2,380 matches
-
le ciopârțim puțin câte puțin să putem intra importanți la ordinea zilei pentru simplul motiv că suntem oameni sau ființe bidimensionale cu sau fără complicații psihologice browniană și deloc controlată vizavi de frământări literare ne atingem pe estetic cauzând complexitatea nefirescului tu ai andrele? Referință Bibliografică: cine are andrele? / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CINE ARE ANDRELE? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356704_a_358033]
-
al pierderii abonaților. Căsnicia ca celulă socială, a fost înlocuită de industria plăcerilor așa zis „rafinate”. Plăcere de dragul plăcerii. Plăcere cu orice chip și în orice fel. Promovată cu prioritate și care duce la pervertire. Ceea ce la urma urmei este nefiresc. Și se plătește cu suferință. Orice fărădelege poate încolți și zămisli dorințe pe măsură în mintea celor mai puțin pregătiți să se lupte cu viața. Îi trece cuiva porin cap să-și schimbe sexul?! Îl schimbă și pace! Sexul ei
ŞI TOTUŞI IUBIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356752_a_358081]
-
îngerului strâns fetus în copca fricii. râd odată cu urâtul, plâng la unison cu îngerul. din toate, iese un relief ciudat al absurdului. la finele cărții, geografia lasă erata prea lungă. e lista lungilor bâlbâieli între a iubi și acceptarea prelungirilor nefirești ale meciului dintre râs și plâns. se împlinește relieful cuvintelor. îmi sunt desenate stările. nu le accept. sunt linia de demarcație între a fi și a mă ascunde de mine însămi. joc fără să cunosc jocul... rummy... pe masa de
JOC DE RUMMY de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355240_a_356569]
-
când ducem pașii Și-mi legăn gândurile reci, Doar ochii mei, se uită, lașii Prin taina lor să te petreci. Nu te privesc că ești frumoasă, Ci doar în suflet iți citesc, Când ochii tăi, privind, mă lasă Întemnițat în nefiresc. Parcă din ceruri se coboară Culoarea frunzelor de tei, Și ca un murmur se strecoară În verdele din ochii tăi. Te-am îndrăgit, de când, copilă Copil în preajma ta fiind, M-ai prins în doruri, fără milă, Iar astăzi sunt un
ÎN VERDELE DIN OCHII TĂI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355569_a_356898]
-
la întâmplare geaca de piele, și‑a desfăcut nasturele mare de la betelie și fermoarul. Rânjind, s‑a aruncat asupra ei printr‑un salt scurt, ca într‑o luptă. I‑a depărtat picioarele inerte și a violat‑o cu greutate, râzând nefiresc a satisfacție și icnind la fiecare pătrundere. Durerea ascuțită a trezit‑o pe Iuliana. A încercat să‑l împingă, să‑l lovească peste față și să‑l zgârie pentru a se elibera. Nu a reușit. Nu avea putere în brațele
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
fără vârstă. Ținea în poală tradiționala pungă de semințe prăjite. Alături de ea se afla o fetiță de vreo cinci ani. Cele două persoane păreau să existe dintotdeauna pe acele trepte. Făceau parte din peisajul diurn. Aproape că ar fi părut nefiresc să nu le vezi acolo. El-Coyote se opri...” El-Coyote este un justițiar, un suflet chinuit de neșansa de a se fi trezit într-un orfelinat părăsit de Dumnezeu. “Ritualul” semințelor și al banilor se repeta identic în zilele când El-Coyote
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
sunt doar o frântură de inimă uzată din țipătul furtunos al sângelui ce-și sparge oglinzile pentru a atenua certitudinea Punctului stăpânului de sclavi îi este pe plac drumul parcurgerii până în răutatea lacrimilor din palmele slugilor ce recoltează îngeri curgerea nefirească a lanțurilor a ucis albul aripilor și a scăzut la jumătate producția de puritate pe metru pătrat din acest motiv îngerescul este doar o constantă în lumea pătimașă a oamenilor un numitor comun uitat să-și afle corespondentul în infinirea
VÂND IERTARE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355741_a_357070]
-
greu Ca să rabde chinuirea din pricina lui DUMNEZEU... A-nceput asta cu 2 frați : Marcu și cu Marcelin Ce multă vreme la-nchisoare au răbdat un mare chin... S-a horărât decapitarea...dar Marcia și Tranchilin, Părinții lor ce sufereau, pentru nefirescul chin, Ca să-și lepede Credință, în lacrimi i-au tot rugat Și se părea că rugămintea părinților i-a-nduplecat... Asta aflând Sebastian, DUMNEZEU l-A transformat Prin ei A făcut Minuni și Zoei graiul i-A redat ! Ea, nevast-a lui Nicostrat
