1,143 matches
-
alte dați, cu inima strânsă de teamă, Coca se desprinsese de perete ca un copil care-și dă drumul prima dată de la marginea bazinului de înot și-ncepe să plutească deasupra apelor ce vuiesc amenințător. Ce obiecte se aflau în nemăsurata hală? Ce erau acele luciri, când ca de aluminiu, când ca de porțelan? În apropierea măsuței, cu lampa ei deasupra (și cu ce fir trebuie să fi atârnat ea din tavan, căci tavanul era cu neputință de deslușit, deși câteva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
decât a celei care intra acum în marea umbră a stâncii. Luminată de stele, lăsând o dâră sclipitoare în urmă, nava pătrunse în grotă cum ar păși un copilaș de un an prin portalul unei mari catedrale. Maarten văzu bolți nemăsurate, luminate palid de apa ce mai păstra lucire de stele. Altoreliefurile săpate în ele îi părură sculptate pe dinăuntru în pereții propriei lui bolți craniene. Naviga oare, ca un homuncul, în spațiul magic al propriei minți? Dar sălile carstice se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i strângeau inima, ca să-l aducă apoi repede acasă, ca și când casa în formă de U, cu etaj și galerie, ar fi fost un mare magnet pe liniile de forță ale căruia s-ar fi construit lumea. Era Ierusalimul său, muntele nemăsurat de înalt din mijlocul lumii, iar el era copilul providențial spre care-și îndreptau toți privirile. Toți îi slujeau, toți se repezeau la un scâncet al lui, îl hrăneau și-l dezmierdau, îi arătau nemăsuratele lui proprietăți. Până și proprietăreasa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumea. Era Ierusalimul său, muntele nemăsurat de înalt din mijlocul lumii, iar el era copilul providențial spre care-și îndreptau toți privirile. Toți îi slujeau, toți se repezeau la un scâncet al lui, îl hrăneau și-l dezmierdau, îi arătau nemăsuratele lui proprietăți. Până și proprietăreasa, înrăită de beție, de varicele ei groase ca lianele, de borhotul pântecelui ei revărsat, îl iubea și, de față cu el, căpăta rușine și sfială, ea, care nu știa cu ce se mănâncă buna cuviință
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
demon și un car triumfal - o acuplare obscenă. Pe măsură ce alerga către mormântul de cuarț, Coca trecea pe sub porțiuni de pictură ce se limpezeau pentru un timp, ca să sfârșească în alte și alte deformări. Văzu, pe bolta ridicată la o distanță nemăsurată deasupra ei, o femeie goală, cu un fluture mare aproape cât ea în brațe. Fluturele se lungi într-o parte pentru a deveni o față înspăimîntată, urlând neomenesc în infern. Fața se strânse și se-nghesui, rămase în urmă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că era mai greu de crezut. Abatele nu știa cum gândesc quinții, dar în anii lungi ai vieții sale învățase că e greu să te îndrăgostești de cineva care te minte mereu. Aloim se lăsase pradă mâniei și trufiei sale nemăsurate. Încercase să trișeze în jocul pe care el îl organizase pentru succesiunea următorului Abate. Iar asta nu putea fi iertat, indiferent cât de mult I-ar fi iubit pe Aloim. În ultimele săptămâni, tânărul se îndepărtase de el, își pierduse
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
indus în eroare de iuțeala cu care acesta acceptase să-l educe pe Amel. Declarațiile calde privind loialitatea față de dinastie și onoarea pe care i-o făcea Curtea imperială îl făcuseră pe Kasser să-i acorde la început o încredere nemăsurată. În pofida informărilor care veneau din toate părțile și chiar a evidenței faptului că, deși crescuse binișor, fiul său nu dădea semne că și-a însușit în vreun fel profunzimile scrierilor lui Fargo, Kasser insistase pe calea aleasă de el, menținîndu-l
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a dat legea refugiului 189/2000, dar abia după 2 ani timp în care am umblat plângând peste tot, am reușit să strâng toate actele. Mai sunt foarte multe lucruri de spus despre viața foarte grea de refugiat, despre lipsurile nemăsurate, despre suferințe și boli, dar sunt foarte mulți cei care au trăit aceste chinuri așa că închei aici “memoriul vieții mele.”
