926 matches
-
un singur individ, neguros, pentru care viața a devenit o povară cenușie și insuportabilă. Pe toți ceilalți i-a măcinat viața. Au murit și dorm ori putrezesc în liniștea eternei umbre. Cestalalt rămas e încă la soare, dar cât de nenorocit! Noaptea este mantaua amorului. Fântânarul dela Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de sapat o fântână. Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aruncându-le la prieteni semințe de dovleac, singura noastră plăcere la terminarea primăverii. Totul s-a desfășurat normal până la vizita medicală. Lele dragă, i-a spus doctorul de plasă din Șeica Mare, Mamei care mă Însoțea, de ce vrei să-l nenorocești? Este mult prea pirpiriu pentru regimul școlii de aviație. Mai ține-l un an acasă. Dă-i să mănânce bine și hai cu el, la anul. Mama mi-a Înțeles durerea și ne-am Înapoiat acasă dezamăgiți. Când au aflat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ne-a dat-o prin „Cuvânt“ A trimis apoi pe Fiul Drept Zălog și Legământ. Dragostea din cer coboară Și e viață pe pământ Cine o are-i lucru mare Poate ajunge chiar un sfânt. Dacă ajută pe oricare Frânt, nenorocit În drum, Turnând dragoste și milă, Peste rănile ce-l dor. Și apoi nu-l părăsește Iubitor și rugător Lui Iisus smerit se roagă Să-l primească-n a Lui turmă Iar Iisus atunci deschide Cu drag brațele amândouă Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pentru acei care îndrăznesc să le arunce pe obraz adevărul”. Alianțele politice au scos la iveală „toate putregaiurile care au fost tolerate, sprijinite, încurajate, râdicate la demnități. Pentru a vă convinge uitați-vă împrejurul nostru și vedeți cine reprezintă acest nenorocit de județ în Cameră, Consiliul Județean etc.” Mulți se întrebau „cum acești indivizi au putut ajunge așa de sus, fără ca nimene să îndrăznească a-i demasca?” (aluzie la unii politicieni, printre care și Ion Mârza, fostul prefect al județului Fălciu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
espère que vous vous ferez un point d’honneur de ne pas laisser prendre Bucarest“.](Ibidem.) Vorbe deșarte, nimic nu fac. Noi treceam prin toate chinurile, speram și deznădăjduiam, nu de victoria finală, dar de învingerea vremelnică. Ionel era foarte nenorocit, fiecare lovitură răsuna în el, i se părea că este răspunzător față de fiecare mort, de fiecare rănit. Lumea înnebunise, toți își as cundeau ce aveau mai prețios, îl porneau la Iași și în urmă la Mos cova; asemenea, arhivele, tablourile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
avutul lor ca să scape de ungurii reveniți biruitori în sate și orașe, erau îndreptățiți să caute un adăpost în țara mumă pentru care manifestaseră cu entuziasm la intrarea trupelor noastre, dar unde se duceau? Ce-i aștepta pe toți acei nenorociți fără bani, fără nici un rost, chiar de ajungeau în Moldova, pământul salvării în mintea lor? Se știe câți morți au rămas pe drumuri, câți istoviți au fost pradă fatală a epidemiilor care i-au bântuit și ce viață de mizerie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aproape deodată amândoi, ce va fi mai grozav este că îi vedem aici.“ Ionel s-a sculat să nu-i vadă mama emoțiunea și în hall, cu brațul pe umerii mei și cu capul aplecat pe al meu, zise: „Sunt nenorocit văzând atât de nenorociți pe cei pe care îi iubesc mai mult - țara și pe voi“. „Dar ce fericiți vom fi când veți reveni în vingători. Și orice vom suferi va fi trecător. Englitera n-a fost nici odată învinsă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
va fi mai grozav este că îi vedem aici.“ Ionel s-a sculat să nu-i vadă mama emoțiunea și în hall, cu brațul pe umerii mei și cu capul aplecat pe al meu, zise: „Sunt nenorocit văzând atât de nenorociți pe cei pe care îi iubesc mai mult - țara și pe voi“. „Dar ce fericiți vom fi când veți reveni în vingători. Și orice vom suferi va fi trecător. Englitera n-a fost nici odată învinsă.“ „Asta îmi zic și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
