. Nu putem evita să fii luat de lângă mine și e firesc ca eu să mor alături de seniorul meu. Însă, de fapt, nu ești chiar atât de nefericit. Ai avut norocul de a fi cu mine până în seara asta și ar trebui să le fii foarte recunoscător zeilor din cer și de pe pământ pentru acest mare noroc. Ai înțeles? Deci, de-acum încolo, vei sta lângă omul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
piept, mulțumit și tăcut. Reflecta profund la devotamentul lui Toshimitsu pentru el, apoi la relația dintre sine însuși și Nobunaga. „Ah, m-am înșelat,“ își spuse. În adâncul inimii, Mitsuhide se învinuia. Ce anume îl nemulțumea, făcându-l atât de nefericit? Fără îndoială, Nobunaga era un stăpân bun, dar oare propria lui loialitate era egală cu acelea a bătrânului vasal care-i spăla acum spatele? Ce rușine. Toshimitsu părea că îi spală inima cu apa fierbinte pe care i-o turna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dificilul proiect de a tăia cale de cinci sute de metri prin munte. În dimineața aceea, mai rămăseseră nouăzeci de metri, astfel că nu respectase termenul. Asumându-și răspunderea eșecului, omul își curmase singur viața. Hideyoshi îl privi pe fiul nefericitului, care încă mai avea mâinile, picioarele și părul pline de noroi. Îl chemă, încetișor, lângă el. — Nu trebuie să-ți faci și tu seppuku. Roagă-te pentru sufletul tatălui tău prin ceea ce vei înfăptui pe câmpul de luptă. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobunaga. Katsuie nu suporta să asiste pasiv la acest fenomen. Iar sentimentele îi erau accentuate de reacția sa față de faptul că Hideyoshi purtase bătălia-recviem pentru Nobunaga. Hideyoshi fiind privit la egalitate cu el, Katsuie era cât se poate de nefericit. Nu suporta să i se piardă din vedere anii îndelungați ca bătrân al clanului Oda din cauza puținelor fapte de merit ale acestui om. De ce să fie pus Shibata Katsuie într-o poziție inferioară cuiva care purta acum, atât de mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său Costandin suiulgii ca să curăță locul acela foarte bine... să li închidă, drum pe acolo să nu fie”. “1774 septembrie 3”. --Un păgubos dator-vândut - Coste Papafil - se apucă să moară. Vodă, la cererea păgubașilor, a scos la mezat toate acareturile nefericitei văduve “din care... o pivnițe de piatră cu cârciumă deasupra și cu doao dugheni alăture... care sânt lângă biserica Svântului Ierarh Neculae”. Cel care a reușit să achite suma de “cinci mii noao sute lei” a fost “Gavril mitropolitul”. Să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Mitrofan egumenul a sfintei mănăstiri a Trei Svetiteli... la mâna iubitului întru Hristos, fratele nostru, Ioan egumenul de la mănăstirea Tazlăul”... --Da’ ce pricină l-a mânat pe Mitrofan să-i scrie lui Ioan de la Tazlău? --“Pentru niște țigani”. --Ce-au făcut nefericiții? --S-a întâmplat de s-au întrolocat “Neculai, țigan a Trei Sfetitelor, și țiganca... Dochița a Tazlăului”... --Și? --Din această unire au ieșit șase puradei, care au crescut până la “moarte lui Neculai cel bătrân”, când cei doi egumeni au hotărât să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
durere în suflet biata femeie spune: „Și am dat casele cu loc cât vor ști oameni buni c-au ținut tată-mieu să ție și dumiialui...însă să ne fie locul împreună cu dumiialui frățește”. Ei închipuiește-ți, ce frăție putea să simtă nefericita Safta față de cel care s-a făcut stăpân peste noapte pe jumătate din casa părintească. Este de înțeles, fiule. Safta însă nu este singura care a suferit din cauza nevoilor. Necazuri au dat și peste alții. Uite chiar stăpâna caselor pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]