SF. MC. SEBASTIAN de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346116_a_347445]
-
910 din 28 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Cine are văz, să vază, Cine-auz are, s-auză Ca pe-un țipăt surd de rază, Ca pe-un-tunet orb de spuză. Și simțire cine are Dincolo de vreo simțire, Va simți o revărsare Nefirească-n a sa fire. Om și plante, animale, Aer, foc, pământ și ape Din infernuri ancestrale Se vor nimici să scape Când sosi-va ca o boare, Ca un zvon de abur rece Prin făptură-n fiecare, Un fior ce
ÎNGER DE LUMINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346190_a_347519]
-
nici să-și găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” II de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356208_a_357537]
-
cinstea întâlnirii cu ei. Cât s-a luptat cu răufăcătorii acestuia începuse să-i cadă părul, a fost părerea unei fetițe, în timp ce alta observa cum picături fine înrourau pomeții unui polițist echipat complet sub soarele fierbinte al amiezii unei zile nefiresc de călduroase. „Nu vă e cald?” întrebă timidă. Cum să nu-i fi fost? Dar ce mai conta? Pentru bucuria copiilor de a vedea și înțelege ce înseamnă Trupele Speciale un polițist antrenat îndură sub echipamentul său nu numai 24
ZIUA POLIŢIEI ROMÂNE ÎN CULORILE COPILĂRIEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368892_a_370221]
-
Articolele Autorului Textul scris de Mara Gavra a obținut Mențiune Specială 2, la Concursul Național de Eseuri pentru Tineret și Profesori, "O zi în România perfectă", ediția I, Călan, județul Hunedoara, 2017 Te-ai trezit de dimineață cu un entuziasm nefiresc. Soarele izvorăște în încăpere, pe pereții proaspăt zugrăviți, sugerându-ți că vei întârzia la școală. Dar razele, azi, mângâie lumea în pace și căldură. Aici nu este frig, deși niciun lemn nu arde în sobă. Azi, pentru prima oară, nu
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
plăpând și acoperit de pijamaua moale și înflorată, își puse mânuța dreaptă la rădăcina urechiușii parcă pentru a sta să prindă și mai bine din zbor cuvintele bunicului. Acestea se lăsau încă așteptate pentru a umple cu farmecul lor tăcerea nefirească dintre ei dar și din încăpere, o scădere a vocii povestitorului părcă o obligau să-și găsească poziția ce mai convenabilă, pentru a primi darul pe care bătrânul i-l promitea mereu și se ținea nici vorbă de cuvânt. Și
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
din călimară.: Azi, luni, 14 martie 1854, s-a născut al treilea copil al nostru. Este băiat. O să-l botezăm cu numele meu, Alexandru... Alexandru cel Mare. Așa să-l ajute Dumnezeu! După câteva zile, când viscolul se potolise, vreme nefirească pentru acea dată, și țurțurii de pe la streșini începuseră să curgă, ofițerul Alexandru D. Macedonski a fost ridicat de la gradul de maior la cel de general de către stăpânirea turcească, ce se instalase după abdicarea lui Barbu Știrbei. „Era perioada când mișcarea
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
mie-mi descopăr Întreaga vină: iubisem fără margini, Iubisem orb. FĂRĂ TINE De-o vreme-s perplex de ce văd, de ce-aud, de ce simt, fie-n șes, hăt! Pe pisc, pe coline; O, nimic nu-i ca ieri, totul e nefiresc petrecut fără tine; Fără tine râurile-și întorc - răzvrătite - șuvoaiele, gonind înapoi spre izvor; Fără tine repugnatul magot pare tipul cel mai seducător; Fără tine, catifelatele firișoare de iarbă se transformă-n mărăcini și otravă; Fără tine briza mării pare
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
trening decolorat, aducea foarte puțin cu cea pe care o iubisem la nebunie. - Cine ești tu ? mă întrebă ea cu o voce tăioasă. Șuierase cuvintele în plin acord cu restul expresiei de pe chipul ei. Până și vocea i se îngroșase nefiresc de mult, iar privirea pătrunzătoare, încruntată, mă fixa cu o undă de ură nativă. - Nu mă cheamă Mădălina ! Cine dracu’ e Mădălina ? Numele meu este Talida. Spune repede: ce vrei de la mine ? - Mădălina, nu mă recunoști ? Sunt eu, Remus, fostul
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
