1,869 matches
-
Nimeni nu neagă istoria dintr-un capriciu trecător, ci sub imboldul unor mari tragedii, pe care puțini le bănuiesc. Oamenii cred că ai gândit abstract asupra istoriei și apoi ai negat-o în urma calculului și a reflecției, când în realitate negația izvorăște din cea mai mare întristare. În acest moment, când neg întreg trecutul umanității, când nu mai vreau să iau parte la viața istorică, sânt apucat de o întristare mortală, dureroasă până dincolo de închipuire. S-ar putea foarte bine ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
presimțirea nopții din suferință? Poți nega un sens vieții din atâtea puncte de vedere, încît o enumerare a lor devine inutilă. Disperarea, infinitul, moartea sânt numai cele mai evidente. Există însă atâtea determinante intime care te pot duce la o negație totală a sensului vieții! Căci în ce privește atitudinea în fața vieții nu mai există adevăr sau neadevăr, ci numai reacțiunea spontană a intimității ființei noastre. Subiectivism? Dar puțin îmi pasă că alții cred altcumva. Și apoi, o experiență subiectivă adâncă te ridică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
patosul și dramatismul infinitului să ne mai cuprindă o dată în singurătatea morții, pentru ca trecerea în neant să semene unei iluminări, ce amplifică și mai mult misterul sau nonsensul acestei lumi. Există în complexitatea uluitoare a infinitului, ca un element constitutiv, negația categorică a formei, a planului închis și determinat. Infinitul fiind progresivitate absolută, este fatal ca să anuleze tot ceea ce are o consistență finită și o cristalizare formală. Este revelator că arta care exprimă mai bine infinitul, muzica, este aceea care topește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
piramide, palate, temple și castele? Nu este suficientă conștiința subiectivă a eternității, conștiința acelei împliniri în supraconștiință? Dacă a distrus ceva activitatea frenetică, munca neîncetată și trepidația exterioară, apoi desigur aceasta nu poate fi decât simțul pentru eternitate. Munca este negația eternității. Cu cât crește cucerirea de bunuri în temporal, cu cât se intensifică munca exterioară, cu atât eternitatea devine un bun mai inaccesibil, mai îndepărtat și mai irealizabil. De aici perspectiva redusă a tuturor oamenilor activi și energici, de aici
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a voi să-l asimileze lăuntric. Imperiul britanic a adus nou doar sistemul de coercițiune și exploatare, dar n-a imprimat nici un ethos, nici o idee activă, nici o pasiune inutilă și universală între oameni. Utilitarismul, pur de orice idee universală, este negația mesianismului. Acesta este tragic, profetic; o dezlănțuire a fondului esențial al unei țări. Demiurgia culturilor se nimbează mesianic; dar gigantismul exterior al englezilor este lipsit de nimb. Destinul englez fixează axa lumii în bunuri, nu în pasiunea de dominare printr-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
merit al parlamentarismului este de a fi dat iluzia unor reprezentanți presupuși ai națiunii de a putea direcționa conștient și artificial soarta acesteia. În fond, el n-a creat decât o sumă de megalomani și nici un erou. El este chiar negația eroismului. Conceptibil în epocile echilibrate ale unei țări, spiritul parlamentar e dizolvant în epocile de lansare și de afirmare. Tensiunea în istorie a fost totdeauna fructul spiritului, și nu al faptei. Politicul nu cunoaște decât forța care se servește pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exprimă prezența internă a patosului gotic. Căci goticul este verticala spiritului. Din el derivă tragicul, sublimul și renunțarea, ca pasiune pentru altă lume. Absența lui te asimilează liniștit și călduț devenirii, aruncîndu-te pradă timpului. Destinul, ca o lunecare orizontală, este negația goticului și a complexelor de viață născute din el. Neamul românesc n-a trăit sub semnul spiritului gotic. De aici: pasivitatea, scepticismul, autodisprețul, contemplația domoală, religiozitatea minoră, anistoria, înțelepciunea, care constituie aspectul negativ al specificului nostru național, aspect din păcate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudîndu-i-se atât înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sânt un titlu de glorie. Nici un act istoric nu s-a născut din înțelepciune, care nu poate fi decât sub - sau transistorie. Înțelepciunea este negația istoriei, fiindcă ea este distanța de viață, pe când istoria este afirmarea ei. Mai mult: istoria este superstiția vieții, fiindcă ea este vibrația activă și intensă a devenirii. Marile culturi sânt culmi ale timpului. Adevărurile de fiecare zi ale românului sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realitatea tragică a tuturor culturilor, începînd de la maturitatea lor la decadență, înfrînge ultimele urme ale naivității. Cultura are în începuturile sale un ritm cosmic. Cu cât ea se diferențiază mai mult de natură, cu atât ea devine mai a-cosmică. Negația cosmicului își află sursa în elementele centrifugale ale spiritului. Interiorizarea lui este o fugă de viață. Faza naivă în evoluția istorică a unei națiuni îmbină într-o sursă comună statul, dreptul și societatea. Conștiința statală, juridică și socială nu se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