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
lăsa noile terenuri năpădite de buruieni sau recolta nestrânsă de pe câmp, au trebuit să muncească până la istovire. Așa că chiar dacă unii dintre coloniști, în condițiile normale de viață, ar fi putut să biruie neprielnicia climei și a apei potabile, din cauza muncii nemăsurate, ei au fost fizicește slăbiți, predispuși tuberculozei și apoi cu ușurință măcinați de malarie. Aceste neajunsuri, ca și altele neevidențiate, ar fi putut fi în bună parte evitate sau corijate, dacă Statul s-ar fi ocupat și intervenit la timp
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
actualul conducător al statului să înțeleagă că, dacă după 45 de ani de pribegie, regele a venit în țară doar pentru trei zile ca simplu cetățean, atunci în aceste trei zile ar fi putut să renunțe și dumnealui la orgoliul nemăsurat pe care i-l dă puterea și din bună-cuviință să se transforme într-un simplu cetățean. Să rămână pe post de suveran doar poporul al cărui nume e luat în deșert de politica neocomunistă ori de câte ori se află în încurcătură. Transformându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Această patrie urma apoi să se dezvolte în hinterlandul ce cuprindea Europa Centrală, prin crearea unei uniuni vamale ce avea să grupeze toate tarile Europei Centrale, iar prin colonizarea țărilor balcanice urma să se atingă un obiectiv strategic cu implicații nemăsurate, respectiv protejarea influenței germane până la Golful Persic 47; Bismark a neglijat totuși importantă Dunării de Sus că arteră comercială și că axa de penetrație spre Orientul Mijlociu,48 și beneficiind de susținerea proprietarilor de pământuri din Bavaria și Wurtemberg (care vedeau
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
că acum, la începutul mileniului al treilea, încărcat de optimiste utopii economice, sociale, politice, culturale, dar dominat, în această parte a lumii, de utopia unei Europe bântuite de daimonul unității, noi, europenii (ca și nord-americanii), nu reușim, dintr-un orgoliu nemăsurat sau din pură ignoranță, să învingem o altă utopie: mentalitatea că suntem „unici“, că, cel puțin din punct de vedere cultural, nu avem origini... Nu poți învinge rigorile unei fatalități istorice și geografice practicând cu o consecvență demnă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
edificiul e să cază, deși fundamentul e tot același. (arată la pămînt) Tu, fundament a toate, îți rămâi în eternitate asemenea și neschimbat; de tine se sparge caprițioasa putere a transformărei, tu mergi în veci pe căile tale puternice în nemăsuratul și largul imperiu al lumilor. Ce-a ieșit din tine, om și atom, tu-l reprimești în sânul tău cel sfânt după cursul timpului său. Cursul timpului... cuvânt greu, cuvânt ponderos... pradă timpului - cerșetorul, pradă timpului - regele... și într-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scoate pe Dan din sărite este îndrăzneala lui Lan Ping, prezumția ei că ea îi este egal. Felul în care își folosește noul statut și asocierea cu el ca să se dea mare față de ceilalți. Nu poate să-i sufere fericirea nemăsurată și elanul. Ea începe să se pregătească să se ardă. Nu se poate abține să nu fie atrasă de el, mai întâi de geniul său, ca mentor, ca profesor, și apoi de el ca bărbat. Mai târziu, ea zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unde, la sfârșitul lui februarie trecut, ea și partenerul ei se strânseseră unul în altul, la câțiva pași de mașina răsturnată. Se bălăcește în apa râului de toamnă, gata să-și reîntâlnească partenerul aici, în meandrele râului, într-un timp nemăsurat, animalic - prezentul neclintit, harta cu marginile îndoite peste ele însele. Dar partenerul ei nu-i nici aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici s-a întâmplat odată ceva rău, la fel de zgomotos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amurgul cumpărat. E ca și cum ar fi o eclipsă parțială de soare și mi-aș aduce aminte de Marc Chagall, de un tablou anume: Entre chien et loup. E ca și cum aș fi un poet, care cumpără În loc să-și vândă timidele, frumoasele, nemăsuratele cuvinte. E ca și cum aș fi mereu de vânzare. O, Doamne, ce bine ar fi să fiu o biată eclipsă parțială de soare, penumbră solitară În zidurile unui burg neștiut! În tot acest timp tot bei la nechezol până se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