spune ceva... Ce tablou...! Buzele cărnoase și roșii precum cireșele, stăteau întredeschise ca într-o admirație sublimă. Sânii micuți înțepau cu sfârcurile bluza răsfrântă larg, lăsând a se vedea rotunjimile aproape sferice, cu pielea bronzată ca întregu-i trup cu mijlocel nefiresc de subțire și fragil. Nările dilatate inspirau cu nesaț aerul curat și parfumat de întreaga vegetație în floare. Ochii erau închiși, cu pleoapele atât de strânse, încât genele-i lungi căpătaseră un tremur ușor și ritmic. O priveam surprins și
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
să-i pun stavilă. Mi-am așezat mâna, încet, cu dorință adâncă și cu oarecare teamă împletită cu multă curiozitate, pe șoldurile ei subțiri, în formare, strânse de un cordon ce-i susținea fusta lungă, acum mototolită sub acel trup nefiresc de plăcut și care-i lăsase pulpele aproape goale. Tăcută, a întors capul spre mine, fără să deschidă ochii. M-am apropiat de chipul ei și am sărutat-o cu emoție, ușor, aproape fără să o ating, de teamă că
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele mâini și lăsarea ei pe spate cât mai tare, acompaniată de niște sunete nefirești, mi-au anunțat descătușarea fiarei din lanțuri. Cum nici eu nu eram prea departe, am strigat fără să vreau: - Acum.... gata.... acum... sunt terminat... tu? - Nu ai simțit? Și eu am fost gata odată cu tine... A fost o nebunie! Mulțumesc
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
dintre populațiile de păstori și cele de agricultori, acum este prezentă fascinația, dar și groaza, pe care vânătorul ancestral o exercită asupra populațiilor de păstori. Figura sa este, într-un fel, tragică, marcată de un fel de blestem sanguinar, cumva nefirească într-un timp în care hrana poate fi procurată fără să ucizi fiarele pădurii sau ale câmpiilor, o situație văzută ca fiind așa cum am mai spus și înfricoșătoare dar și plină de o sumbră măreție. Nu se poate elimina discuția
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
în calea sa. Prin greaua noapte răzbate regina cerului: Luna Adonis vrăjit se zbate, cu chip fericit întruna Seară cum se lasă rece și prin gând Zeița-i trece, că pe- Adonis îl doboară Și pe plajă stau tivite lacrimile nefiresc... Trosnesc scoicile strivite ea vrea chip dumnezeiesc... Din visare, Muritorul s-a trezit la țărm de mare: a fost Îngerul cu dorul, ori Zeița ursitoare? Iar în marea-nvolburată, se pierd gânduri și răstimp peste noi cortina cade se ridică
ENIGMĂ de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370627_a_371956]
-
îmi curge prin toate celulele ființei, e o apă de foc ce ma inundă cu energie, mă motivează să trăiesc și să scriu. Am primit darul de a fi copilul a doi oameni deosebiți cărora, dincolo de firea lor umană - uneori nefiresc de angelica, alteori firesc de pământeana, le dedic melancolia secundelor când, uitându-mă în ochii copiilor mei, aș dori, la rândul meu, să mai pot privi măcar o dată, în ochii părinților mei, ce s-au transformat în pulberi stelare pe
AUX ÉPAULES D’ÉTOILES – O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ GHEORGHE A. STROIA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370734_a_372063]
-
acestea. Important este să avem încredere în lumina din noi să privim mai des spre cer pentru că dincolo de nori Dumnezeu este mereu cu noi: Tu nu lăsa minutul să te-nvingă, Ci luptă astăzi pentru a ta simțire, Tot plânsul nefiresc pe loc alungă Și-aleargă liberă spre cer și fericire.” (Tu inimă vorbește -Rodica Constantinescu) * Viața începe cu conștientizarea faptului că scopul principal este să experimentăm, să trăim, să simțim. Indiferent la ce vârstă ne dăm seama de asta, acela
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
ascultat, n-am inventat Nici sentimente, nici apus de soare Cum sunt ateu și trec că apostat Îmi duc tăcut durerea care doare La margine de lume poposesc Să văd cum cade cerul în pustiu Și în periplul mult prea nefiresc Îmi iau răgaz o slova să iți scriu Chemările pornite, cu speranța, Catre nemărginiri și ape-nvolburate Vor fi cerute martore-n istanța De vor răgaz pentru eternitate Imaginând călătorii spre astre Privind albastru-roșu la apus Voi contemplă când numeroase
SECUNDELE ÎN LOC VREAU SĂ OPRESC de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368138_a_369467]
-
Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]