979 matches
-
că sunt ușor ca o foaie de hârtie luată de vânt și mai simt undeva, Înăuntrul stomacului, unde s-au adunat o groază de musculițe care dau din aripi. O să te las singur și-mi pare rău. -Kawabata, ești un nemernic. Mă lași singur și pleci să te hârjonești cu Îngerii acolo sus și să te hlizești ca și cum nimic bun nu ți s-ar fi Întâmplat aici, pe pământ. Mare scofală să-ți bați joc de mine! Unde mai pui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care a Îndesat două cămăși, un sacou și un prosop. Si-a lipit urechea de pieptul nemernicului, Încercând să audă bătăile inimii .. Nu era mort, slavă Domnului! Respira, și asta l-a umplut de bucurie pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința cu nici o moarte, nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Si-a lipit urechea de pieptul nemernicului, Încercând să audă bătăile inimii .. Nu era mort, slavă Domnului! Respira, și asta l-a umplut de bucurie pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința cu nici o moarte, nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este lui mai dragă: limba-aceleiași chemări să fim iarăși la o masă, în preasfântă unitate, în care frate cu frate să se simtă ca acasă. Locuind aceeași glie, să rămânem mai puternici noi, cu-a noastră veșnicie peste haita de nemernici care astăzi o sfâșie... Aiud, 1957 Drumul robilor te sperii cât de lung e și de lat spre adâncu-ntunecatelor Siberii cu oase moldovene presărat... Smulși de la vetre-n miez de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
strânsă legătura. Am s-o slăbesc, dar mai târziu. Să se oprească sângele. Acum ar trebui să văd cine a gândit că mă poate ucide așa ușor...” ― Eu, să fi fost în locul lui, mă duceam întâi să văd cine-i nemernicul care a tras în mine - a sărit de la locul lui țârcovnicul. ― Da’ n-ai auzit că el se temea cel mai mult de poteră? Că dușmani singuratici o mai fi având el, dar de aceia nu-i era frică - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
termina odată și pentru totdeauna cu Eminescu și cu tot ce este românesc. Eu încerc deocamdată să fiu destul de blând cu acest Bovinache și nu aș putea decât să-i zic la modul curat literar: „Huooo! La zid cu tine nemernicule”... Ale bisericii valuri... Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul nostru care a dat gândul cel bun mai marilor bisericii noastre ortodoxe să pornească grabnică și măiestrită construcție spre slăvirea neamului acesta veșnic neslăvit. Așa a prins viață cucernica idee duhovnicească de a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
boieri, până în cei de-al treilea rang, cu haine proaste să nu hie, că este de scârbă.” Înaintea domnitorului, postelnicii, copiii de casă, cu mari podoabe și cu fotaze la cai, vegheau ca Domnul să nu fie atins de vreun nemernic, iar aprozii domnești, cu urșinice și cu cabaniță de jder și cu hulpi îmbrăcați, vesteau sosirea unui adevărat izbăvitor al neamului moldovenesc. Garda de o sută de seimeni era condusă de spătarul Vasile Cociul, bărbat falnic, care se trăgea din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
am nici un fel de sentiment deosebit pentru ei. — Bine, dar asta e inuman! — Se prea poate. — Nu pare să-ți fie câtuși de puțin rușine. — Nici nu mi-e. Am încercat să-l iau altfel: — Toată lumea o să te considere un nemernic. N-are decât. — Adică pentru dumneata n-o să însemne nimic să știi ca oamenii te urăsc și te disprețuiesc? — Nu. Răspunsul lui scurt era atât de plin de dispreț încât a făcut ca întrebarea mea, așa firească cum era, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe nemernic. Pentru o clipă, am încercat să mă înfrânez și să rezist, cu toată tăria mea, impulsului acela subit, însă n-am reușit nicidecum și i-am dat un pumn în plin. Pesemne, lovitura a fost într-atât de cumplită, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un foarte bun actor și că am prea multă imaginație, însă este păcat că aleg s-o folosesc împotriva mea, inventând tot felul de bazaconii dubioase și zadarnice. Pentru vorbele acestea, îmi venea de-a dreptul să-l lovesc pe nemernic; la cât mă simțeam eu de jignit atunci, i-aș fi venit de hac și l-aș fi trimis, cât ai clipi din ochi, direct pe lumea cealaltă, căci, la felul cum arăta, sigur puteam să-l fac să dea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe cât au știut ei, de-a lungul timpului, să mă respecte pe mine, adică puțin spre deloc! (Nenorociților! Dacă ați ști voi că eu nici măcar nu sunt ostil față de medicină, ci o stimez. Însă eu am o problemă personală cu nemernicii aceia de reprezentanți ai ei, adică medicii - niște ticăloși ordinari! Ticăloșilor!) Așa că, în foarte scurtă vreme, am renunțat de tot la idee. Deocamdată, nu-mi mai rămâne altceva de făcut, decât să rămân un bolnav închipuit, și gata! Dar am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căreia toate problemele sale să-și găsească definitiv dezlegarea și s-o poată scoate la capăt, cu bine, odată pentru totdeauna. „Hotărât lucru: oamenii sunt făcuți fie ca să se ajute unii pe alții, fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș fi putut să-mi închipui așa ceva! Dar, spune odată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și o înghiți.) Fac din oameni niște sclavi. Fură ideile celor din insule. