6,985 matches
-
foarte bine seama că dacă s-ar fi despărțit de femei, acestea n-ar fi avut nici o șansă să-și croiască drum singure și că viitorul lor ar fi fost să devină servitoare, iar în cazul fetei - poate concubina vreunui negustor pe care l-ar fi durut în cot de cine-a fost taică-său. Dacă soarta vitejilor luptători tuaregi nu părea foarte fericită, mai neagră era soarta femeilor, deoarece trăiau vremuri grele, iar cei din neamul lor nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
câtorva turiști - totul e atât de civilizat, pentru că există automobile. Asta era și problema ei cea mai mare cu evreii, și anume că aveau voie să vină într-o casă atât de respectabilă ca a lor. Da, Iosif și Fratele, negustorul de vechituri, veneau într-adevăr la ei, oricât de mare rușine ar fi fost. Totuși ea s-a dus la înmormântarea lui, ba chiar a plâns, și tot ea a gătit cina. Nu era cușer, că la aia nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dus și m-a prezentat acum dintr-odată tuturor, ca Societate. Pe numele lor: Engelhard, Bódog Artúr, Igor Gherasimov, doctorul Egon și Iosif și Fratele său. Precum și tânărul pictor Baár Andor, care era prezent cu totul altfel. Serata era la negustorul de vechituri. Numai Amália îi spunea așa, pentru că avea o dugheană sub arcadele din Piața Moartă, unde uneori vindea și cumpăra antichități. Iar pe Fratele său nici toată apa din lac n-ar fi putut să-l spele de lângă Iosif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
totul, căutând nereguli la tot pasul. Deci sunteți eretici, complotiști și pe deasupra mai furați și bomboane de la prăvălie. De unde ai scos asta? Păi de la cei cărora trebuie să nu le-o spun. Dar presupun că se referă și la cizmari, negustori, la tapițeri, la apicultori, de frizeri să nici nu mai vorbim. Așa că de ce nu e secret? Deci ai început greșit. Ai vrut să mă protejezi și mie mi-e teamă de asta. E o superstiție. Dacă pe mine mă menajează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mă deranjează că n-ai nici treizeci de ani și că ai dreptate, ci doar că eu mor de foame în muzeul meu. Fiindcă de fapt ai dreptate și asta mă îngrozește“. — Baár a avut încă un conflict celebru cu negustorul de vechituri - a continuat Engelhard - când a făcut rost de un caiet cu portative. L-a umplut pe jumătate în pripă, de pe o zi pe alta, apoi i l-a dat lui Iosif și Fratele său ca să cânte piesa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Cică, printre comercianți, lui i se spune Moriț Bolnavul, cu asta a venit odată la mine un domn și cică să-i închiriez imediat prăvălia lui Iosif și Fratele său de peste drum de cafenea. După cum mi-a spus, el era negustor de suvenire și obiecte tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele originale de brad descompuse în ele. A lăsat la putrezit carne de miel și a inventat o cutiuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
loc, sorbindu-se, sugându-se din calea vieții. Clătinându-se, învins, Clossettino mai spuse doar atât: - Robert. Iar Robert. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH teaser/setup Abdulah Ramazi se născuse în Londra în urmă cu numai optsprezece ani, în familia unor negustori pakistanezi de smochine. Părinții săi nu erau oameni bogați, ci dimpotrivă, pentru că oricât de exotic sau nu, comerțul cu smochine nu prea aducea profit. Cel puțin nu în zona respectivă a orașului. Hotărârea lui Abdulah de a dinamita întreaga Londră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
propriul trecut dat uitării. Acel registru ar fi putut deveni atunci, În clipa reînvierii, un adevărat tezaur al aducerilor aminte și unică mărturie.) Desigur, pentru ei nu există diferențieri cînd e vorba de viața cuiva, fie că e a unui negustor din Bania ori a nevestei lui, fie că e a unui preot de țară (ca străbunicul meu) ori a clopotarului satului, unul, Cuca, al cărui nume era, de asemenea, trecut În cartea de care am pomenit. Exista o condiție, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucît fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amîndoi slujiseră cu un an În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, avînd asupra lor portmoneul cu sînge Încă proaspăt pe el. „Constrînși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunînd că În făptuirea crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trafică de influență) pe lângă domn pentru a-și rotunzi proprietățile. Procedeele prin care unii dregători și boieri au ajuns să stăpânească zeci de moșii și sate sunt cunoscute: a) donații din partea celor ajunși în situații limită: alți boieri, răzeși sau negustori; b) vânzarea „benevolă” a părților din moșia răzășească individă. șăranii erau siliți să vândă din cauza neplății birurilor, pentru a-și putea procura hrana zilnică, pierderea proceselor pentru diverse infracțiuni cu caracter penal etc. c) împrumuturi nerambursate; banii necesari pentru a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
