1,112 matches
-
paranoia „adevărului absolut”, În a cărui posesie credeau că se află Grecii, care știau totul, și au botezat această boală a spiritului, care a făcut o „carieră” atât de fulminantă În secolul trecut, drept Hybris: o Îmbolnăvire de o aroganță nemăsurată a Eului uman ce se compară cu zeii, atribuindu-și nu numai prerogativele absolute, dar fiind și „profund convins” că prin „el” se exprimă Legea! Visurile, oamenii politici trebuie să ni le lase nouă, poeților și Îndrăgostiților - „nebuni”, În felul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
gestul său, dacă nu l-ar fi răsturnat pe Ceaușescu, care se bucura de aura unui comunist pragmatic, de-o uriașă abilitate, cu relații extinse chiar și cu inamicii Rusiei, precum Israelul sau China, ar fi limitat pofta de putere nemăsurată a micului om, care, ca și Stalin la Începuturile administrative ale acestuia, părea În ochii multora ușor de manipulat și slab intelectualicește. În luna octombrie, parcă - eu mă găseam deja În refugiu la München -, a fost „dizlocat” și Paul Niculescu-Mizil
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cei încununați cu laurii fragili ai efemerului triumf ar trebui să păstrăm un moment de reculegere în memoria celor fără de memorie literară, a celor care-și simt mai puternică teama decât orgoliul și care, din, spun unii, vanitate goală, orgoliu nemăsurat, și-au amânat ieșirea în lume, respingând condițiile puse atestării tipografice. Juriul, nu mă îndoiesc, a ales bine. Concursul de debut al editurii "Junimea" s-a oprit la cinci autori, nici unul tânăr cu adevărat, nici unul covârșit de speranță. Am bănuiala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
șansele de supraviețuire normală. Dar un "vid intelectual" în existența lui Eminescu n-a existat, afirmă și argumentează pe larg eminescologul nostru. Și explică, atitudinea divergență a lui Maiorescu, prin o anume "suferință" ontologică provocată de conflictul dintre ambițiile lui nemăsurate și recunoașterea genialității poetului: "Dar dincolo de raționalitatea voinței personale săpa adânc destinul, atât în ființa poetului, cât și a criticului. Prin structura lui "faustică", Maiorescu era condamnat să întindă cu o mână binele, iar cu cealaltă moartea". "Revista Nouă", nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îi era mai voalată, dar preluând eu mersul dialogului, cum nu se prea întâmpla, am avut unele ezitări. Ce să-i spun, să-l înviorez pe cel care ne era ca un părinte, cunoscător în toate, dar de o modestie nemăsurată? Îl vizitasem la sfârșitul lui iulie, la lansarea cărții mele „Ioan Antonovici - Depozitarul”, și convorbisem îndelung. Domnia-sa mi-a menționat ceea ce știam că avea în agenda de lucru cartea care ne gândisem să o realizăm în colaborare, „Un Jurnal
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
dar și carnetele cu însemnări la Muzeul Militar al Armatei Române... Ordine desăvârșită, spuneam, de gospodar grijuliu, realizată până în ultima clipă ! La câteva zile după ce maestrul meu întru toate m-a lăsat cu propriile-mi gânduri și treburi, am avut nemăsurata surpriză - pe care o anticipasem - să primesc de la alt prețuit prieten, tot de o viață, Serghei Coloșenco, cartea „România în cel de al Doilea Război Mondial - Jurnal de front”, autor Leonida Goga, Ediție și postfață de Alexandru Mânăstireanu, volum apărut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pe turnurile termocentralei, veghea arde roșu instituția prezentului pe activele fabricii "Sofert", îngrășăminte chimice, scurge vagoane-cisternă cu inscripții, de aici linearitatea în două-trei planuri încălecată, aburi deasupra, 10 km sud de oraș mistuit în lumini, spectru cilindric urma de furnal nemăsurat de gros, bătaie de lumină în iluzia optică, adevărații Arnoteni, simți ceva, auzi ceva? spaima de ora fantomelor ei, de la o zi la alta cumpănă, te întîlnești cu altul, îți petreci trenul fiind în el, nu încape diavol în harul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cel alcătuit din termenii civilizat-barbar. Desigur, patriotismul patologic este specific barbarilor, în timp ce gradul de civilizație și superioritate morală a europenilor au condus la rafinarea iubirii de nație sub forma patriotismului nobil. Patriotismul patologic al popoarelor barbare este reductibil la afecțiunea nemăsurată pentru pământul natal și prin "iubire egoistică de cei de un neam și sânge cu dânșii" (p. 7). În schimb, patriotismul nobil al popoarelor civilizate este caracterizat înainte de toate de dragostea pentru instituțiile, legile și așezămintele sociale specifice societății ai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționalismului etnic cu tente xenofobice și exclusiviste. Patriotismul civic este deturnat înspre un naționalism etnic. În paralel, se produce și tranziția de la accident la destin, de la hazard la necesitate istorică. Florian Aaron o spune tranșant: patriotismul "patologic", constând într-o "nemăsurată iubire egoistică de cei de un neam și sânge cu dânșii", este produsul obișnuinței (Aaron, 1843, p. 7). Acest patriotism de neam și sânge rezidă în faptul că cineva "s-a întâmplat ca să se nască și să crească într-însa