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de mult insista seniorul. Nobunaga trăgea mai mult cu noblețe și grație decât cu precizie, mai mult cu curaj decât cu mare putere. Bâzâitul impunător al săgeților lui părea să spună că până și săgețile însele erau prea distinse pentru nemernicii aceia, că vârfurile săgeților erau daruri de la omul care avea să conducă națiunea. Dar și săgețile pe care i le adusese Ano se terminară repede. Ici și colo, în grădina templului, zăceau dușmani doborâți de săgețile lui Nobunaga. Dar, înfruntându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu putea să indice și timpul rămas până la sfârșitul universului. Sau până când avea lui să-i vină să facă pipi din nou. Ceea ce urmă, însă, era atât de ieșit din comun, încât avea să-i alunge orice alte gânduri despre nemernicul de Deathclock, despre curul său sau orice altceva. La televizor apăruse Ray Kurzweil, celebrul inventator și om de știință american. Iar ceea ce spunea părea absolut incredibil. - Ceea ce vă voi dezvălui astăzi depășește orice imaginație, afirma el, tocmai terminând o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sau repulsia unora dintre oameni, mie nu-mi e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o minune, Fiu al Omului, și adu-mă pe mine, un biet nemernic, printre cei care mă iubesc! Numai că negura cumplită a templului în care am intrat, încă viu fiind, mă cuprinde definitiv, stâlcindu-mi ființa. Voi muri în curând, asemeni celorlalte nesfârșite suflete neizbăvite care n-au reușit să plece din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
chinuit de o mare mâhnire. Bradamanta s-a apropiat de el și l-a întrebat care era pricina supărării sale. Vai! Domnul meu,zise el, plâng o tânără și fermecătoare prietenă, logodnica mea, care mi-a fost răpită de un nemernic - un demon, mai bine zis, care,a coborât din văzduh, călare pe un cal înaripat, a înșfăcat-o și a dus-o țipând în vizuina sa. L-am urmărit peste stânci și râpe până ce calul nu m-a mai putut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că se va oferi să-ți slujească de călăuză până la castelul vrăjitorului. Primește, dar ai grijă să te ții mereu în urma lui până-n clipa când vei zări turnurile strălucitoare ale castelului. Iar atunci nu șovăi: lovește-l de moarte, căci nemernicul nu meită niciodată milă, și ia-i inelul. Dar bagă de seamă, să nu-ți bănuiască intențiile, căci vârându-și inelul în gură, el se va face pe dată nevăzut. Tot vorbind astfel, înțeleapta Melissa și frumoasa Bradamanta au ajuns
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Într-o zi Melissa i-a ieșit pe neașteptate înainte și fără a-i da pas să-i pună vreo întrebare, vorbi: Nu te teme pentru Rogero, el trăiește și ți-e credincios ca totdeauna, dar și-a pierdut libertatea. Nemernicul acela de vrăjitor a reușit din nou să-l facă prizonier. Dacă vrei să-l eliberezi încalecă-ți armăsarul și urmează-mă. Ea i-a spus apoi cum Atlantes îl amăgise pe Rogero, înșelându-i ochii cu fantoma ei în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul Oderic,în ciuda lacrimilor și ale rugămințișor mele, m-a vândut unei bande de pirați care-și închipuiau că aș putea fi un dar potrivit pentru prințul lor, sultanul Marocului. Peștera aceasta este vizuina lor și m-au lăsat în paza
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Într-o zi Melissa i-a ieșit pe neașteptate înainte și fără a-i da pas să-i pună vreo întrebare, vorbi: Nu te teme pentru Rogero, el trăiește și ți-e credincios ca totdeauna, dar și-a pierdut libertatea. Nemernicul acela de vrăjitor a reușit din nou să-l facă prizonier. Dacă vrei să-l eliberezi încalecă-ți armăsarul și urmează-mă. Ea i-a spus apoi cum Atlantes îl amăgise pe Rogero, înșelându-i ochii cu fantoma ei în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul Oderic,în ciuda lacrimilor și ale rugămințișor mele, m-a vândut unei bande de pirați care-și închipuiau că aș putea fi un dar potrivit pentru prințul lor, sultanul Marocului. Peștera aceasta este vizuina lor și m-au lăsat în paza
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
A sunat Caduta. A sunat Lorne Guyland. Un trio de nebuni, numiți Christopher Meadowbrook, Nud Forkner și Herrick Shnexnayder - au sunat și ei. Nebunul, adevăratul nebun, dementul ăla cu patalama, a sunat și el, de trei ori, de patru ori, nemernicul. De data asta a reușit să mă enerveze, recunosc. Simt că mi se aprind circuitele de curbe aud sunetul sec de la capătul liniei, chiar înainte de a-și începe discursul. Vocea lui e abjectă, amară, săracă - vocea lui e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
imediat mi-am și spus - te piși cu bani pe puștiul ăsta. Ar face treaba și pentru jumătate din marafeții de pe cec. Ia gândește-te la toate cărțile pe care și le poate cumpăra. — Nu sunt de acord. Ei, na! Nemernicul. — Ce? De ce? am exclamat eu ca ars - sub impulsul unei dureri cumplite, înnebunitoare, de parcă propriul meu copil ar fi fost înjosit cu cruzime, sau eu însumi aș fi fugit acasă de la școală plângând în hohote. Oooh, lumea te mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]