834 matches
-
pulseze iar noi, cei doi bufoni, să coexistăm ca doi plămâni legați unul de celălălt prin gesturi, rostiri și emoții, ca și cum am fi un singur trup. Cehov și Shakespeare, umbra și lumina, trecut și prezent, sunet și tăcere, gest și nemișcare, acesta era organismul în care noi, cei doi Bufoni, ne jucăm frumoasa noapte. Un spectacol ca o inspirație în așteptarea zilei și a soarelui binefăcător. Ziua în care spațiul captiv al teatrului se va deschide pentru spectator. Am avut șansa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ridicat ușor capul în semn de răspuns la gândurile lui mute. Ghiceam că simțea rigiditatea bizară a hainei pe trupul său. Se vedea străin de el însuși. Da, o existență necunoscută, încordată, pe care era obligat să o domine prin nemișcarea lui aparentă. Se gândea, nu, nu se gândea, dar simțea undeva, în întunericul acela umed, dincolo de fereastră, prezența din ce în ce mai intimă a celei care, în curând, avea să intre în încăpere. „Președintele Republicii, a spus el foarte încet, articulând clar silabele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mâncat, o așteptam pe balcon. Aceleași ghirlande de flori, aceeași nemărginire a stepei încețoșate de căldură. Între două tufe de trandafiri - chipul bacantei de piatră. Brusc mi-a venit să arunc capul acela peste balustradă, să smulg florile, să sfarm nemișcarea câmpiei cu strigătul meu. Da, Charlotte avea să vină să se așeze pe scăunelul ei, să-și aranjeze pe genunchi o bucată de pânză... A apărut, dar, în loc să se instaleze pe taburetul ei, a venit să se rezeme de balustradă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi făcea rău. Parcă auzeam foșnetul rochiei lungi a unei doamne care urca într-o birjă. Ea aduna în gestul acela simplu zilele îndepărtate ale tuturor femeilor anonime care trăiseră, iubiseră, suferiseră, priviseră cerul acela, respiraseră aerul acela... Simțeam fizic nemișcarea scrobită a unui notabil în haine negre: soare, piața mare dintr-un oraș de provincie, discursuri, însemnele republicane nou-nouțe... Războaiele, revoluțiile, furnicarul popular, sărbătorile încremeneau o secundă într-un personaj, un crâmpei, o voce, un cântec, o salvă, un poem
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acrobatic, sări pe o masa din apropiere și de aici pe un stâlp. Stupefiați de această nostimă Întâmplare, ne ridicăm În picioare și bucuroși ca niște copii ne-am apropiat de poznașa iguană să o filmăm. După o perioadă de nemișcare, un nou salt pe acoperișul unei magazii alăturate restaurantului, unde micuța reptilă, urmașa contemporană a ferocilor dinozauri din cretacic, se Întinse fericită la soare, ignorându-ne total. Satisfăcuți că neau reușit pozele cu „fioroasele” iguane, ne luăm rămas bun de la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pădure, de Eugen Jianu Citiți cu atenție textul: Egon simți că se cufundă în somnul cel mare și negru, de unde nu se mai întoarce nimeni.Dar un bot cald, o răsuflare fierbinte, îi atinse obrazul.Ursul îl împingea, mirat de nemișcarea omului. Îl împingea, îi lingea obrazul, nările, ochii. Se trăgea îndărăt, așteptând. Nu înțelegea de ce stau oamenii aceștia încremeniți, de ce n-au glas, de ce nu ridică mâinile, de ce nu se deșteaptă din somn.Fram nu înțelegea aceasta.Le cunoscuse mirosul
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
o logică a instinctului, există una a pasiunii. Bănuim un determinism al furtunei, închipuim o cauzalitate a valului. [...] O Casandră dublată de o analistă. D-na Papadat-Bengescu pornește oricând de la una din numeroasele contingențe ele vieții. Un gest, o privire, nemișcarea chiar, îi dă prilejul de a săpa în adâncime, adânc, până la ultimele straturi etice ale ființei nostre, purtând cu sine, în conturnația scoborâtoare, lumina străbătătoare a scafandrierului: inteligența sa. Fărâmele neînsemnate ale existenței capătă un înțeles; absurdul se motivează. E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
silueta ei, care Dă să plece, ținând un pachet în mână. Pe pachet, o imagine: o femeie Ce dă să plece, cu pachetul în mână. Pe acest ultim pachet nu mai e nicio poză. Un mic spațiu gol. În mijlocul acestei nemișcări, femeia se întoarce cu fața către "u- / Șă" și iese. În chip semnificativ, elementul cel mai important, decizia ei de a pleca definitiv, separă "u-Șă" în silabe la capăt de vers, atrăgând atenția asupra sensului. Ca tactică poetică, Brownjohn nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
personajului, adăugând pieptarului de culoare bleumarin închis un desen decorativ cu arabescuri. Privirea ei nu se îndreptată spre spectator, ci este reținută într-o interioritate stranie, care-i conferă o anume fixitate. Are ceva statuar, care contribuie la impresia de nemișcare, de reținere și retractilitate. Nu mai avem nimic tranzitiv în acest portret, afectele pe care le putem bănui, tristețe, decepție, insolitare pot fi în același timp subsumate unui vid interior în care se reflectă o undă de senzualitate. Pleoapele ușor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]