șapte sute cincizeci lei, cu dobânda lor, la soră-mea Ralu Roset și una mie ce s-au cheltuit la îngroparea răposatului, iarăși cu dobânda lor, bani ce s-au luat cu împrumutul și mărunțișurilor ce mai sunt cu țâduli pe la negustori ș-alți și la spițării care și aceste mărunțișuri poate s cuprindă până la patru sute lei, și pentru mai bună încredințare și sfințirea lucrării acestei hârtii de alcătuire și învoiri cu bună primire între noi frații de a păzi întocmai lucrarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atunci, datorat nu creșterii consumului de pâine sau exportului, ci introducerii „industriei alcoolului”, folosirea cerealelor pentru obținerea rachiului. Procedeul distilării alcoolului din cereale a fost adusă din Polonia (Galiția, partea de Sud, intrată în componența Imperiului habsburgică în 1772), de negustori străini în jurul anului 1756. Cum monopolul producerii și desfacerii băuturilor alcoolice îl aveau proprietarii moșiilor - boieri și mănăstiri - aceștia au întrevăzut posibilitățile de câștig de pe urma transformării cerealelor în alcool și au înființat „fabrici” de distilare numite velnițe. Industria alcoolului absorbea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai puțin pentru Fruntești, unde răzeșii își preparau singuri băutura. Cu siguranță că și locuitorii comunei Filipeni - satele Filipeni și Fruntești - știau să obțină rachiul din tescovină, drojdie și prune și alte fructe și nu era nevoie să-i învețe negustorii din Austria. Poate că de acolo s-au adusă instalații mai perfecționate și mai performante, dar, în mod obișnuit, locuitorii Moldovei erau liberi să fabrice rachiu de prune, tescovină și drojdie, fără taxe impuse, în condițiile în care horilca din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și Brăila, produsele românești ajung pânăă în Anglia și Franța. După 1830 începe construcția flotei românești. Primul vasă românesc, sub pavilion național, a descărcat la Constantinopol, în 1834, 100 de tone de grâu. Mărfurile de pe piața internă erau cumpărate de negustori prin bâlciuri , iarmaroace și târguri, care apoi erau exportate. Exportul șărilor Române consta mai alesă în bovine, cai, oi, lemn de construcție și cereale. În deceniul al V-lea din secolul al XIX-lea, se produce o schimbare în producția
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
recolta la magaziile din Dobreana sau la cele de lângă curtea boierească din Lunca. Boierii Rosettești depozitau recoltele în magaziile din jurul curților, la curtea Virginiei Lambrino sau la locul numit „Moara lui Ciulei”, în gura tiubienei. Recolta era vândută direct unor negustori din Bacău sau era dusă cu carele până la Galați. Porumbul era păstrat în coșare împletite din nuiele, așezate pe tălpi de lemn și pe temelie de piatră. Țăranii își depozitau recoltele în podul caselor și erau dese cazurile în care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Poarta Otomană. Sumele datorate de gospodăria rănească erau apăsătoare și mulți răzeși și-au pierdut părțile de moșie, vânzândule unor boieri, așa cum s-a întâmplat cu răzeșii din Filipeni și Fruntești. Prin sate și pe la curțile boierești și mănăstirești umblau negustori străini, în special turci, care cumpărau cu toptanul, en gros, realizând mari venituri, deoarece plăteau sub prețul pieței. În Moldova intrau și negustori evrei, armeni, poloni, ruși, germani, se desfășura un activ comerț între cele trei țări românești (mărfurile meșteșugărești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a întâmplat cu răzeșii din Filipeni și Fruntești. Prin sate și pe la curțile boierești și mănăstirești umblau negustori străini, în special turci, care cumpărau cu toptanul, en gros, realizând mari venituri, deoarece plăteau sub prețul pieței. În Moldova intrau și negustori evrei, armeni, poloni, ruși, germani, se desfășura un activ comerț între cele trei țări românești (mărfurile meșteșugărești veneau de la sașii din Ardeal), dar era și un comerț intern, prin târguri și iarmaroace. Exportul românescă a fost încurajat de Pacea de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
