3,831 matches
-
continua drumul pe sub mantia ceții i s-au imprimat, În sfârșit, În conștiință. — O, Dumnezeule!, a exclamat dintr-o dată Amory, tresărind la auzul propriei sale voci În tăcerea perfectă. Cădeau În continuare picături de ploaie. A mai zăcut un minut nemișcat, cu mâinile Încleștate. Pe urmă a sărit În picioare și și-a scuturat, de formă, hainele de apă. — Sunt al dracului de ud! i-a spus el cu voce tare cadranului solar. ISTORIC Războiul a izbucnit În vara de după anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce Isabelle ședea nemișcată, senină și defel rușinată, Întâmpinându-i cu un zâmbet de bun venit. Dar inima Îi bătea să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese. Voci imperioase au solicitat un dans, cei doi au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
senină și lui Amory i se urcase la cap beția drumului. Două strofe de poezie i se Închegau fantomatic În minte... Așa se Înfigea automobilul gri În bezna nopții și nici un semn de viață nu mișca pe drum... Așa cum oceanul nemișcat se desparte În fața rechinului În cărări de apă strălucitoare și Înstelate, pe culmi de frumusețe, pomii scăldați În clar de lună se despărțeau, pereche cu pereche, În timp ce păsări mari băteau din aripi și țipau În văzduh... Un moment lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea să fie alături de oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A zăcut așa, nemișcat, fără să-și dea seama de trecerea timpului. Simțea cum i se reliefează venele fierbinți pe frunte, iar teroarea se Întărise ca un Înveliș de ghips. Simțea că pătrunde din nou prin crusta subțire a groazei și că abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sub covorul verde,/ Floare după floare, Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna asta micuță.“ „Fiecare viață neîmplinită, vezi,/ Zace nemișcată, peticită și zdrențăroasă;/ N-am oftat adânc, liber n-am râs, / N-am flământ, nu ne-am ospătat - n-am fost fericiți.“ Roman de H. G. Wells (1911). Edward Carpenter (1844-1929), poet, eseist și reformator englez, partizan al drepturilor femeii, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nevinovate în scop de jaf. Aaaah, se aude acum de alături, e o variațiune pe aceeași temă, care n‑aduce însă nimic nou. Rainer își exersează în continuare imobilitatea feței în ciuda urii, mâna relaxată în ciuda agresivității extreme și a gurii nemișcate în ciuda lăcomiei și a furiei. Iiiieh, strigă Anna - iar a avut un orgasm, cine știe al câtelea, incredibil! Cu siguranță, Rainer se va masturba iarăși la noapte ca să elimine tensiunea, dar o s‑o facă în silă și într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se tânguie și el. De parcă ar urla doi lupi. E ceva animalic și nu‑l înnobilează cu nimic pe om. Cred că acum au terminat, Hans e epuizat, așa că o să înceteze și‑o să schimbe în sfârșit placa. Rainer se holbează nemișcat în oglindă și la fel de nemișcat se holbează același Rainer din oglindă, numai că inversat. Rainer se află de partea corectă, adică de partea lui însuși. Nu reprezintă pe nimeni și nimeni nu vrea să fie reprezentat de el, nici măcar clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar urla doi lupi. E ceva animalic și nu‑l înnobilează cu nimic pe om. Cred că acum au terminat, Hans e epuizat, așa că o să înceteze și‑o să schimbe în sfârșit placa. Rainer se holbează nemișcat în oglindă și la fel de nemișcat se holbează același Rainer din oglindă, numai că inversat. Rainer se află de partea corectă, adică de partea lui însuși. Nu reprezintă pe nimeni și nimeni nu vrea să fie reprezentat de el, nici măcar clasa lui, care a ales alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