buzele vinete. Vestea a fost primită de voievod într-un târziu, cu o plecăciune ușoară a capului, imitată de boieri. Marele vizir părea mirat de faptul că domnitorul trecuse printr-o stare apropiată apoplexiei: auzise atâtea povești fantastice despre averea nemăsurată a beiului Constantin, încât pur și simplu se speriase când a văzut cum i se urca beiului tot sângele în cap. Marele dragoman Alexandru Mavrocordat răsuflă și el ușurat, când văzu că roșeața nefirească a feței domnitorului începe să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ea cu voce fermă, ce așteptă doar un răspuns pozitiv. Ca întotdeauna, Marius simte un gust coclit ascultând familiaritatea degajată folosită de doamna Hagiaturian. Știa că în spatele politeții excesive, realitatea era cu totul alta. Cunoștea ambiția, dar mai ales mândria nemăsurată ce caracterizau această femeie. La întâlnirea între patru ochi avută cu ea în zilele imediat următoare anunțării logodnei, nu încercase deloc să fie subtilă atunci când își arătase dezaprobarea față de ceea ce ea considera o adevărată mésalliance 27 care înnobila un Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
exprim, fie prin vorbă, fie în scris - am bâlbâit, am fost stângaci. Groaza de sentimentalism, spiritul de analiză, jena de a-mi deschide saltarele cele mai din fund ale sufletului - m-au paralizat. Numai o dată în viață, stăpânit de o nemăsurată pasiune, am putut s-o exprim în scris - atunci când toată ființa mea se târa în genunchi, sărutând urma pașilor unei femei adorate. E de mult de-atunci! Încă o dată, poeziile de la 18 ani, expresia sentimentelor mele de-atunci, expresie scrisă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am oprit, conform tradiției venerabile, la ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La o masă de crâșmă dintr-un colț, pe care un băiat a curățit-o, cu un șorț
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului, mistreț uriaș și hidos, cu capul luminat de soarele care se-ndrepta spre fundul zării. Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfârșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. Adela îmi luă brațul sub al ei și stăturăm așa multă vreme, în loc, privind tăcuți cum fiara încremenită ca de spaimă își schimba culoarea în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se apropie de bărbat. Să se observe camuflarea, realizată prin inversarea rolurilor. În loc să pună pe bărbat, sau oricum pe amândoi, să simtă acest impuls al apropierii, naratorul rămâne consecvent în a-i acorda acest privilegiu bărbatului doar... în lipsă. "Muntele nemăsurat și diform (...) inspira neîncredere și neliniște. Adela îmi luă brațul în al ei și stăturăm așa multă vreme..." (p. 132). Sau: "iar peste toate, departe în adânc, (...) clipea din secundă în secundă o pleoapă de foc colosală și sinistră (...) Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ne axăm pe procesul de purificare, elevare și explorare periodică a standardului moral. EXERCIȚIUL 2 2. ALCĂTUIREA CELOR DOUĂ TABLOURI (metodă preluată de la Frantz Bardon). EXERCIȚIUL NR.1 - PRIMUL TABLOU O ființă umană ce dorește să exploreze spațiile vaste și nemăsurate ale astralului, trebuie să își echilibreze mai întâi propria ființă. O modalitate eficientă de autodezvoltare este cea a lucrului constant și perseverent asupra manifestărilor celor 4 elemente în ființa noastră. Acest exercițiu constă în observarea și analiza fiecare defect, atașament
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din pâclă răsunau chemări nelămurite. Omul căpătă deodată în braț o putere grozavă și trunchiul păru a se ușura. țăranul ținea în vârful prăjinii forța nemăsurată a apelor. în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet copacul se îndrepta de- a lungul sforului. Pe mal se apropiau în goană picuri de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse întreaga negură
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
întors de la școală, i-am vorbit pentru prima oară unei stafii : — Dă-mi, te rog, imediat înapoi stiloul ! Am nevoie de el în clipa asta ! Curajul meu provenea din furia pe care mi-o provocase stafia care, în obrăznicia sa nemăsurată, îmi șterpelise stiloul pe care îl avusesem cu câteva clipe mai devreme în mână. Acum se amuza pe seama mea, văzând cum mă dădeam de ceasul morții să-l găsesc. Am simțit cum, surprinsă de noua mea atitudine, stafia stătea în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]