verificare a existenței noastre de până acum. Satul este suspendare istorică; inactualitate substanțială. O așezare care se diferențiază numai gradual de realitățile cosmice și nu cunoaște timpul decât din auzite. Dacă istoria este o chestiune de ritm, atunci satul este negația ei. Vai de țara împînzită numai de sate! Scutită de mari conflicte sociale și străină de problemele dureroase ale vieții moderne, ea nu cunoaște, în schimb, nimic din deliciile măreției, ale forței organizate, ale ofensivei năpraznice. Orașul este istorie de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
colectivistă a înțeles din istorie ascunzișurile ei materiale și a relevat biologia nu numai ca motor al istoriei, dar și ca finalitate a ei. Ce alt sens poate să aibă mistica sângelui și a pământului în hitlerism, dacă nu o negație a spiritului în numele tuturor valorilor subistorice? Masele sânt extrem de sensibile la permanența biologiei și, în numele ei, ar fi capabile să sacrifice totul. Economismul din bolșevism presupune aceeași absolutizare a sferei neutre spiritului și a bazelor materiale ale istoriei. Mi se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-i aparține. Restul este distanță de ea, perspectivă rece și cunoaștere. Limitarea epocilor istorice își are o justificare în mărginirea fatală a oricărui fel de activități intense. Există o scară întreagă de tipuri de umanitate, care-și acuză originalitatea prin negații reciproce și insuficiențe evidente. Cazul omului politic este încă o dată semnificativ. De la el, putem învăța despre viață ceva mai mult decât din exemplul "vieții" gânditorului. Omul politic nu trebuie să fie un om complet. Nu este obligat să creadă ceea ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ales fenomenul „Piața Universității 1990” au constituit „încercări de destabilizare a tinerei democrații”. Iliescu este inflamat mai ales din cauza mitingului-maraton din Piața Universității, unde, „sub onorabilul înveliș revoluționar și sub aparența simpatică a unei mișcări juvenile se ascundea, de fapt, negația absolută a idealurilor politice ale Revoluției din decembrie 1989” (p. 128), care în 13 iunie 1990 ar fi coagulat în cele din urmă într-un puseu al unei „rebeliuni legionare”. În a doua sa carte (Revoluția trăită. Stenograma convorbirii cu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și se poate aplica în mai multe feluri. Modalitatea cea mai cunoscut... este urm...toarea: se ia o coal... de hartie; se noteaz... pe coal... toate proiectele noastre, folosind numai timpul prezent (ca si cum ele s-ar întâmpl... acum!) și eliminând negațiile; se adaug... formulă „cu voia bunului Dumnezeu!” (pentru a evita inc...lcarea liberului arbitru al oamenilor implicați în realizarea acelui proiect); se deseneaz... (cu pixul) pe verso toate simbolurile Reiki pe care le cunoaștem și la a c...ror energie
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
mobilizat niciodată liber energiile trezite de Evanghelia lui Iisus Hristos. Parafrazând limbajul cronicarilor, s-ar putea spune că „descălecatul” teologiei pe scena „regală” a postmodernității înseamnă de fapt o declarație de „neatârnare”. Aceasta nu se consumă însă doar printr-o negație, ci implică un efort suplimentar de persuasiune. Cine s-a recunoscut vreodată învins până la capăt fără să fi fost mai înainte convins? Independența și integritatea teologiei nu sunt o axiomă, cât mai curând o teoremă demonstrată de istoria sfinților Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
absolut, încercarea lui Hegel presupune o curajoasă ieșire din limitele teoriei cunoașterii fixate de Kant, precum și un efort glorios de justificare a istoriei umanității. Totuși, prin faptul că impune desfășurarea diferenței culturale în termenii conceptuali ai dialecticii, Hegel cedează „mitului negației” și deci devine responsabil pentru o erezie teologică: „spre deosebire de tradiția ortodoxă, el face din rău o necesitate pentru dezvoltarea subiectivității finite, pentru emergența virtuții”2. În Prelegeri de filozofia istoriei, Hegel mai pretinde că poate oferi o descriere a lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cantitativ printr-o greutate amorfă, ci structurează, educă, limpezește mereu un nou câmp de vizibilitate. Din punct de vedere lingvistic, nu registrul apofatic („necuprinsul”), ci hiperbola („Cel mai presus de toate”) are ultimul cuvânt în manifestul doxologic al Bisericii. Crucea negației pusă pe conceptele filozofiei este luminată pascal printr-o poetică a iubirii. Toate numele de laudă ale lui Dumnezeu sunt extrase din contemplația străvezie a frumuseții care, în cele din urmă, va salva lumea. Or, sublimul generează numai reflexe himerice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