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor secunde raportat la "lucrurile însele", excesul de formalism, de o parte, sau empirismul nemăsurat (naturalist, "dogmatic", după un gând al lui Quine), de cealaltă, subiectivarea "lumii" chiar în condițiile unui exces de "obiectivism", lărgirea competențelor comparativismului, de fapt transformarea comparației în operație judicativă fundamentală, în sensul că tocmai operarea ei ordonează spațiul cunoașterii, stabilind
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ortodocșii și catolicii, nu ne bucurăm simultan de Învierea Domnului. Dar nici măcar ortodocșii nu se bucură simultan de sfînta sărbătoare. La fel stau lucrurile și la catolici. Chiar dacă avem aceiași credință și sîntem același neam tot nu ne înțelegem. Orgolii nemăsurate și un fel de înverșunare nejustificată împiedică unitatea în credință și mai ales resping dialogul. Și musulmanii au probleme similare, sau poate și mai și, și intransigența lor produce multă suferință în lume. Am umblat mult prin lume și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fie pesimiști. Să nu uite că viața este scurtă. Să nu fie foarte materialiști, să aibă spiritul bogat. Să trăiască în pace și cu frica lui Dumnezeu. Eu de copil cred foarte mult în cealaltă lume. Să nu aibă ambiții nemăsurate. Să acorde încredere tuturor și să nu catalogheze de la prima vedere pe cineva ca dușman. Cînd ești trist și amărît, nu vorbi nimănui. Mai așteaptă o zi. C.S Vă mulțumesc și îl rog pe Dumnezeu să vă ocrotească. Aveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-au și moșiile acestii mănăstiri mai sus pomenită (Păun) streinate de stăpânii lor.” - Oricum am socoti, mănăstirea Păun nu a avut prea multe zile, fiindcă, după 6 aprilie 1717 (7225), în actele domnești nu se mai vorbește de această mănăstire.Nemăsuratele ei averi au fost date mănăstirii Danco din Iași și, după cum bine știi, mărite Spirit, și mănăstirii Zlataust. - Asta a fost soarta mănăstirii Păun. Dacă vrei, dragule, să punem punctul pe i, asta este urmarea firească a dezinteresului „rugătorilor noștri
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nimic, dar motivațiile lui nu țin nici de psihologie, nici de sociologie. Oblomov e metafizician, e Hamlet în variantă rusească. Indecizia, deliberarea nesfârșită, suspensia oricărei opțiuni culminează în paralizie și moarte. Miza inadecvată pe un paradis al candorii, nevroza scrupulului nemăsurat, lehamitea, teama de complicațiile inutile ale unei lumi care, pe de altă parte, e inconsistentă, toate laolaltă compun o retorică a zădărniciei care blochează, demobilizează și, în final, ucide. Apuseanul Hamlet e mai agitat în lehamitea sa. Rusul e static
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
individualitate care neci nu avea cunoștința de sine, care nu numai că nu știa, dar neci că, voia să știe la ce trăiește. Mie-mi părea cu toate astea că această veselie era silită, că aceste râsuri adeseori nenatural de nemăsurate și nebunești nu erau decât trista și desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere 292. La fel se întâmplă și în proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, când amestecul dintre schimbarea numelui foarte cunoscut Iorgu, fratele mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
își află obârșia și întemeierea, cu singura excepție a iubirii întru Crist 38. Platon spunea că în timpurile imemoriale exista un gen de om care includea în sine atât principiul masculin cât și pe cel feminin, iar mândria lor era nemăsurată, astfel că s-au încumetat să-i înfrunte până și pe zei39. Atunci Zeus i-a tăiat în două, iar trupul dintru început al omului fiind despicat în două părți, fiecare jumătate a început să tânjească după cealaltă 40. Aducând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lui". Iar peisajul uman al deceniului, văzut de Antonescu în termeni deloc măgulitori, nu-i chiar foarte diferit de cel contemporan: "Oamenii se mănâncă ca câinii pentru a se înlocui unii pe alții. În acest scop, se acuză cu patimă nemăsurată..." Spre a concluziona cu năduf, în martie 1941: "Nici dracu' nu-i poate împăca pe toți, darămite eu..." * "P e vremea când tăiam butuci / Să ne-ncălzim, să facem cina / Și căram apă cu găleata / Nu cumpăram nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