licita”, legală, alături de cultele păgâne. Noua religie a fost receptată de dacoromani datorită și concepției referitoare la viața de după moarte, „traiul” veșnică din împărăția zeului Zalmoxe, cât și existența creștinilor din Imperiul Roman care au venit în Dacia ca meseriași, negustori, soldați și ofițeri. Din Dobrogea, care a rămasă sub stăpânăire romană pânăă la anul 602 d.Hr., s-a răspânădit creștinismul în zona Buzăului și sudul Moldovei, acolo existând sedii episcopale, cu episcopi, preoți și biserici. De asemenea, din Dobrogea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ar fi făcut mai întâi biserică în Fruntești, este o presupunere, dar dacă avem în vedere că satul de răzeși Filipeni s-a spart, s-a risipit, prin vânzarea părților din moșia indiviză, către persoane interesate - logofătul Pătrașcu, Anghelușa, soția negustorului Simion, fiica vameșului Dumitru, Manolache Ruset - este că între locuitori nu se realizează o unitate spirituală, nici de sânge, nici de credință, în jurul unei biserici. O altă „dovadă” că în satul Filipeni nu a fost biserică, este că în toponimia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dat recentă, dar nu ne îndoim că, într-o perioadă mai îndepărtată, îmbrăcămintea lor purta „marca” populară „națională”: haine făcute în casă din lână, in și cânepă. Fiind mai înstăriți, ei au avut posibilitatea să-și procure din târguri, de la negustori itineranți, postavuri, țesături fine, aduse din Orient sau de pe piețele apusene, prin intermediul negustorilor din Ardeal. Îmbrăcămintea răzeșilor, la fel ca a celorlalți rani, s-a distinsă prin sobrietate și prin folosirea, în principal, a două culori „imperiale”: albul și negrul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lor purta „marca” populară „națională”: haine făcute în casă din lână, in și cânepă. Fiind mai înstăriți, ei au avut posibilitatea să-și procure din târguri, de la negustori itineranți, postavuri, țesături fine, aduse din Orient sau de pe piețele apusene, prin intermediul negustorilor din Ardeal. Îmbrăcămintea răzeșilor, la fel ca a celorlalți rani, s-a distinsă prin sobrietate și prin folosirea, în principal, a două culori „imperiale”: albul și negrul. Portul popular al răzeșilor din Fruntești s-a pierdut mai repede decât al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Merceditas tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate și se dezlănțuia un vacarm de murmure. Merceditas ieși În ușă, prudentă. Am văzut trecînd mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt oficial al Academiei Regale a Limbii pe scară. Don Anacleto era profesor de institut, licențiat În literatură spaniolă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai de preț. Mult timp, ele au lăsat această sarcină în seama bunului-plac al unor șefi militari, al preoților și al capetelor încoronate din fruntea regatelor și imperiilor; apoi, o nouă clasă conducătoare, mai numeroasă și mai mobilă, aceea a negustorilor, a imaginat două noi mecanisme - revoluționare - de împărțire a bogățiilor: piața și democrația. Apărute în urmă cu aproape treizeci de secole, acestea s-au impus treptat; acum, ele modelează o parte tot mai importantă a realității lumii și condiționează adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
când este pusă în discuție însăși legitimitatea autorității, se instalează o nouă ordine, cu alte puteri, alte cunoștințe, alte moduri de cheltuire a surplusului, alte raporturi de forțe geopolitice. Rând pe rând, stăpânul devine sclav, soldatul ia locul preotului, iar negustorul îl înlocuiește pe soldat. Firește, aceste evoluții nu cunosc segmentări definitive: în fiecare clipă coexistă trei ordini de putere, cu avansări premature, dar și cu reveniri. Iată acum istoria acestor ordini, așa cum s-au născut și au dispărut, din Antichitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și noi și, fără îndoială, vom rămâne încă multă vreme. Iată care este istoria și care sunt legile acestei Ordini, valabile și pentru viitor. Chiar dacă manualele de istorie se interesează și în zilele noastre mai mult de principi decât de negustori, chiar dacă ele preferă să relateze ascensiunea și decăderea împărățiilor ce vor continua să-și împartă lumea și în mileniile următoare, esențialul evoluției Istoriei se află, din acel moment, în altă parte: în nașterea unei ordini individualiste, care și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]