până la limită... Keiko Kataoka nu m-a Întrebat dacă știam unde se situa această limită. Până acum se Îndoise de reacțiile mele ori de câte ori pronunțase un cuvânt-cheie pentru povestea ei, Însă de data aceasta nu-mi adresă nici o privire și rămase nemișcată, cu umerii căzuți, cu privirea pironită pe paharul din fața ei. Din profil, chipul ei mi se părea foarte Îmbătrânit. I-ai fi putut da vreo treizeci și ceva de ani sau chiar patruzeci și ceva... Ba nu, dacă i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un sugar, Încercând să-și lipească trupul de cel al bărbatului. El a luat-o În brațe, i-a depărtat larg pulpele și a așezat-o așa pe canapea; apoi mi-a făcut semn din ochi să-i țin picioarele nemișcate. În timpul acesta, Noriko plângea În continuare, scuturată de convulsii, cerându-i bărbatului să o mângâie pe obraji, pe ceafă, să Îi maseze umerii, parcă pentru a evita să cadă Într-o panică și mai mare. După ce am reușit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cred că am putut sta patru ore cu limba În vulva lui Reiko, oricât ar fi fost ea de frumoasă. De neimaginat! Era ceva minunat, dar totuși al naibii de ciudat. Chiar după ce mi-am retras limba, Reiko rămase alungită pe canapea, nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea mai convingătoare dovadă că omul nu era deloc o ființă socială. Mie era, bineînțeles, goală pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
New York se simțea iz de iarnă. După ce m-am cazat la un hotel mic și liniștit din centru, am plecat de Îndată spre Bowery. Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
total diferite. Keiko obosește repede, e genul de femeie agitată, cu toții nervii vibrând, și Îi este imposibil să reziste la un spectacol de două săptămâni. Reiko e exact opusul ei, În stare să-și stăpânească perfect nervii, să se mențină nemișcată, Într-un calm absolut, sau, dimpotrivă, să-și mobilizeze Întreg corpul. E perfectă pentru rolul principal. Ei bine, În noaptea aceea, eram toți trei excitați la culme, cuprinși de erotism până În vârful fiecărui fir de păr. Luaserăm fiecare câte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aproape de mine ca să-i simt mirosul coloniei de pe fața lui minuțios rasă, și clipind furios din ochi, cu gura strâmbată de un rictus plin de ură, el mă lovi puternic în fluierul piciorului. Am gemut de durere, dar am rămas nemișcat, aproape în poziție de drepți. — Ai stricat totul, zise el, tremurând. Totul! Mă auzi? — Mi-am făcut meseria, am mârâit eu. Cred că m-ar fi lovit din nou cu bocancul dacă intervenția lui Heydrich nu ar fi venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
puțin. Spre deosebire de alți roboți, care, în timpul liber, jucau și șah cu campionul mondial la oameni ori își măsurau forța rupând cărți din perioade dogmatice, Stejeran 1, când avea o oră liberă, prefera să se scoată din priză și să rămână nemișcat, ca mort, numai să nu consume curent. La concursul anual „Dintre sute de roboți” ieșise primul, reușind să calculeze și să raporteze în mai puțin de o secundă suprafața de teren pe care o însămânțase și-o irigase în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
roboatei Getta 2, înainta bubuind prin spațiu. Într-un fotoliu de lângă ușă, Getta 2 se desfolia. Îi căzuse vopseaua de pe o gleznă și, cu o șurubelniță, își răzuia și vopseaua de pe pulpă. Ascunzându-și tulburarea, cei trei roboți tereștri priveau nemișcați operația, gândindu-se că niciodată nu văzuseră o vopsea așa de fină. — Ați fost suflată sau trecută prin baie? întrebă cu glas gâtuit comandantul Felix S 23. — Prin baie, răspunse Getta 2, desfoliindu-se acum pe șold. E o vopsea termoizolantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care cum puteau. Pământenii îi priveau fascinați. — Ăștia ne linșează dacă în continuare nu le ordonăm nimic, zise cu voce scăzută Felix S 23. Mai bine să plecăm. Se întoarse spre mulțimea de tălâmbi care terminase de sărit și aștepta nemișcată. Ia ascultați aici! Toată lumea să meargă mersul piticului până la muntele de acolo și înapoi! Executarea! Când masa compactă a tălâmbilor deveni doar o pată cărămizie în depărtare, intrară în navă și decolară. — Am o senzație ciudată, spuse după o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