orice suferință se îndură lesne când mă gândesc că vom fi biruitori, că țara ni se va mări și alte popoare vor fi eliberate, printre primele Polonia. „Și eu doresc ca Germania să fie învinsă, îmi răspunse. Polonezii sunt prea nenorociți în Germania. Ar fi și mai persecutați de ar fi victorioasă. Limba lor nu o mai pot vorbi, nici rugăciunea, care la școală se făcea în poloneză, nu se mai îngăduie. Copiii au refuzat să o spună pe nemțește, părinții
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Coroane de oțel, în care oamenii cei mari ai României sunt: Maiorescu, Carp și Marghi loman; insulta pe Ionel și îl îndemna să se sinucidă, cum avea de gând în timpul neutralității, de i-ar da politica greș și ar nenoroci țara. [Era în solda și în struna armatei de ocupație, astfel încât, în timpul atacului de la Mărășești, Lumina era aruncată din avioane pe câmpurile de luptă, ca să îndemne armata română să înceteze lupta și să se predea. Pătrășcanu, ca un mic satelit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca 1918 să ne răsplătească cu prisos toate durerile, mortificările, umilințele pricinuite de vrăjmaș. Să-l vedem redus acolo unde suntem noi acum turbați de ciudă, când ne insultă și ne asuprește, înăbușiți în toate manifestările gândirii și simțirii noastre, nenorociți de a-l vedea siluind ce avem mai scump, nerezervându ne decât mulțumirea sufletească să le arătăm, când suntem în fața lor, că, de ne stăpânesc materialmente, nu au nici o putere pe conștiința și sufletul nostru, că-i urâm, că-i
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și am numărat cercurile concentrice ale trunchiurilor, m-au trecut lacrimile, erau de 145 de ani“. Toate femeile erau rusoaice până în fundul inimii, credincioase educației ce primiră în instituțiile imperiale, vieții ce trăiseră în lumea rusă. Nu o tăgăduiau, erau nenorocite de schimbarea lucrurilor, dar se felicitau că rămăseseră în România, că scăpaseră cu viață și copiii lor nu fuseseră luați forțat în școlile bolșevice. Aveau o ură nespusă pentru revoluționarii ruși și parveniții basarabeni care făcuseră exproprierea. E adevărat că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cum îl porecliseră în Occident, era fiul Clementinei d’Orléans, femeie de o rară inteligență și simț politic. Cât a trăit l-a ajutat și l-a îndrumat mult. Dânsul era o ființă fină, artist, dar vicios și fals. A nenorocit pe amândouă soțiile și nu a avut niciodată un prieten. Iată ce scria Ionel mamei în 23 iulie 1897, când regele Bulgariei făcu o vizită regelui Carol: „Se anunțase cu trei personagii și a sosit cu 12, din care 9
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cunoscut pe cele care erau lângă dânsa. Doamna Zoe Bengescu, ca toate Roseteștile, era deșteaptă, plăcută, de talie mijlocie, bine prinsă, păr negru creț, foarte mioapă, dânsa era cea mai frumoasă între cele patru surori, afară de d-na Săvescu, foarte nenorocită în căsnicia ei, mamă a patru fete. Amabilă cu toată lu mea, se zicea că e falsă și rea. A fost mulți ani, până la moartea ei, pe lângă regină, care era foarte bună în toate privințele cu dânsa, dar nu inspira
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei fetiță când lipsea din oraș, încât ne copleșea cu gentilețe, amabilități și mii de atențiuni delicate, d-na Câmpineanu și copiii ei cei mai mari ne întoarseră spatele, pretinzând că am influențat pe Ionel și din cauza noastră s-a nenorocit fiica celei mai bune amice a ei, Adela Moruzi. Mare ne fu mirarea, indignarea și părerea de rău. De la oricine, indiferent, ne-am fi putut aștepta la o astfel de judecată greșită, dar nu de la o amică așa de bună
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
piciorul Angliei și Franței, nu vezi că Anglia iese biruitoare? Ce faci în ziua când Germania va fi învinsă?“ „Ce făcea Ionel Brătianu dacă Germania era victorioasă.“ „Ionel Brătianu a spus-o: își trăgea un glonț de s-ar fi nenorocit țara, dar Ionel Brătianu știa că nu se va întâmpla, căci Anglia nu a fost niciodată învinsă. Era un om politic care cântărise situația.“ „Fără mine nu făcea România Mare“! „D-ta în timpul războiului ca militar ai avut un rol