esență, aceste date - cum vom mai avea ocazia să observăm - și dacă ele vor alimenta, ca un filon subteran, Întreaga operă, o atare psihologie nu e deloc inaptă să se Înscrie În spațiul de fervori și entuziasme, de revolte și negații ale avangardei. Nu doar În virtutea unei bovarice iluzionări, deși o anume labilitate o predispune adeziunilor rapide și necenzurate, capabile să-i ofere, fie și temporar, un reper modelator, ci - mai ales - a fundamentalei neliniști ce o caracterizează. Căci dacă trăsăturile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
găsește cuvintele cele mai sonore, expresia adesea hiperbolică, nota cea mai Înaltă a vocii. Ca orice autor de manifeste, Voronca-integralistul e, În felul său, un „orator”, textele lui participă la o retorică a adeziunii (cum vor ilustra și una a negației și rupturii), căci se adresează de fapt unui public pe care urmărește să-l convingă, convertindu-l la noua „religie”. Regimul sloganului pur - precumpănitor În texte ca Aviograma sau 1924 de la 75 H.P. - va fi, de aceea, depășit treptat, spre
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
căutare de forme noi și lepădare a celor găsite” (s.n.) adăugînd că: „Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India Sufletească actuală. Dintre premergătorii aceștia se va Înălța mîine Columbul unei lumi cu existența virgină” (s.n.). Negația, existența Înnoirii și funcția prospectivă a avangardei aflată În permanentă căutare a ineditului, a unui obsedant „pămînt virgin” ca emblemă a inovației absolute sînt și pentru Voronca teme constante ale reflecției. Glosase pe marginea lor Încă În manifestul din 75
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
e cu putință) la Început contrare convenției, mai tîrziu Însăși hrana ei”. Împreună cu toți promotorii avangardei, Voronca trăiește, așadar, acea teroare a convenționalizării limbajelor, despre care vorbeam mai sus. El exprimă Însăși aporia avangardei prinsă Între două extreme: aceea a negației totale, absolute, a unui trecut creator, cu logica, gramatica și dicționarul lui, transmise și „ratificate” de la o generație la alta, și un alt absolut, al radicalei inovații, al construcției mereu precare, mereu puse sub semnul Întrebării, - pe un „pămînt virgin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ce ține de proiectul pozitivist-utilitarist este astfel respins. „Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunînd acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc de liber”. Încît e de Înțeles de ce patosul negației unei astfel de constrîngeri duce și el la o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentînd prăpastia dintre „geniul” solitar și „mulțime”, făcînd totuși loc acelui public restrîns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
preocupări estetice” de către suprarealism părea o achiziție deplin asimilată: „Arta (și scrisul mă interesează numai Întrucît e suprapus acesteia) pretinde un material luat din neobicinuit, care să supere timpanul convenției”. Voronca se delimitează astfel, Într-o oarecare măsură, de radicalismul negației avangardiste (În speță suprarealiste), asumîndu-și cu luciditate condiția dificilă de scriitor și de artist ce aspiră la o evadare din toate formulele, dar se știe sortit - fie și În ultima instanță - prizonieratului lor. Cu o sinceritate care i-a șocat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de avangardă. La 75 H.P., foarte tînărul poet aflat În faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor Înnoitoare, se aliniază, Încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține Însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, În negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțînd În relief ceea ce s-ar putea numi disponibilitatea integralistă, În sensul (valabil, cum s-a observat, pentru Întreaga avangardă românească
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prețioasă”. Schimbarea ironică a Îndemnului heliadesc cunoscut, În Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre interpretarea poeticității limbajului În funcție de așa-numitul, astăzi, écart, - distanțare de norma comună. Privită prin grila programului avangardist, o astfel de lectură indică, evident, momentul negației și al rupturii, În alianță cu afirmarea noului („Mereu inedit” - cere poetul În 75 H.P.), a invenției și spontaneității expresiei. Îndepărtării de „logică” și „gramatică” Îi poate servi foarte bine acum formula futuristă a „cuvintelor În libertate”, pe care o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]