numai prietenii apropiați (nici o mână laică n-a ajuns să-l atingă) săvârșiră ultima datorie pioasă. Așternurăm racla sa liniștită, îl așezarăm cu multe griji într-însa și încoronarăm cu merișor verde și florile primăverii, capul său foarte nobil și nemișcata-i statură. Dimineața următoare, înainte de ceasul 9, sicriul deschis, înconjurat de făclii și ramure de cipri, se găsea în aula Observatorului. În întîmpinarea acelei ore grave, trăsăturile mortului se turnase parcă în alte tipare. Măreția lor actuală nu păstra nimic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu vă pot explica. De multe ori în vis asiști la niște întămplări și
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
cu dispreț și le-a spus pe un ton aspru: -De astăzi înainte vă iau dreptul a mai vorbi și influența pe această femeie pe drumul păcatelor. Ați chinuit-o destul cu duhul răutății voastre! Ajunge! Veți sta tăcute și nemișcate până când femeia acasta va face din nou un păcat. Atunci va fi a voastră pentru todeauna. Când zidul va fi terminat și ea nu a greșit cu nimic, vă voi ierta și vouă păcatele iar oameni vor veni aici cu
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
2011 Toate Articolele Autorului Credeam în primăveri neprihănite În roua clară a luminii plânse Și-n turmele gonind pe munte nestrunite Credeam zăpezilor de vifor în troiene strânse. Tăceam în zborul lin peste coloane de bazalt Cântam izvoarelor sub brazii nemișcați Și recitam poeme cu arome vechi de psalt Pe-a timpului cărare ne simțeam legați Și străbăteam pădurea sub ramurile grele Sub cerul alb de stele umeri de stejar Eram corăbieri cu frunze miile de vele Și navigam spre Ursa
SURÂSUL DIAMANTIN AL FLORILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364513_a_365842]
-
Ghețari de veacuri dormitând sub zarea lină. Treceam oftând după secunda timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile frunze de hârtie Ori păsări albe fără formă, fără chip. Efodul timpului stă orbitor și nemișcat Pulverizând sitemele vidate și alpestre În nemișcarea mută e cerul înstelat Rotindu-se încet peste înzăpezite creste După incandescentul eon zburam în cercuri exilate Sub focul orb, străin, al aurorei boreale Se mistuiau milenii în clipe resemnate Uranian eterul se
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu vă pot explica. De multe ori în vis asiști la niște întămplări și
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea parcă de nicăieri, dar era acolo între acele ziduri. Silueta abia perceptibilă a unui bărbat înalt, aproape deșirat, zăcea nemișcată exact în mijlocul încăperii. Mâinile cu degete lungi, aproape scheletice, îi atârnau inerte de o parte și de alta a corpului. Ochii deschiși priveau înainte și pretutindeni . Chipul slabit de alte vremuri care îl precedaseră chinuitor se scurgea parcă din dreptul
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
stăpânit până la primirea rezultatelor analizei de paternitate. Apoi își învinse frica și vorbi fără întrerupere, ca un posedat, cu obrajii încinși de febră și urechile țiuind. Rabinul nu-l întrerupse, îl ascultă concentrat, cu fața rămasă impasibilă și mușchii trupului nemișcați, ca o statuie vie. Doar ochii îi scânteiau, ochii aceia care văzuseră mulțime de oameni copleșiți de necazuri, învinși în lupta vieții, păcăliți, nedreptățiți, la un pas de a-și pierde credința. Spre cămările inimii lui blânde își făcură drum
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]