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se chinuiau să țină pasul cu ceilalți, în general nepreaizbutind. Cine știe ce prăpăstii debitaseră cele două nefericite, încât olimpianul Tudor Vianu, spre groaza Venerei Antonescu, să strige la ele ca scos din minți: „Afară, afară, să vă fie rușine, voi veți nenoroci școala românească!“ Consternați, nu știam ce să facem; profe sorul rămă sese singur înăuntru, asistenta plângea în continuare, ce să facem? Unuia i-a venit totuși ideea salutară: „Să intre neamțul!“ Neamțul era colegul și bunul meu prieten Arthur Beyrer
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care se desfășura înaintea publicului și în care eu aveam primul rol, cu deosebire că drama ce se juca în socoteala acuzatului era reală și nu fictivă. Acuzatul, dat judecăței pentru omor rezultat din bătaie, se numea Alexandru Ioan, coincidență nenorocită cu numele lui Cuza Vodă. Unii ziceau că această coincidență nu-i a bine pentru Domnul țărei. În tot cazul, a fost bine pentru acuzat, de vreme ce a ieșit achitat din mânele juraților. În acel timp se petreceau în București lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost eliminat din facultate datorită unor activități naționaliste, deoarece el era evreu. Deci, a fost o victimă a activităților naționaliste întreprinse de alții, nu el a avut activități naționaliste. Iată cum în România comunistă, simpla aluzie la naționalism putea să nenorocească un om pentru întreaga lui viață, fără a îi da acestuia posibilitatea ori dreptul de a întreba, de a cerceta, de a se apăra. Un aspect mereu actual în lumea întreagă și puternic legat de noțiunea de naționalism, este „criza
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
l-am chemat pe Tarabă să șmotruiască? Și l-am plătit cu băutură și țigări, chiar dacă era minor. Am încercat să mai spun ceva, dar mi-a tăiat-o nervos: - Hai, ieși afară, te-n cur pe mă-ta! Ai nenorocit niște oameni, bă! Să nu te mai prind că calci pe aici, pe la magazin! Ce am reținut e că el cu taică-miu nu avea nimic de împărțit. E director de școală încă și, până o ieși la pensie, Doamne ferește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
odios. Îți asumi un risc atunci când scrii, altfel cazi în lichelism. A doua zi i-am făcut din nou o vizită Farmacistului. Nu voiam decât să stau de vorbă cu el. A început iarăși să se răstească, bă, ne-ai nenorocit! Mi-e și rușine să ies din casă. N-am văzut niciodată un om mai aprins, mai pătimaș. Am început să plâng ca prostul, de ciudă că nu-s ascultat. E groaznic să vezi că, atunci când vorbești, omul din fața ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu bășică de gumă, să aibă atârnat de ghidon un clopoțel, la fel cu leproșii din Evul Mediu; și totuși, se mai pu tea citi Încă, din când În când, la rubrica „Întâmplări din Capi tală“ din Universul, vreun caz nenorocit cu trecători călcați de o bicicletă. În această epocă de domnie suverană peste toate vehiculele a bicicletei, neajunsă Încă o unealtă populară, am asistat la triumfurile unor „regi ai pedalei“, precum Alois Pucher și Mița Biciclista, pe velodromul de lemn
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele său, Gămălie. A pus foc. Întâi a deschis vanele de la rezervoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai mare decât operele oportuniștilor, deoarece aveau funcție publică, de rechizitori. Scrierile „de directivă“ ale câtorva critici tineri numiți la repezeală directori ai artelor în minister și profesori universitari au și trimis artiști la pușcărie, dar pe cei mai mulți i-au nenorocit blocându-i la achizițiile statului, la comenzi și împiedicându-i să expună. Printre acești torționari oficiali ai culturii, cea mai hotărâtă era o femeie. N-a apucat să instituționalizeze răul decât vreo cinci ani, fiindcă a murit. N-a plâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zdrahoni și e dus direct la centrala telefonică. „Putin, Putin - șoptește sufocat de emoție un ins în civil, pe care nu-l cunoaște nimeni, dar căruia adjunctul cel mare îi spune mereu: «Să trăiești!» - grăbește-te, Vasile. Vrei să ne nenorocești?“ Vasile B. duce receptorul la ureche, face de câteva ori „Mda, nu, mda, nu“, apoi se răstește la rus: „Mă, ești turc?! Am zis mâine, mâine să fie. Sună-mă și tu acasă, nu mai deranja oamenii la serviciu“. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]