abandonată de cine știe când (o menționează până și site-ul Poliției din Rădăuți!), aș afla în acest "azi o vedem și nu e" un temei pentru acceptarea para-existențelor misterioase dincolo de hotarele lumii noastre concrete și exacte! Moș Toader moștenise nemăsuratul respect pentru "a fost odată", ca și pentru carte ori manuscris, de la taică-su, care, deși analfabet, adunase o bibliotecă de peste 200 de volume, cu gândul la instrucția copiilor. Așchia nu sare departe de trunchi! Toader a aflat că, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ceva de sfânt sau de înțelept, altele de mucenic sau de bolnav și altele de animale sau de fiară... În tinerețe, și bărbații și femeile rele și-au putut ascunde caracterul pentru că tinerețea are oricând și în toate o frumusețe nemăsurată. Oamenii înțelepți și nobili devin bătrânii admirabili cu care este o plăcere să te întâlnești. Prostul, când îmbătrânește, devine urât. De aceea, bătrânețea ca și oglinda, reflectă ce a fost omul pe dinăuntru toată viața... chiar și atunci când masca tinereții
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
concentra și reflecta activitatea, personalitatea, întreaga viață; defectele sale, fără să-i fie ocolite, păreau mai degrabă crescute și întreținute de niște forțe malefice, supraomenești, diavolești, care-i ardeau în adâncul ochilor. Iar, pe chipu-i urâcios se citea ambiția nemăsurată, ura, trufia, disprețul, mânia, setea de sânge, lăcomia de aur și de glorie deșartă. Timur Lenk l-a privit și, turbat de imaginea pe care-o citea, i-a strigat revoltat: Italianule!... Unde te crezi dumitale? Între papii de la Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai rar..!”, murmură Baltă, cu glas tremurat, plângând ca un copil. Am rămas, doar noi..!”, își zise în gând, Baltă, uitându-se discret către Cârțu... pe care îl îmbrățișă, și-l dezmierdă din ochi, cu o iubire fără margini. O nemăsurată părere de rău îi năpădi inima... „ - De ce l-am atras și pe dânsul, după mine...în iadul ăsta.. de ce..!” își reproșa din adâncul sufletului. În timp ce Baltă și Cârțu mergeau alături tăcuți,.. Ion îi citi gândul.. simțea cum i se sfâșia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
traversa istoria iubirii. Medeei îi este atât de greu să înțeleagă acest lucru, deoarece ea este la fel de îndrăgostită ca la început; ceea ce recunoaște, învinsă inevitabil de același sentiment al dragostei, oricât de umilitor ar fi acest lucru pentru orgoliul ei nemăsurat. Ea este prima femeie ce se emancipează total de o tradiție înjositoare injustă. Acestea sunt reflecțiile Aiei care plânge continuu, cuprinsă de o durere mocnită, în timp ce citește mai departe scrisoarea, reținând fragmentele ce i se par mai autentice: O, tată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
gol. Umbre De fapt noi nici nu existăm. N-avem decât inconsistența unor umbre firave ce rătăcesc cu disperare printre pliurile gândurilor noastre atât de orgolioase. Nu suntem decât contururi vagi ale dorinței universale de a fi a acestui orgoliu nemăsurat. Neliniște Aș vrea să pot fi liniștit, să reușesc ca să trăiesc împăcat măcar pentru o clipă. Și totuși, dorința aceasta acerbă se traduce într-un efect exact opus; toate simțurile mele se revoltă la ideea liniștirii definitive. Nu există nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-i sfârtece trupul și să-l semene pe câmpuri, așa cum a făcut Medeea cu Absirt? Această întrebare a devenit un chin, o obsesie ce sfârâie continuu în capul meu. Am nevoie să înțeleg resortul unui asemenea act. Numai o patimă nemăsurată, cred, sau numai un simțământ obscur, din cale-afară de puternic, te poate face să-ți pierzi rațiunea. Din păcate, eu n-am iubit pe nimeni atât cât să-mi pierd mințile, n-am fost capabil de una ca asta. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și Stația de încărcare acumulatori. Noi râdeam că i se spunea prescurtat "SIA", cu gândul la CIA. M. M.: Da, SIA. Toate echipajele erau pregătite. Asta era concepția: dispoziția era dispoziție, ordinul - ordin, încrederea în șeful imediat superior - nemărginită și nemăsurată. Dacă el spunea un lucru, pentru noi era sfânt. S. B.: Ordinul se execută, nu se discută. Ați avut vreo aplicație cu rușii? M. M.: Nu. S. B.: Divizionul a avut înainte de a fi eu militar în termen. M. M.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]